Tech nu este întotdeauna despre ce este mai inovator, ce-i mai scump, mai rapid și mai state of the art în orice produs. Deseori cumpărătorii, clienții majoritari de fapt, nu își bat capul, ba din considerente de buget ba din dorința de a nu cheltui prea mult pe diferite componente, așa că apelează la dispozitive entry sau mid-range. Ei bine tocmai despre astfel de dispozitive vom discuta astăzi, trei monitoare din gama LOQ a celor de la LENOVO. Gama LOQ marchează extinderea brandului LENOVO în zona perifericelor de gaming accesibile, păstrând în același timp o mare parte din ADN-ul calitativ „moștenit” de la seria superioară Legion.
Aceasta este dedicată gamerilor care vor maximul de performanță posibil dintr-un monitor, dar fără costul unei soluții cu adevărat premium. Adevărul este că prețurile au cam luat-o razna ușor și aici. Bunăoară, cu1000 de lei îți cumpărai un dispozitiv poziționat către zona high-end, iar acum Tandem OLED-urile noi sar de 1000 de euro. Bine, nu existau acum 10 ani monștrii de 49 de inch din ce în ce mai populari astăzi, iar diagonala cea mai des întâlnită era 21.5-22 inch, deci cumva îți cumpărai fizic mai puțin monitor, dar nu cu mult mai puțin. În vremurile curente, 24 inch a luat rolul celei mai răspândite diagonale, dar este și sweet spot-ul pentru gaming în Full HD, cu 27 inch omologul pentru rezoluția QHD.
Bine, e adevărat și că avem avantajul că acum IPS-ul, panoul cel mai scump în trecut, s-a ieftinit considerabil pe măsură ce tehnologia a ajuns la maturitate, lucru care e numai bine pentru gamerii care în trecut trebuiau să compromită sever culorile dar și unghiurile de vizualizare pentru viteză, apelând la TN-uri.
De aceea am ales să ne jucăm cu trei monitoare care sunt cumva fix în acest segment de dimensiuni și rezoluții. Avem așa: LOQ 24-10, cel mai mic monitor prezentat astăzi, adus împreună cu cei doi frați mai mari, LOQ 27-10 dar și LOQ 27Q-10. Acel Q cred că presupuneți deja de la ce vine, dar hai să nu ne grăbim prea tare, le discutăm pe toate la timpul lor.
Nu vom trata separat cele 3 modele testate decât pe alocuri, unde apar diferențele și unde e important să le discutăm. Vorbim totuși de o serie de monitoare care-și păstrează aspecte comune suficient cât să ne facă viața mai ușoară.
Design/Construcție
Să le luăm la o inspecție vizuală rapidă. LOQ renunță la iluminarea RGB stridentă în favoarea unui design funcțional, industrial, dominat de nuanțe de gri închis (Luna Grey). Construcția este solidă, deși materialele predominante sunt plastice. Acestea sunt bine finisate și nu scârțâie, nu bate, nu troncăne, dar oferă senzația unui produs durabil, capabil să reziste utilizării intense zilnice. Bine, prin utilizare intensă a nu se înțelege că începi să abuzezi fizic monitorul.
Cele trei LOQ-uri din fața voastră sunt foarte similare ca și aspect, tocmai pentru că provin din aceiași serie și aceiași generație. Toate trei au 3-sided near borderless, adică pe trei laturi au marginile foarte mici, cât să fie indicate pentru setup-uri multi-monitor. Buza, adică marginea de jos, este la toate trei modelele ceva mai groasă, pentru a fi folosită în manipulare sau transport fără să atingi panoul în orice moment. Aceiași margine acomodează un Logo Lenovo dar și LED-ul de stare al monitorului.
Spatele LOQ-urilor este destul de simplist și el. Avem un design minimalist, cu un logo LOQ amplasat central și un Kensington Lock plus montură Vesa 100×100.
Standul din dotarea celor trei monitoare este destul de basic. Asamblarea este foarte ușoară având atât de puține componente, brațul monitorului intră în baza pătrată printr-o clemă de plastic. Nu există șurubul blocator cu care suntem obișnuiți la toate monitoarele. Totul stă în acea clemă de plastic.
Standul este suficient de stabil, permite mișcări de înclinare între -5 și 20 de grade și cam atât. Nu poți ajusta monitorul pe verticală și nici roti pe orizontală.
Vreau totuși să menționez ceva, pentru că trebuie să dau puncte bonus lui LENOVO în ceea ce privește aceste monitoare și sincer nu mă așteptam fix la niște produse din zona budget de preț. Toate trei monitoarele se alimentează direct, printr-un singur cablu, similar cu cel folosit la PC. Adică este interioară practic, ceva ce trebuie punctat pentru că mă disperă sistemul ăsta cu alimentator separat ca la laptopuri pentru multe monitoare mai scumpe.
La capitolul porturi avem 3 dintre care 2 sunt Display Port 1.4 și al 3-lea este un HDMI 2.1. În pachetul monitoarelor, pe lângă monitorul în sine mai regăsim și cablul de alimentare dar și un cablu Display Port 1.4.
Nu avem Cameră, Microfon sau difuzoare integrate în niciunul din modelele testate.
Performanță
Panourile utilizate pentru LOQ-urile de pe masa de operații sunt de tip WLED, adică iluminare dorsală, tip backlight, cu panouri IPS rapide și tratate cu un finisaj anti-reflexii. IPS-ul câștigă detașat în ceea ce privește unghiuri de vizualizare față de tehnologia GO-TO pentru gameri care era în trecut TN. Deși nu sunt perfecte și din lateral pierzi puțin din luminozitate, culorile nu au de suferit ca la anterior menționatul TN, ceea ce devine extrem de important în setup-uri multi-monitor unde poate nu ai poziția perfect centrată de fiecare dată.
Luminozitatea maximă atinsă de aceste panouri IPS este de 300 nits, suficient pentru medii luminoase de lucru dar dacă te lupți des cu bătaia soarelui direct în monitor ei bine va trebui să te reorientezi cumva, să miști monitorul dau să încerci să blochezi acea interferență, pentru că-ți va face viața mai grea.
Acestea sunt în mare parte identice, cu o singură excepție. Modelul cel mai bun, adică 27Q-10, are, pe lângă rezoluția mai mare, QHD față de Full HD, și culori mai bune, pentru că poate reda peste 1 miliard de culori diferite, pe 10 biți. Bine, nu e un panou cu 10 biți nativ, are tehnica aceea de Frame Rate Control prin care îți flash-uiește rapid 2 culori pe 8 biți ca ochiul tău să perceapă ca și cum e o culoare nouă, asta explicat cât mai simplu posibil.
La capitolul viteză le vom separa, pentru că avem valori diferite: Mezinul LOQ 24-10 atinge 200 de Hertzi la rezoluție Full HD, LOQ 27-10 scoate aceiași valoare, adică 200Hz, tot la Full HD, dar cu 3 inch de extra-diagonală, iar LOQ 27Q-10 stă ușor mai slab la hertzi maximi atinși, cu 180Hz față de 200Hz pentru frații mai mici, dar face asta la rezoluție QHD, adică 2560 x 1440 pixeli.
Toate trei monitoarele ating același timp de răspuns de 0.5ms în modul de funcționare MPRT, sau între 1 și 4 milisecunde în funcție de modul de Over Drive selectat. Totodată, AMD FreeSync Premium este implementat pentru toate 3 modelele testate și asigură sincronizarea cadrelor între placa video și monitor pentru a elimina fenomenul de screen tearing.
Dacă vrei să folosești aceste monitoare și împreună cu o consolă, portul HDMI este tip CEC, adică (Consumer Electronics Control), este o funcție a interfeței HDMI care permite dispozitivelor conectate să comunice și să se controleze reciproc. Ce înseamnă asta în realitate? Că vei porni PC-ul sau consola și asta-ți va porni și monitorul imediat, lucru valabil și invers, oprești monitorul, ei bine ai șanse mari ca acest lucru să-ți treacă PS-ul în stand-by.
OK, putem să răsuflăm liniștiți, am trecut peste partea de enumerare a capabilităților acestor monitoare și peste descrierea lor vizuală. Dar știți bine că nu lăsăm lucrurile așa niciodată.
Am pornit eternul Counter Strike, de data aceasta versiunea 2 cu singurul scop declarat fiind acela de a testa viteza acestor trei bestii în diferite moduri de funcționare. Ei bine, într-adevăr, fără niciun fel de OverDrive activ, panoul funcționează cu un timp de răspuns vizibil în jocurile de tip Shooter, unde te vei enerva instant dacă tu ești convins că ai tras și ai un delay vizibil până când personajul tău chiar trage.
Nu vă gândiți că este ceva tragic, dar îndată ce treci către Over Drive level 3 sau 4, unde de apropii de 1 milisecundă timp de răspuns Gray to Gray înțelegi imediat de ce sunt importante aceste valori. Nu este la fel ca un OLED Modern dar pentru o fracțiune de preț este mai mult decât suficient. În plus, majoritatea gamerilor nici nu disting diferențe atât de minore. E de menționat că în secunda în care pornești modul MPRT acesta îți va opri automat orice fel de Sync, fie el AMD FreeSync Premium sau VESA Adaptive Sync, versiunea Open Source etc. MPRT vine de la Moving Picture Response Time și este de obicei menționat în contextul milisecundelor de latență, nu un mod de funcționare a monitorului, mersi Lenovo că-mi faci confuzie maximă, gen..
Ce mă bucur că IPS-urile au prins din urmă vechile TN-uri în materie de viteză așa că un monitor rapid nu mai înseamnă neapărat culori sacrificate. Și cum nu puteam testa culorile acestor monitoare tot în CS2, că puține sunt nuanțele lui Dust 2, am decis să pornim jocul momentului, adică Crimson Desert, despre care pregătim un material cât de curând, dar na, e gigantic jocul așa că mai stați puțintel. Revenind, am pornit jocul să mai căsăpim din inamicii lui Kliff și să vedem dacă acei 10 biți de culoare, 8 + FRC, fac vreo diferență între modele. Ei bine, da, personal pot spune că într-adevăr, Pywell, lumea din Crimson Desert arată mai bine pe fratele mai mare, 27q-10, dar atenție mare că trebuie activat semnalul pe 10 biți din Windows, fie prin Nvidia Control Panel sau echivalentul de la AMD.
Dacă tot le-am avut simultan pe toate 3 monitoarele, cel mai simplu e ca să vezi diferențele între ele este să le pui unul lângă altul, exact ce am și făcut, ca să faci switch instant, fie între jocuri, fie între programe, conținut multimedia, orice. Chiar observi diferențe în materie de culori redate. Acei 2 biți extra de culoare, fie ei datorită Frame Rate Control, contribuie la o imagine mai bună și la culori mai vii și mai diverse, cam cât să acopere 99% din spectrul de culoare sRGB.
De altfel există chiar și un mod de culoare numit fix așa, care ar trebui să fie ceva mai fidel realității, cel puțin asta cred că este intenția. Problema e că odată activat îți blochează controlul asupra luminozității și a contrastului deci ești obligat la niște valori fixe. Acum nu vă imaginați că imaginea redată de frații mai mici 27-10 și 24-10 este nasoală, nici pe departe, este chiar decentă, mai ales dacă iei în considerare zona de preț în care se încadrează.
Dacă te joci jocuri precum Escape from Tarkov sau altele similare unde nu ai parte de o țintă bine definită, ei bine, poți „trișa” puțin folosind crosshair-ul monitorului. Acesta nu este disponibil în meniul OSD, dar îl vei găsi în aplicația Display Control Center.
Acum poate nu te vei juca non stop pe monitorul tău LOQ, Lenovo a plănuit și pentru scenariul acesta, așa că atunci când pierzi nopțile scriind cel mai pun PowerPoint de care ești capabil sau chiar review-ul pentru monitoarele LOQ prezentate astăzi, avem și un Low Blue Light mode care ar trebui să te ajute minimizând presiunea exercitată de lumina albastră asupra ochilor tăi dar și oboseala cu care aceasta vine la pachet.
O parte ușor enervantă a testării, unde voi scădea puncte este pentru sistemul de control al meniului OSD (On Screen Display). Nu ai acel joystick multidirecțional cu care am fost răsfățați de ceva timp la majoritatea monitoarelor. În schimb avem 5 semi butoane care nu sunt deloc ieșite înafara carcasei. Singurul lucru care le poate identifica este un simbol embossat și greu de pipăit când nu le vezi efectiv, iar pentru că sunt pe spatele monitorului, ei bine, nu le vei vedea niciodată practic. Ce s-a întâmplat inevitabil este o constantă pipăială, numărare de jos în sus și manipulare mai ceva ca la acordeon, de parcă de fiecare dată când voiam să schimb ceva la setările monitorului stăteam să-mi caut priza pentru degete, ca la chitară.
Odată dibuite controalele, meniul în sine nu e rău, are în continuare acele setări care-ți blochează alte setări, dar nu știi care pe care, lucru pe care-l fac majoritatea monitoarelor, deci nimic ieșit din comun.
Bine, dacă devine insuportabil, atunci poți oricând să folosești aplicația Lenovo Display Control Center, aplicație găsibilă și descărcabilă direct de pe Microsoft Store. Acolo ai tot ce ți-ai putea dori în materie de setări, mult mai la-îndemână decât să orbecăi prin meniu cu ajutorul butoanelor fizice ale monitoarelor.
Concluzii
Seria aceasta LOQ a celor de la Lenovo vine să satisfacă o nevoie foarte exactă, monitoare rapide de gaming care să nu sară calul în materie de preț.
Dacă ar fi să mă întrebi pe mine pe care l-aș alege între cele trei, fără îndoială LOQ 27Q-10 este preferatul meu, nu numai pentru că este capabil atât de o rezoluție mai bună, QHD față de Full HD, dar și de culori în general mai bune față de frații mai mici, lucruri pentru care sunt oricând pregătit să sacrific 20 de FPS cât pierzi dacă urci în rezoluție față de modelul 27-10. Orice monitor din această serie ai alege, recomand intens combinarea cu un stand de monitor pentru a beneficia de posibilitatea de a regla monitorul pe verticală, pe orizontală și alte astfel de mișcări.
Acum, normal, depinde de fiecare, de buget, de spațiul de pe birou și diverse alte considerente.
