Da, avem și ThinkPad, și Yoga pe ARM! Vom ajunge și la specificațiile lor, dar până acolo să începem… cu ce se vede! ThinkPad T14s vine în acel negru mat tipic seriei, deci băieții de la Lenovo n-au uitat cum să pună punctul pe „i”.
Chiar dacă mulți preferă culorile și designul lui Yoga, eu, ca fan die-hard de ThinkPad, nu aveam cum să aleg altceva decât designul clasic de care m-am îndrăgostit cu mult timp în urmă. Ce am apreciat totuși la Yoga a fost că e mai ușor să-i ridici capacul cu un singur deget de la o singură mână, față de ThinkPad, la care ai nevoie și de cealaltă mână ca să-l ții pe birou. Deci, o bilă albă și pentru Yoga.
Fiecare model vine cu avantajele și dezavantajele sale, iar ThinkPad-ul are și el destule avantaje, cum ar fi, bunăoară, trackpad-ul. Acesta are butoanele poziționate în partea superioară, ceea ce le face mult mai ușor de folosit atunci când manevrezi acel trackpoint, alintat și „the nipple”.
La X1 2 în 1, butoanele erau incluse în trackpad, dar știi ceva? Mie îmi plac așa, mari și în prim-plan. Poate că este vorba despre inserțiile roșii de sub ele sau pur și simplu despre nostalgie, dar ele funcționează de minune și oferă un plus pe partea de aspect. Prezența lor face trackpad-ul ceva mai mic, și unora nu le va plăcea treaba asta, dar atunci când folosești și trackpoint-ul și butoanele de click superioare, nu prea mai ai nevoie de un trackpad cât China, pun intended.
Tastatura, la fel ca în trecut, se simte și se aude superb, și îndrăznesc să spun că nu am mai văzut un laptop cu o tastatură atât de bună de multă vreme. Nu îți trebuie prea mult timp să te acomodezi cu ea. Știi cum e, cu luxul cică te obișnuiești repede. Este suficient să atingi butoanele dintre Esc și trackpoint ca să-ți dai seama că este „de calitate superioară”.
Atunci când faci trecerea la Yoga, se simte imediat downgrade-ul și nici sunetul, nici cursa nu mai sunt la fel de bune ca pe ThinkPad. La polul opus se află display-urile, cel al ThinkPad-ului fiind clar mai slab: un IPS cu rezoluție 1920×1200, rată de refresh la 60 Hz și o diagonală de 14 inch. În schimb, Yoga vine cu un panou OLED, cu rezoluție 2944×1840 și refresh rate la 90 Hz.
Un alt bonus este că acest din urmă display este și capacitiv, ceea ce-l face mai util pentru utilizatorii care vor să deseneze, să scrie de mână sau pur și simplu să controleze laptopul prin atingere. Mi-aș fi dorit ca ThinkPad-ul să vină în teste într-o variantă cu un display mai ochios, dar tot aici este și vestea bună: există încă două opțiuni de display pentru ThinkPad din care puteți alege, inclusiv una cu un panou OLED mult superior acestuia.
Referindu-ne strict la cele de față, diferența este masivă atunci când compari culorile, contrastul și nuanțele, deci, dacă lucrați în domeniul foto-video, banii suplimentari ceruți pentru un panou OLED sunt bine investiți. Dar, dacă folosiți un astfel de laptop pentru office și contabilitate, niciun panou IPS nu vă va dezamăgi, și mai pui și niște bani deoparte. Tot pe partea de multimedia, difuzoarele aflate de-o parte și de alta a tastaturii nu m-au uimit prin nimic.
Nu se aud încet, dar nici nu sunt cele mai puternice, iar atunci când volumul este la maxim, se simte o ușoară distorsiune a sunetului. Asta se aplică atât pentru ThinkPad, cât și pentru Yoga, chiar dacă acesta din urmă are niște difuzoare ceva mai mari, dar diferențele de calitate între cele două rămân insesizabile.
Desigur, sistemele de sunet sunt decente cât să te uiți la un video pe YouTube și pentru videoconferințe. Dar, dacă ești genul care ascultă muzică și se uită industrial la filme pe laptop, atunci noul ThinkPad nu este unealta ideală pentru asta. Adică un panou IPS și un sunet decent nu recomandă un laptop pentru astfel de activități recreative.
Și camera web, disponibilă pe ambele modele, este tot… doar ok. Rezoluția sa este 1080p, standardul pentru acest tip de portabile, dar calitatea imaginii nu m-a dat pe spate. Ambele camere dispun de suport pentru Windows Hello, deci te poți loga cu recunoaștere facială, dar la ThinkPad mai ai și un switch fizic care îți permite să descoperi și să acoperi camera după bunul plac, fără să te bazezi doar pe software. Apreciez prezența acestui cover fizic, se vede că ThinkPad este un dispozitiv orientat către un anumit segment de public.
Cât despre greutate, ThinkPad T14s Gen 6 trece proba cântarului cu 1,24 kg, ceea ce-l face ușor de cărat și manipulat.
Nu este propriu-zis un thin & light, și se vede asta cu ochiul liber atunci când îl comparăm cu modelele Yoga, dar n-am auzit pe nimeni care să se plângă de faptul că un laptop sub un kilogram și jumătate ar fi greu.
Yoga este cu doar un puf de păpădie mai greu, la 1,28 kg, deci cele două laptopuri sunt despărțite… de doar 4 grame, o diferență insesizabilă atunci când le ții în mână. Iar aici se oprește discuția despre Yoga, deoarece consider că ThinkPad merită mai multă atenție, fiind laptopul nu doar cu tradiție și pedigree, ci și mai deosebit. În plus, ambele au același procesor, motiv pentru care se comportă similar. Și acestea fiind zise, hai să continuăm cu ThinkPad!
| ThinkPad T14s Gen 6 | Yoga Slim 7x | |
| Display | 14″ WUXGA (1920 x 1200), IPS, Anti-Glare, Non-Touch, 100%sRGB, 400 nits, 60Hz, Low Power | 14.5″ 3K (2944 x 1840) 90Hz 16:10 PureSight OLED, 500 nits SDR / 1000 nits HDR, touchscreen |
| Dimensions (H x W x D) | 16.9mm x 313.6mm x 219.4mm | 325mm x 225.15mm x as thin as 12.9mm |
| Weight | 1.24kg | 1.28kg |
| Keyboard | Dual-function TrackPoint: navigate the cursor or double-tap to open TrackPoint Quick Menui, backlit with white LED lighting,spill-resistant,TrackPad with 3 buttons, ThinkPad TrackPoint Keyboard (1.5mm travel) | 1.5mm travel + 0.3mm dish keyboard, backlit |
| Color | Eclipse Black | Cosmic Blue |
Până la comportamentul în utilizare, mai avem un singur stop, și anume conectivitatea, atât pe fir, cât și wireless. Pe dreapta avem două porturi USB-A de 5 Gbps și un Kensington lock, așa cum aveau ThinkPad-urile și în trecut, iar pe stânga avem două porturi USB 4, care pot fi folosite atât pentru încărcare, cât și pentru conectarea unui display extern. Mai avem un HDMI 2.1 și un jack combo.
Conectivitatea wireless este WiFi 7, adică cel mai recent standard de pe piață, și Bluetooth 5.3. Deci laptopul are tot ce îmi doresc, poate mai puțin un port Ethernet, despre care, în mod surprinzător, i-am mai auzit miorlăind pe unii și pe alții prin comentarii. Dar chiar, măi flăcăi, de ce vreți așa ceva? Doar de dragul de a ști „că-l ai acolo”, sau chiar considerați că vă folosește o conexiune prin cablu în 2024… pe un laptop care oricum suportă WiFi 7? Întreb și eu, și chiar sunt curios să văd ce-mi răspundeți.
Specificații Tehnice
Iar acum haideți să trecem la miezul din Fanta, și anume procesorul, care, așa cum ziceam, este un Snapdragon X Elite, versiunea X1E-78-100, adică cel mai cel procesor ARM pentru Windows (dintre cele două existente).
Este, firește, un SoC, adică un System on a Chip, cu 12 nuclee și o frecvență maximă de 4.2 GHz, cu un GPU Adreno 741 integrat, dar dispune și de acel faimos NPU capabil de 45 TOPS. Și cea mai importantă consecință a acestei alegeri hardware este autonomia enormă a laptopului, suficientă cât să spulbere orice rival cu arhitectură x86. Cam cât de mare, în ore, minute și secunde? Păi, vreo douăzeci de ore, așa, atunci când îl folosești pentru task-uri uzuale și cu luminozitatea display-ului la jumătate. Cam atât ne-a ținut pe noi, de la 100 la 0.
Partea proastă este că multe aplicații încă nu au fost optimizate pentru această arhitectură ARM pe Windows, deci nu pot fi folosite deloc sau sunt emulate, ceea ce afectează performanțele. Ce-i drept, față de ultima dată când mi-a mai trecut prin mână un astfel de laptop cu Snapdragon, am observat că s-au mai făcut totuși niște progrese și au mai fost adăugate pe lista de compatibilitate câteva aplicații noi.
Memoria RAM nu lasă nici ea de dorit, avem 32 GB de memorie LPDDR5x la o frecvență de 8.448 MHz, deci nu ai nevoie de mai mult, cel puțin în următorii câțiva ani. Dacă totuși, dintr-un motiv sau altul, vrei mai mult, există și versiuni cu până la 64 GB de memorie RAM. Țineți cont, însă, că așa cum îl luați, așa moare. Stocarea este asigurată, în cazul de față, de un SSD NVMe de 1 TB, pe care însă îl poți înlocui la nevoie.
Tot pe partea de componente ce pot fi înlocuite avem și bateria, care este de 58 Whr, iar laptopul vine și cu un adaptor de 65W mic, dar voinic. Mai exact, laptopul se încarcă de la 0 la 80% în aproximativ o oră. Și acum am să trec rapid la rezultatele din testele sintetice, cele care pot fi rulate pe un astfel de sistem cu ARM.
Benchmarks & Gaming
În Cinebench 24, am obținut un scor de 761 de puncte în Multi-Core și 108 în Single-Core. Scorul Multi-Core este mai mic decât ceea ce am obținut cu același procesor, mai săptămânile trecute, pe Asus VivoBook S15. Și ca să comparăm și cu procesoarele noi de la AMD, Zenbook S16 cu Ryzen AI 9 HX 370 a obținut un scor de 968 de puncte, deci cu vreo 20 de procente mai mare.
În Cinebench R23 am obținut 8.815 puncte în Multi-Core și 1.116 în Single-Core, dar benchmark-ul ăsta nu recunoaște procesoarele Snapdragon, pe care le numește generic Virtual CPU. Dar diferența față de VivoBook am văzut că rămâne constantă. Scorul aceluia a fost de 10.206 puncte, în timp ce Zenbook-ul S16 cu procesorul AMD a obținut 17.805 puncte, adică mult mai mult decât ambele procesoare Snapdragon. Dar, din nou, vorbim despre o arhitectură x86 perfect compatibilă cu Cinebench R23, în vreme ce pe astea rulează emulat.
| Cinebench 24 Multi-Core | 761 |
| Cinebench 24 Single-Core | 108 |
| Cinebench R23 Multi-Core | 8.115 |
| Cinebench R23 Single-Core | 1.116 |
| Geekbench 6 Multi-Core | 14.599 |
| Geekbench 6 Single-Core | 2.457 |
| V-Ray 6.0 CPU | 9.028 |
| 7Zip | 90.040 |
Deci n-aș zice că este relevant. În schimb, în Geekbench 6 am obținut 14.600 de puncte în Multi-Core și 2.457 în Single-Core, valori aproape egale cu ale VivoBook-ului. Iar situația a rămas similară și în 7Zip și V-Ray. Și în testele din 3DMark, ThinkPad-ul s-a descurcat destul de bine. În Time Spy, punctajul final a fost de 1.915 puncte, iar în Fire Strike, scorul obținut a fost de 6.042 de puncte.
Un alt lucru de apreciat este că, de data aceasta, am reușit să rulez și testul UL Procyon, chiar și pe un laptop cu arhitectură ARM, unde sistemul cu Snapdragon X Elite a obținut nu mai puțin de 1.700 de puncte. Nu prea există termen de comparație când vine vorba despre acest scor, deoarece este primul laptop ARM pe care am reușit să-l testez complet, dar sunt sigur că vor fi multe în viitorul apropiat.
| Time Spy | 1.915 |
| Graphics | 1.722 |
| CPU | 5.294 |
| Fire Strike | 6.042 |
| Graphics | 6.306 |
| Physics | 19.128 |
| Combined | 2.583 |
| V-Ray 6.0 GPU | 499 |
Din păcate, nu am informații privind consumul de energie și temperaturile, pentru că nu am reușit să găsesc niciun software de monitorizare în care să am încredere deplină și care să fie complet compatibil cu arhitectura ARM, deci mai avem de așteptat. Și nu voi vorbi nici despre jocuri, și pe bună dreptate. În primul rând, pentru că ThinkPad-urile nu au fost niciodată pentru gaming, și acum cu atât mai puțin, cu cât ele au trecut și pe arhitectura ARM; deci orice joc care este scris pentru x86 rulează emulat.
Dar am încercat totuși de amorul artei un CS 2, iar rezultatele au fost, în mod previzibil, slabe. La rezoluție 1080p și cu preset-ul grafic low, jocul a scos o medie de 90 de cadre pe secundă atunci când mă deplasam pe hartă, dar în momentul în care începeau să zboare gloanțele, numărul de cadre scădea până la 15 fps amărâte.
Sunt multe laptopuri pe care aș putea să le recomand celor cu astfel de înclinații, dar acesta nu este unul dintre ele. Nici măcar jocurile care merg pe dispozitive slabe, cum este CS2, nu vor funcționa ca lumea aici din cauza limitărilor arhitecturii ARM.
Concluzie și Preț
Și în final, cum este prețul? Asta este o variabilă importantă atunci când ești în căutarea unui laptop nou. Cele două de aici nu sunt încă disponibile la noi în magazine, dar sunt pe țeavă, adică vor sosi foarte curând, probabil chiar de luna asta. ThinkPad va pleca, în mod previzibil, de pe la 10.000 de lei, iar Yoga de pe la 7.000.
Nu sunt cele mai ieftine, dar nici cele mai scumpe, și, spre deosebire de alte modele ARM cu care m-am întâlnit în trecut, acestea știu exact cine este publicul țintă. ThinkPad-ul este laptopul pentru muncă, ideal pentru tot ce înseamnă office: contabili, avocați, statisticieni, care au nevoie de un portabil solid, cu autonomie bună, suficientă putere sub capotă și un design eficient. Și mai îndrăznesc să spun că, grație procesorului ARM de la bord, este un veritabil „MacBook replacement”.
Acest Yoga este și el atractiv, dar pentru zona de business, și mi se pare ideal pentru cineva care călătorește mult. Procesorul ARM care se regăsește atât pe ThinkPad T14s, cât și pe Yoga Slim 7x, reprezintă atât un punct forte, cât și un călcâi al lui Ahile; câștigi enorm în eficiență și autonomie, dar pierzi, deocamdată cel puțin, pe partea de compatibilitate.
Dacă vrei să folosești aceste laptopuri pentru activități și aplicații uzuale, gen Microsoft Office, browsing pe internet, consum multimedia etc., dă-i drumul. Dar dacă vrei aplicații specializate, și mai vrei să mai joci și câte un joc pe deasupra, pariază pe arhitectura x86, cel puțin pentru viitorul apropiat. Sunt extrem de curios cum vor evolua aceste două serii în viitor, când vor apărea noi iterații ale acestor procesoare, și când softurile toate vor fi compatibile nativ cu arhitectura ARM.
