Prima parte din „Istoria placilor video” s-a incheiat cu lansarea API-ului OpenGL. In partea a doua vom vorbi despre razboiul dintre OpenGL si DirectX. OpenGL a facut initial parte dintr-un alt API numit IRIS GL, dar dupa „despartire” OpenGL a continuat sa evolueze. Si IRIS GL a fost folosit in continuare la acea vreme, dar pentru aplicatiile non-grafice. Inital OpenGL a fost destinat sistemelor profesionale bazate pe UNIX, dar gratie implementarii simple, dezvoltatorii au reusit foarte rapid sa-l adapteze pentru jocurile 3D in afara sistemului clasic UNIX. Intre timp Microsoft au simtit potentialul jocurilor 3D, si au inceput sa-si dezvolte propriul API, care urma sa devina un standar pe sistemele Windows. La inceput acest API se numea Direct3D. Cand acesta a fost lansat, nu a reusit sa surclaseze prea usor OpenGL, care de asemenea putea fi rulat si pe Windows. Dupa cativa ani, jocul Quake a fost refacut folosind OpenGL, iar diferenta de calitate grafica era uriasa intre modul standard si cel care folosea acest API. Desi dezvoltatorii aveau la dispozitie API-ul Direct3D, acestia au refuzat sa-l foloseasca, John Carmack de la ID Software, la acea vreme, spunand ca „With D3D, you have to do everything the painful way from the beginning. Like writing a complete program in assembly language, taking many times longer, missing chances for algorithmic improvements, etc. And then finding out it doesn't even go faster.” Asadar… API-ul celor de la Microsoft nu era la fel de prietenos precum OpenGL.
Odata cu lansarea lui Windows 95, Microsoft a blocat practic driverul OpenGL, acesta fiind un driver cheie, ce permitea jocurilor sa beneficieze de accelerare hardware, dar cei de la SGI au dezvoltat un alt driver, care nu doar oferea acces la accelerarea hardware, ci a fost si imbunatatit cu functii precum transform si lighting, iar aceste functii au fost selling points pentru placile care au aparut in acea perioada. In timp ce OpenGl era in crestere, Microsoft cauta metode noi pentru a-si imbunatati API-ul, iar la inceputul lui ’95 acestia au cumparat API-ul Reality Lab, care a pus cu adevarat bazele lui Direct3D. Dar OpenGL si Direct3D nu erau singurele API-uri disponibile: in acelasi timp si cei de la 3DFX dezvoltau Glide API, care a si dominat la un moment dat piata, iar 3DFX avea un avantaj imens atunci, pentru ca ei erau si producatori de placi video. Este interesant ca istoria se repeta chiar in acest moment. Odata cu evolutia lui Direct3D si disponibilitatea sa pe orice calculator care avea un Windows, dezvoltatorii au inceput incet dar sigur sa renunte la Glide, OpenGL, SGL, si altele in favoarea celui de la Microsoft, iar faptul ca unele API-uri apartineau chiar unor producatorii de placi video nu a mai ajutat, desi unele aveau avantaje precum culori pe 32 bit si rezolutii mai mari, sau beneficiau de anti-aliasing.
Anul 1993 a fost unul destul de agitat in acest domeniu; multe comapnii se inchideau sau erau cumparate de catre companii mai mari, si tot in acelasi an au fost deschise alte noi firme… precum Nvidia! Fondatorii Nvidia veneau evident din acelasi domeniu, Jen-Hsun Huang, actualul Presedinte si CEO Nvidia, fiind fostul director al companiei LSI, iar Chris Malachowsky si Curtis Priem au fost dezvoltatori la Sun Microsystems. Dupa ceva timp a fost creeata o alianta intre Nvidia, Rendition, Dynamic Pictures si ARK Logic. ATI a fost una dintre companiile care au supravietuit acelei perioade. In acelasi an, ATI a lansat ATI-68890, si acesta a fost primul PC TV video decoder. Acesta avea interfata SFBI. ATI-68890 a marcat inceputul domniei ATI pe piata tunerelor TV pe PC.
Tot in acelasi an ATI a lansat si prima placa grafica care avea ca facilitate Multimedia Video Acceleration (MVA), placa numita Ultra Pro VLB, cu interfata VESA. Acesta solutie imbunatatea si accelara redarea de clipuri pe Windows si MAC. Aceasta placa video a fost prima care a avut succes pe piata de consumer si care integra un accelerator video in chipul grafic. Placa a fost denumita Mach64 si avea un pret de la 450$ pana al 650$ in functie de memoria RAM. Tot in aceslasi an, ATI a fost listata la bursa din Toronto, iar pretul companiei se ridicase la 100 de milioane de dolari canadieni. Mach64 a fost baza si pentru prima placa video ATI profesionala, numita 3D Pro Turbo si 3D Pro Turbo+PC2TV, care avea TV Tunner integrat, pretul acestora plecand de la 599$ pentru modelul cu 2MB RAM si ajungea pana la 899$ pentru cel cu 4MB RAM. Preturile seamana cu ce avem in zilele noastre pe piata, doar ca ce avem noi este ceva mai performant :). La scurt timp, in aceasta lume dura a aparut 3DLabs, care produceau procesoare video pentru piata profesionala, dar au avut si un model dedicat gameriilor. Modelul Fujitsu Sapphire2SX avea o memorie de 4MB si un pret de 2000$, in timp ce modelul cu 8MB costa 2850$, ceva in genul placiilor profesionale de astazi.
Aici incheiem capitolul de astazi, si ne suflecam manecile pentru a va aduce cat mai curand Partea a III-a!
