GamingPC&ConsolesRSS PaginaDeMedia
Trending

Istoria Assassin’s Creed – Nimic nu este real, totul este permis!

Când mă gândesc la cele mai cunoscute francize de jocuri video din istorie, îmi vin în minte titluri care au fost lansate undeva în anii ‘80 – ‘90, însă nu este o regulă generală și există și multe jocuri bune care au apărut în decursul celui de-al treilea mileniu pe care-l trăim și noi acum, iar una dintre cele mai interesante este Assassin’s Creed. Și cum am văzut că vă plac genul acesta de materiale, după ce am trecut prin istoria Grand Theft Auto și Need for Speed, cred că este momentul numai bun să abordăm și o franciză ceva mai nouă. Cum a luat naștere, cum a evoluat și unde se îndreaptă Assassin’s Creed?

Nașterea seriei – Din Persia cu dragoste

Începutul anilor 2000 a fost marcat de jocuri care mai de care mai interesante. Indiferent ce gen îți plăcea și de platforma pe care te jucai, oferta era mare, astfel producătorii trebuiau să își dea silința pentru a ieși în evidență. O vedem și astăzi cu reboot-uri ale unor serii precum DOOM și Prey. Dar asta nu este o tactică nouă, iar în 2003 Ubisoft anunța reboot-ul unei francize cu statut de legendă: Prince of Persia.

The Sands of Time este al patrulea joc din seria care a luat naștere în anul 1989 și a marcat revenirea în forță în prim-planul gamerilor. Acesta a fost un hit și a reușit să-și adune un fan-base măricel, iar Ubisoft a văzut oportunitatea și a vrut și mai mult; astfel, echipa din spatele jocului lansat în 2003 a primit o sarcină foarte importantă. Aceștia aveau să dezvolte următorul Prince of Persia pentru a întâmpina lansarea celei de-a șaptea generații de console de jocuri. Având o bază solidă și mult timp în față, echipa Ubisoft Montreal s-a pus pe treabă. Iar aici și acum se pun bazele a ceea ce avea să devină Assassin’s Creed.

Istoria Assassin's Creed

Unde Prince of Persia: The Sands of Time era un joc bun, acesta era disponibil pe PlayStation 2, Xbox și Gamecube și era limitat de puterea pe care o ofereau aceste console. Dar cu noua generație la orizont, ambițiile au crescut, iar echipa din Montreal deja visa la un titlu open-world bazat foarte mult pe elementele de parkour care au stat la baza succesului lui The Sands of Time. Dintr-o idee, a luat naștere o alta, iar înainte să-și dea seama, designerii jocului deja se indepartasera mult de la ideea originală. Și chiar dacă Prințul era un protagonist foarte bun, povestea acestuia părea deja consumată, fiind deja pe o listă de așteptare scurtă pentru a ocupa tronul. Așa că povestea a mers mai departe și l-a lăsat pe Prințul Persan în urmă. Dar cine avea să-i ia locul?

Nothing is true; everything is permitted

Inspirați de secta Hashashin, dezvoltatorii au decis să pună jucătorii în pielea unui asasin care avea ca misiune să-l protejeze pe nimeni altul, decât pe Prinț. Așa a luat naștere Prince of Persia: Assassin… “stați, tăiați aici!” Viața acestuia avea să fie extrem de scurtă, întrucât Ubisoft a intervenit și a pus piciorul în prag. Fără protagonistul legendar, seria nu-și mai avea locul în piață, astfel echipa de marketing a venit cu numele de Assassin’s Creed. Așa că moștenitorul tronului a fost dat de-o parte și a făcut loc unui nou fir narativ.

Ubisoft a creat conflictul fictiv dintre asasini și templieri și a încercat să găsească un mod în care povestea să nu fie nici plictisitoare, nici foarte lipsită de logică. Au ales cu grijă potențialele victime istorice ale asasinilor și au creat ideea de Animus: dispozitivul care leagă între ele toate jocurile din serie. Acum că aveau o bază solidă de la care să plece și o nouă generație de console capabile de multe din punct de vedere al performanței, au băgat cărbuni pe foc și au lansat primul Assassin’s Creed în 2007.

Istoria Assassin's Creed

Acesta oferea o privire fictivă foarte interesantă asupra istoriei omenirii, combinând personaje reale cu conflictul dintre gruparea asasinilor și cavalerii templieri. Assassin’s Creed a avut însă și lipsurile sale, iar mulți jucători s-au plâns de implementarea destul de rudimentară a sistemului de parkour. Cu bune și rele, primul titlu al seriei a reușit să atragă atenția destul de mult, iar un sequel era deja la orizont.

Assassin’s Creed era deja un nume foarte cunoscut…

…dar nimeni nu avea să intuiască ce pregătea Ubisoft. Iar când a fost lansat, Assassin’s Creed II a fost automat perceput drept unul dintre cele mai bune jocuri ale perioadei sale (poate chiar din istorie, depinde pe cine întrebi) și a reparat multe dintre neajunsurile titlului original. Printre acestea găsim conceptul de a te ascunde în adunări de oameni, misiunile secundare și diversele chestioare pe care le puteai colecționa. Primul joc era open-world, dar se simțea limitat și aveai mereu impresia că te ține cineva de mâna și te ghidează pe unde să mergi, doar că de data asta erai liber: du-te și explorează, bucură-te de Italia și peisajele sale și joacă așa cum îți place. Iar acesta a fost momentul în care seria deja și-a solidificat poziția în piață.

Pentru mulți fani ai acestei francize, Assassin’s Creed II este în continuare cel mai bun joc lansat. A ajutat mult și faptul că povestea era mai bogată, urmărind evoluția lui Ezio Auditore da Firenze în misiunea sa de a-și răzbuna familia. Ajută mult și faptul că pe parcursul poveștii întâlnești și persoane celebre din acea perioadă, iar Leonardo da Vinci și Niccolo Machiavelli ar trebui să vă aprindă puțin beculețele.

Nici părțile tehnice de gameplay și grafică nu au fost ignorate, iar sequel-ul primului Assassin’s Creed nu doar că a îmbunătățit rețeta originală, dar a modificat-o într-un mod care avea să bună bazele a încă două lansări excepționale. Iar acestea nu au întârziat să apară.

Istoria Assassin's Creed

Frăția și revelațiile ei

Succesul sequel-ului a ajutat la continuarea francizei, însă două jocuri sunt creditate de fani drept “flacăra” care a aprins cu adevărat iubirea pentru serie. Este vorba despre Assassin’s Creed: Brotherhood și Revelations. Jocurile au fost lansate la distanță scurtă între ele și au oferit o poveste care are mai mult sens după ce treci prin amandoua.

Brotherhood urmărește lupta dintre asasini și templieri și îl vedem pe Desmond Miles, care cu ajutorul Animus încearcă să găsească o modalitate prin care să oprească apocalipsa din 2012. Ubisoft a jucat bine cartea asta și a profitat de predicțiile maiașilor care vorbeau despre sfârșitul lumii pentru a crea un cadru pentru Assassin’s Creed. Povestea are loc imediat după întâmplările din AC2 și îl are în prim-plan tot pe Ezio Auditore da Firenze care lupta prin Italia secolului 16 pentru a pune capăt familiei Borgia, adversarii săi.

Assassin’s Creed Brotherhood a fost primit foarte bine atât de fani, cât și de critici și a fost lăudat pentru mecanicile sale noi, povestea solidă și elementele de multiplayer introduse. Era un pas înainte din punct de vedere tehnic și gamerii au apreciat asta. Însă părea că se termină într-un cliffhanger, iar asta s-a simțit și mai tare atunci când Ubisoft a anunțat lansarea lui Revelations; jocul care avea să încheie povestea lui Ezio.

Unde Brotherhood urmarea poveștile lui Desmond și Ezio, Revelations venea ca un sequel direct cu scopul de a explica tot ce se întâmplă și de a oferi un final care are sens. Și a făcut asta printr-un mod ceva mai neconvențional: pe lângă Desmond și Ezio, îl puteai controla și pe Altair, protagonistul primului joc. Dacă până acum era vorba de răzbunare și protejarea sectei asasinilor, de această dată povestea îl urmărește pe Ezio care încearcă să descopere secretele ascunse de Altair într-o locație protejată din Masyaf, locația primului joc. Ubisoft a reușit să unească toate locațiile și toate personajele sub o singură umbrela și le-au oferit un final extrem de satisfăcător pentru fani. Iar aici, cred că este cel mai bun moment să pun capăt primului paragraf, iar mulți dintre voi veți fi de acord cu mine.

Assassin’s Creed Revelations a fost ultimul mare titlu din serie, iar fanii au fost mereu de acord că experiența de joc era deja repetitivă și avea nevoie de ceva nou care să îi țină in priză. Per total însă, Revelations a adus și finalul pe care și l-au dorit mulți, iar influența acestor prime jocuri se simte și astăzi. În 2016, producătorul a lansat The Ezio Collection, care include variantele remasterizate ale lui Assassin’s Creed II, Brotherhood și Revelations pentru PlayStation 4 și Xbox One.

Istoria Assassin's Creed

Animus, Abstergo Industries și al doilea fir narativ al seriei

Assassin’s Creed nu ar fi ajuns unde este acum fără cel de-al doilea fir narativ. Deși fiecare joc are o poveste diferită, într-o perioadă istorică diferită, există un cadru care le unește pe toate și le oferă un context: Animus. Dezvoltat de Abstergo Industries, acesta este un aparat special care accesează memoria genetică a unui subiect și îi permite să retrăiască evenimente din viață strămoșilor săi, în siguranță realității virtuale. Așa se explică și cum poți muri de nenumărate ori până să-ți duci la bun-sfârșit o misiune și modul în care poți sări printre diferitele perioade de timp.

Puțini știu însă cum a apărut conceptul de Animus. Dar pentru a vă explica asta, trebuie să vedem cine se află în spatele proiectului. Abstergo Industries este o corporație multinațională care a luat naștere în 1937 și a ajutat la descoperirea multora dintre tehnologiile care ne ușurează viețile. În același timp, Abstergo este și forma legală, de fațadă, pe care Ordinul Templierilor o folosește pentru a-și duce planurile mai departe. Adică fix antagoniștii seriei Assassin’s Creed. Dar cum au ajuns ei să creeze un dispozitiv precum Animus?

Realitatea virtuală creată de naziști

Erau anii 1930, iar lumea încă se recupera după evenimentul global cunoscut drept Primul Război Mondial. Finalul acestui deceniu tulburat nu avea să găzduiască evenimente prea pașnice, iar puțini știau că Al Doilea Război Mondial deja se întrezărea, pe măsură ce Naziștii căpătau din ce în ce mai multă putere în Germania și în Europa. Iar undeva prin 1937, cam în aceeași perioada cu înființarea Abstergo Industries, aceștia urmau să pună bazele unui dispozitiv misterios. Proiectul a fost demarat în Norvegia și a fost ascuns sub “Uranprojekt”, programul atomic al naziștilor.

Istoria Assassin's Creed

Mașînăria despre care vorbesc este primul prototip de Animus. Acesta avea scopul de a accesa amintirile oricui se așeza în el, iar Templierii voiau să-l folosească pentru a găsi toate Piesele Edenului. Prima variantă a acestei mașinării a fost construită de Nikola Tesla și era capabilă să creeze o gaură de vierme prin care o persoană putea accesa amintirile strămoșilor săi. După un experiment eșuat și un război mondial, s-a lăsat liniștea o vreme. Ani mai târziu însă, asasinii au aflat despre planurile templierilor si Proiectul Animus a devenit iarăși de interes atunci când William Miles a furat schița acestuia în timp ce era testat in Moscova, in anul 1977.

Asasini vs Templieri, Ediția 2012

Aici facem cunoștință pentru prima oară cu familia Miles, iar William este nimeni altul decât tatăl lui Desmond Miles, protagonistul primelor cinci jocuri din serie. Unde povestea primul Assassin’s Creed nu ne-a spus prea multe despre protagonist, a creat cadrul necesar pe care să fie construită narațiunea și ne-a fost explicat conceptul de Animus. Dar cel de-al doilea joc este cel în care totul a căpătat sens, iar Brotherhood și Revelations au servit drept punct culminant. În acest punct, Desmond și asasinii din lumea modernă încă încearcă să găsească un mod de a opri apocalipsa din 2012, iar mulți fani au înțeles că Assassin’s Creed III avea să marcheze încă un final. Și fix din acest motiv am ales să închei acest paragraf cu jocul din 2012.

În Assassin’s Creed III totul urma să se schimbe. Acțiunea se mută din Italia secolului 16 într-o locație cu totul nouă: America. Nici perioada de timp nu este aceeași, fiind deja în secolul 18, iar povestea îl urmărește pe Ratonhnkake:ton, sau pe scurt, Connor. Acesta se trage dintr-o mamă amerindiană și un tată colonist; tată care se întâmplă să fie ceea ce jocul numește “Grand Master of the Templar Order”. Da, cel de-al treilea joc principal urmărește povestea unui puști de templar care încearcă să-și afle originile și crește ca să devină asasin sub îndrumarea lui Achilles Davenport. Chiar dacă povestea lui Connor nu este rea, aceasta avea să fie prima și ultima în care îl vedem într-un titlu principal. A mai apărut în DLC-urile lui Assassin’s Creed III și în Liberation, dar acesta din urmă nu a fost un titlu prea îndrăgit de fani. Despre Connor mai putem afla din cartea Forsaken și din banda desenată Reflections.

Istoria Assassin's Creed

Însă partea importantă a poveștii are loc în 2012, perioadă în care Desmond Miles și tatăl său încercau în continuare să oprească sfârșitul lumii. Aceștia reușesc într-un final să ajungă la Marele Templu al Primei Civilizații de lângă New York și îl deschid cu ajutorul Mărului Edenului pe care templierii îl voiau atât de mult. Cu ajutorul Animus-ului, Desmond reușește să găsească cheia către camerele ascunse ale Templului și ajunge într-un final față în față cu o alegere importantă: fie permite apocalipsei din 2012 să se întâmple, fiind unul dintre puținii supraviețuitori și este văzut drept liderul care a reconstruit civilizația, ori salvează omenirea și o lasă să evolueze în continuare, în schimbul vieții sale. Iar aici este punctul în care Ubisoft a ales să încheie și povestea lui Desmond Miles, întrucât acesta a salvat omenirea și s-a sacrificat, marcând finalul unei povești care s-a întins de-a lungul a cinci jocuri.

Aceasta a fost de departe cea mai bună perioadă a lui Assassin’s Creed ca și serie, iar primele cinci jocuri sunt cele mai populare și astăzi, la deja mulți ani după lansare. În capitolul următor vom vorbi despre era nouă în care a intrat seria și vom vedea cum a început decăderea, după care recuperarea aproape miraculoasă reprezentată de titlurile RPG.

Perioada Kenway și duologia dezastrului

EXTRA FACT: Alături de jocul principal, am primit și Liberation pentru PlayStation Vita, însă acesta avea să se bucure de ceva succes mai târziu, în 2014, când a fost lansat sub numele de Assassin’s Creed Liberation HD pentru Xbox 360 și PlayStation 3, cât și pentru PC, iar un Remaster a venit în 2019 pentru a aduce titlul și pe PlayStation 4, Xbox One și Nintendo Switch. Este primul joc a cărui acțiune se întâmplă după moartea lui Desmond Miles și servește cumva drept joc lansat de Abstergo Industries pentru a manipula percepția publicului despre conflictul dintre asasini și templieri. A fost și primul joc din serie care a avut o femeie în rol principal, lucru care nu a ajutat foarte mult la popularitatea sa.

Istoria Assassin's Creed

Assassin’s Creed III a însemnat atât un final, cât și un nou început. Povestea lui Desmond Miles a ajuns la o concluzie care i-a nemulțumit pe unii, însă tot acest joc ne-a aruncat în Saga Kenway, așa cum a fost numită de fani. Iar introducerea a fost numai bună. Cel de-al treilea joc (cu numele) din serie a fost foarte bine primit de critici. Introducea elemente noi precum vânatul, săritul prin copaci, tomahawk-ul atât de emblematic și navigarea pe apele învolburate. Acestea erau posibile grație motorului grafic AnvilNext pe care Ubisoft l-a folosit pentru a dezvolta noul titlu și a marcat începutul unei evoluții tehnice a seriei.

Assassin’s Creed a intrat la apă după era lui Desmond

Cea mai mare schimbare avea să vină odată cu lansarea lui Assassin’s Creed IV: Black Flag. Țineți minte că spuneam despre Assassin’s Creed II că se prea poate să fie cel mai bun din serie? Dacă este un joc care a primit mai multe reacții pozitive din partea fanilor, acesta este cu siguranță Black Flag. Asta se datorează foarte mult abordării diferite pe care Ubisoft a avut-o în cazul jocului lansat în 2013. De la rețeta clasică cu asasini, noul joc a deviat într-o aventură cu pirați, acțiunea având loc pe insulele din zona Caraibelor.

Tot ce a rămas din Desmond sunt câteva probe ADN care au fost contopite cu Animus pentru a explora și mai multe dintre aventurile strămoșilor săi, iar așa s-a ajuns la Edward Kenway, bunicul lui Connor din Assassin’s Creed III. Odată intrați în pielea acestuia, jucătorii aveau să trăiască aventuri incredibile pe apele învolburate, alături de nume cunoscute în lumea navigației precum Edward „Barbă Neagră” Thatch, Benjamin Hornigold și Charles Vane.

Assassin’s Creed VI: Black Flag a fost un succes printre gameri, introducând elemente nemaivăzute până atunci în seria sa și reușind să schimbe gameplay-ul destul de mult încât să ofere o nouă viață unei serii care părea că stagnează. Faptul că îți petreci foarte mult timp pe apă a fost un factor decisiv pentru mulți și chiar dacă jocul a avut și criticii săi, care condamnau noua direcție, a reușit să cucerească inimile a mulți gameri care până atunci poate nici nu au atins seria.

Istoria Assassin's Creed

După Black Flag, a venit și DLC-ul Freedom Cry care a oferit o perspectivă interesantă: intri în pielea lui Adéwalé, mestrul lui Edward. Acțiunea are loc la 20 de ani după finalul lui Assassin’s Creed IV și se îndepărtează puțin de plot-ul original pentru a urmări o poveste ceva mai diferită. Nava lui Adéwalé a fost avariată și s-a trezit prins in Port-au-Prince, Haiti. Aici descoperă planurile liderilor locali de a folosi sclavi cu scopul de a obține date de navigație importante, pe care mai târziu să le vândă oricui oferă mai mulți bani. Chiar dacă nu se leagă de seria de bază, Freedom Cry are o acțiune interesantă care merită urmărită dacă ți-a plăcut cadrul oferit de Black Flag.

Răzvrătirea seriei

După Assassin’s Creed IV: Black Flag, seria părea că o apucă într-o direcție pozitivă din nou. O nouă generație de console era aici, pregătită să susțină un nou joc al seriei. Nimeni nu avea să intuiască că Ubisoft va lansa nu unul, ci două jocuri din seria principală și mai mult de atât, unul dintre ele avea să fie un dezastru complet. Desigur, este vorba despre Assassin’s Creed Rogue și Unity care au fost lansate împreună pe data de 11 Noiembrie 2014, primul doar pentru Xbox 360, PlayStation 3 și PC, iar al doilea doar pe generația nouă de console, Xbox One și PlayStation 4.

Rogue a fost dezvoltat de Ubisoft Sofia, un studio secundar al companiei și are acțiunea cuprinsă între Assassin’s Creed III și Black Flag, ultima sa misiune marcând prologul lui Unity. Adică a fost fix puntea de legătură dintre ultimele trei jocuri ale seriei. Rogue urmărește povestea lui Shay Patrick Cormac, un recrut din Frăția Colonială a Asasinilor care încearcă să se facă remarcat, dar reușește să facă asta doar prin subordonarea pe care o arată. Acesta îl are însă ca mentor pe Achilles Davenport (același om care i-a fost mentor și lui Connor în AC3) și se întâlnește și cu Adéwalé fix după întâmplările din DLC-ul Freedom Cry despre care am vorbit mai sus.

Povestea lui Rogue devine interesantă, deoarece Patrick îl întâlnește pe Benjamin Franklin care deblochează cu ajutorul electricitățîi o hartă care îi arată posibilele locații ale Templelor Precursorilor. Așa ajungem cu acțiunea în Lisabona, dar în încercarea sa de a recupera of Bucată a Edenului, reușește să distrugă orașul și realizează cât de periculoasă este misiunea în care l-a trimis Davenport. Titlul jocului vine de la faptul că Patrick a devenit dezertor față de asasini și după ce a înțeles că soarta ii este pecetluită a încercat să se sinucidă, luând cu el și manuscriptul cu locațiile tempelor. Din păcate, a fost desconspirat înainte să poată face asta și a fost împușcat și lăsat să moară.

Istoria Assassin's Creed

După această întâmplare, ceva timp mai târziu, Patrick Cormac este în New York unde activează drept supereroul cariterului și protejează civilii de bandele de răufăcători care terorizau orașul. După ce a fost remarcat, acesta ajunge să facă parte din Frăția Templierilor și jură să îi vâneze pe cei care erau să-i sfârșească viață: asasinii. În încercarea sa de răzbunare, îi ucide aproape pe toți marii asasini din America, lăsându-l în viață doar pe Achilles Davenport, doar că acesta a fost rănit grav și s-a retras într-o casă ferită de atenția nedorită. Adică fix unde-l găsești în Assassin’s Creed III când trăiești povestea lui Connor.

Și ca să lege și mai tare jocurile între ele, povestea lui Rogue se sfârșește în Paris, unde Patrick îl escorteaza pe Benjamin Franklin în căutarea unei cutii a Precursorilor. Aceasta este în posesia lui Charles Dorian, un asasin francez pe care Patrick îl asasineaza pentru a lua ceea ce caută. Întâmplarea face ca Charles să fie chiar tatăl lui Arno Dorian, protagonistul din Unity.

Din păcate, pe cât de interesantă este povestea lui Assassin’s Creed Rogue și rolul pe care acesta îl are în serie, jocul a fost un dezastru din punct de vedere tehnic. Evoluția poveștii este lentă și riscă să te piardă pe parcurs, bug-urile frecvente și lumea foarte goală nu ajutau deloc la atmosferă, iar limitările deja vizibile ale consolelor last-gen de atunci (PS3, X360) începeau să se simtă puternic. Iar ceea ce ar fi putut fi Revelations-ul generației sale, a devenit un titlu de care mulți nici nu cred că știu.

Prea mult, prea brusc

A doua lansare de pe data de 11 Noiembrie 2014 este Assassin’s Creed Unity. Rogue a fost o introducere numai bună, iar Unity ne face cunoștință pentru prima dată cu Helix: un dispozitiv de gaming produs de Abstergo care le permite utilizatorilor să acceseze mai multe memorii genetice. Pentru mine ăsta a fost momentul în care nu m-a mai interesat deloc povestea din timpul prezent, dar de dragul contextului, o să vorbim puțin și despre ce se mai întâmplă in 2012.

Prin intermediul lui Helix, un asasin din vremurile noastre pe nume Bishop a reușit să fure o secvență de memorie și îi imploră pe jucătorii din toată lumea să o acceseze și să i se alăture. Scopul? Să descopere un alt corp care conține ADN-ul necesar pentru a accesa anumite evenimente istorice care să-l ajute să descopere Piesele Edenului. Iar de aici se creează cadrul pentru povestea lui Assassin’s Creed Unity.

Istoria Assassin's Creed

Acțiunea jocului începe în anul 1776 în Versailles unde îl controlezi pe Arno Dorian, fiul unui nobil francez. Aici o întâlnești pe Elise De La Serre, fiica unui Mare Maestru Templier și Arno începe să se atașeze de ea. Din nefericire, evenimentele din Rogue îl prind din urmă, astfel tatăl sau este ucis de Patrick Cormac. După moartea acestuia, Arno este luat sub tutela Marelui Maestru Templier De La Serre care știa că ucigașul tatălui său este un asasin. De aici, povestea înaintează 13 ani până în momentul în care Elise De La Serre este inițiată în Ordinul Templierilor.

Arno primește un mesaj cu scopul de a-l livra Marelui Maestru, dar în schimb, acesta îl folosește ca bilet de intrare la petrecerea de inițiere a lui Elise. Ce nu știa el este că biletul servea drept advertisment pentru Marele Maestru, care a fost găsit ucis în grădina palatului. Arno a fost acuzat de uciderea acestuia și a fost încarcerat. În timpul petrecut în închisoare, acesta a impresionat un alt deținut, asasinul Pierre Bellec care îl invită să intre în Frăția Asasinilor după ce evadează împreună în timpul Căderii Bastiliei.

După evadare, primul lucru pe care Arno îl face este să fugă acasă pentru a o găsi pe Elise. Aceasta îl respinge, aflând între timp că mesajul pe care trebuia să-l livreze i-ar fi salvat tatăl. După această întâmplare, Arno se alătură asasinilor cu scopul de a ucide toți templierii implicați în moartea lui De La Serre. În timpul investigației sale, descoperă un întreg plan malefic și reușește să o salveze pe Elise fix în mijlocul unei ambuscade. De aici începe o adevărată cooperare între asasini si templieri, însă nu toată lumea este mulțumită de asta, iar Germain, un templier pe care Arno l-a salvat de la moarte se dovedește a fi în spatele întregii operațiuni de ucidere a lui De La Serre.

Aceștia doi ajung față în față într-un templu antic, doar că Germain are Sabia Edenului. Arno îl atacă, însă o lovitură a sabiei îl aruncă sub niște dărâmături. Elise a încercat să-l scoată de acolo, dar văzând că nu reușește l-a atacat pe Germain, moment în care sabia a explodat și a ucis-o pe De La Serre, iar maestrul templier a fost grav rănit. Arno îl ucide pe Germain și jocul se încheie cu acesta povestind despre modul în care credința Frăției Asasinilor s-a schimbat, jurând să protejeze Parisul în amintirea lui Elise. În timpurile noastre, Bishop realizează că trupul purtător de ADN pe care-l caută este fix al lui Germain și este ascuns în catacombele din Paris, astfel Abstergo nu-l poate găsi.

Istoria Assassin's Creed

O lansare dezastruoasă

Deși povestea lui Assassin’s Creed Unity a fost bună și locațiile sunt o gură de aer proaspăt pentru serie, implementarea a fost cea care a solidificat eșecul acestei lansări. Jocul avea ambiții mari, iar într-un trailer prezentat la E3 2014 demonstra modul co-op cu până la patru jucători, o noutate pentru serie. În plus, puteai avea până la 1000 de NPC-uri pe ecran în același timp, făcând urmăririle printre oameni și luptele la scară largă și mai intense. Și pe cât de bine sună totul, jocul a fost lansat într-o stare jalnică, fiind amânat în ultimul moment și a ieșit tot stricat.

Problemele variau de la optimizare proastă, dificultăți de conectare la serverele jocului și o grămadă de bug-uri și glitch-uri care i-au făcut pe mulți critici să-l numească un eșec. Lansarea a fost atât de rea încât CEO-ul Ubisoft Montreal și-a cerut scuze public, a oprit vânzările de Season Pass și a oferit DLC-ul Dead Kings gratuit tuturor celor care au cumpărat Unity. Clienții care au apucat să cumpere Season Pass-ul au primit un cod prin care puteau descărca gratuit unul din șase jocuri Ubisoft (Assassin’s Creed IV: Black Flag, The Crew, Far Cry 4, Just Dance 2015, Rayman Legends sau Watch Dogs). Însă și acesta venea cu o condiție: cei care beneficiază de aceste mici „atenții” nu au dreptul să dea compania în judecată pentru starea în care a fost lansat Unity.

Și ca să fie treaba bună, Partidul de Stânga din Franța a criticat jocul pentru modul eronat în care a portretizat istoria Revoluției Franceze. Ubisoft au fost acuzați de propagandă politică și presa franceză a vuit o perioadă bună după această lansare.

Seria părea cu un picior în groapă

După lansarea slabă a lui Rogue și Unity, lumea nu prea mai considera Assassin’s Creed drept o franciză reușită, imaginea acesteia fiind pătată grav. Cu toate astea, Ubisoft a încredințat următorul joc din serie noului studio din Quebec, iar rezultatul a fost Syndicate. Până în acest moment, îl consider unul dintre cele mai reușite din serie, având de departe cea mai vie lume dintre toate și o locație superbă într-o perioadă numai bună: Londra în perioada Revoluției Industriale. În plus, Syndicate introduce și un sistem care îți permite să joci cu două personaje, având posibilitatea de a face schimbul între acestea în aproape orice moment.

Acțiunea jocului începe în 1868, într-o Londră condusă de templieri și cu aproape niciun asasin rămas în viață să o protejeze. Aici intervin gemenii Jacob și Evie Frye, care au fost crescuți de mici ca și asasini. Aceștia pleacă din Crawley în Londra pentru a o elibera de sub dominația templierilor. Assassin’s Creed Syndicate a învățat câte ceva de la al doilea joc din serie, astfel de-a lungul poveștii vei întâlni figuri celebre precum Charles Dickens, Charles Darwin, Karl Max și chiar și Winston Churchill.

Istoria Assassin's Creed

Jacob și Evie își încep aventura în Crawley, unde Jacob are misiunea de a-l asasina pe un șef de fabrică corupt, iar Evie dejoacă un plot prin care un savant templier încerca să extragă puterea unei Piese a Edenului. Introducerea se sfârșește cu o explozie imensă care distruge artefactul, iar gemenii pleacă spre Londra care era condusă de Marele Maestru Templier Crawford Starrick, în căutarea unui artefact mult mai puternic decât cel care a fost distrus în explozie.

Căutările lor îi aduc față în față cu artefactul: Giulgiul Edenului. O mantie foarte puternică care poate vindeca orice boală și-l face pe purtător imortal. Tocmai asta îl atrage pe Starrick, care încearcă să recupereze de unul singur artefactul după ce gemenii Frye i-au ucis toți locotenențîi. Însă lucrurile nu merg deloc bine, întrucât cei doi frați încep să se certe din cauza modurilor diferite în care abordează misiunile. Însă finalul jocului ii pune într-o situație în care trebuie să lucreze împreună, altfel Starrick pune mâna pe giulgiul aflat în Palatul Buckingham. Într-o întorsătură de situație foarte previzibilă, acesta reușește și odată ce a pus mâna pe artefact, a căpătat puteri supra-omenești. Din fericire, cei doi gemeni cooperează și cu ajutorul unui alt asasin reușesc să-l ucidă pe Starrick. După aceea, Regina Victoria le oferă celor trei, titlul de cavaleri.

Jocul se încheie cu secvențe din perioada modernă, unde un grup de asasini a descoperit locația giulgiului și se lupta cu templierii pentru acesta. Planul templierilor este de a fura giulgiul cu scopul de a readuce la viață un Precursor. Tot atunci afli și că Lydia Frye, nepoata lui Jacob, a luptat în Primul Război Mondial alături de Churchill și a ucis un Sage chiar în Londra.

Povestea lui Assassin’s Creed Syndicate se întinde de-a lungul jocului și a celor patru DLC-uri: The Dreadful Crimes, The Last Maharaja, Jack the Ripper și Time Anomaly. Acțiunea se întinde până în timpul Primului Război Mondial, iar Syndicate reușește să spele rușinea pe care a reprezentat-o lansarea precedentă. Jocul a fost primit bine de critici și jucători și a fost ultimul din generația sa, astfel am ajuns într-un final la ultimele trei titluri din serie. Assassin’s Creed Syndicate a fost nominalizat pentru mai multe titluri și a reușit să rămână în mintea jucătorilor drept unul dintre cele mai bune jocuri open-world create vreodată.

Istoria Assassin's Creed

Assassin’s Creed se îndepărtează de origini

După ce a văzut modul în care a evoluat seria, Ubisoft a decis că următorul joc va sta doi ani în producție, astfel scad șansele unor lansări precum cea a lui Unity. Din nefericire acesta este momentul în care seria a început să se îndepărteze foarte mult de originile sale, mulți gameri (printre care și eu) fiind de părere că n-ar mai trebui să poarte numele de Assassin’s Creed. Chiar și așa, Origins, Odyssey și Valhalla sunt trei jocuri solide, care au reușit să se impună în piață și să candideze la titlul de jocul anului cu fiecare lansare.

În acest punct, povestea nici nu mai contează, mai important fiind scenariul în sine. Assassin’s Creed Origins are acțiunea în Egiptul antic și introduce pentru prima dată elemente RPG puternice în serie. În plus, accentul a fost pus pe explorare și a pus în valoarea harta imensă. Fiecare oraș are o arhitectură unică, descoperirea unei locații noi este foarte satisfăcătoare și tot ce înseamnă lupte și mișcări au fost regândite de la zero. Mai mult de atât, Ubisoft a introdus și sistemul de companion, astfel Bayek (protagonistul) poate survola o zonă cu ajutorul lui Senu, un vultur care îl ajută de-a lungul aventurilor sale. După mult timp, seria a revenit în forță și asta s-a simțit și în notele acordate de criticii din toată lumea, Origins fiind notat peste 8 pe toate platformele.

Istoria Assassin's Creed

După aceea a urmat Odyssey, care a dus seria un pas mai departe, a luat părțile proaste din Origins și le-a reparat. Mulți gameri s-au plâns de faptul că deși unele orașe sunt superbe în Origins, o mare parte din hartă este prea goală, fără activități sau misiuni. Ei bine, nu mai este cazul. Assassin’s Creed Odyssey duce povestea în Grecia Antică și îi oferă jucătorului libertatea de a alege între Alexios și Kassandra pentru a parcurge povestea. Jocul folosește și un skill tree care îți permite să îți clădești personajul așa cum vrei tu și să te concentrezi pe ce stil de lupta dorești. Iar sistemul de lupte introdus în Origins a fost rafinat și mai mult. Poate cel mai mare plus al noului joc este „War System”, un mod de lupta care include lupte navale și bătălii cu zeci de personaje împotriva armatelor inamice.

Assassin’s Creed Odyssey a explorat și niște teme mai controversate, oferind jucătorilor șansa de a avea relații intime cu NPC-uri de același sex. O alegere care scoate în evidență drepturile la libera exprimare și suportul pentru comunitatea LGBT, care însă nu-și aveau rostul într-un joc video. Cu toate acestea, notele au fost asemănătoare, dacă nu mai bune decât în cazul lui Origins.

Au venit vikingii si au trimis seria in Valhalla

În mitologia nordică, Valhalla reprezintă raiul, locul în care valkiriile călăuzesc sufletele războinicilor vikingi uciși în lupte. În contextul acestui articol, fix acolo a ajuns și Assassin’s Creed. Chiar dacă Valhalla a venit ca succesor a două titluri reușite, personal nu-l mai văd drept parte al francizei începute în 2007, ci mai de grabă consider că Ubisoft folosește în continuare acest nume pentru a stoarce niște bani.

Preview Assassin's Creed Valhalla

Cu toate astea, Assassin’s Creed Valhalla este de departe cel mai bun dintre cele trei titluri RPG lansate în ultimii ani de Ubisoft și reușește să pună jucătorul în ipostaze în care niciun alt joc nu a reușit până acum. Mai țineți minte „War System” despre care vorbeam mai devreme? Acum a evoluat și poți ataca fortărețe întregi, alături de armata de vikingi în lupte foarte brutale în care decapitarile și detașarea de membre nu este ceva rar deloc. Și se potrivește numai bine în contextul jocului, care urmărește povestea vikingilor și modul în care aceștia au ajuns să fugă în Anglia. Jocul introduce pentru prima dată conceptul de bază, pe care o poți îmbunătăți și întreține, pentru a avea grijă de oamenii tăi.

Cea mai importantă parte a lui Valhalla este însă atmosfera. Personajele arată a vikingi, sună a vikingi, lupta ca vikingii, dar sigur nu miros ca vikingii din cauza părului dat cu șampon scump, dar despre asta aflați mai multe în review-ul scris de mine cu ocazia lansării. Și poate că grafica nu este cea mai bună, bug-urile sunt prezente și câteva elemente se simt în plus, dar per total, Assassin’s Creed Valhalla este un joc bun.

C’est fini la comedie

După cum ar spune francezu’, hai că-m dat-o gata și pe asta. Am ajuns în prezent cu seria Assassin’s Creed și am văzut cum a evoluat de la un spin-off de Prince of Persia la o franciză de succes care dăinuie încă din 2007 și nu da semne că ar vrea să se oprească curând. Am văzut apariția, evoluția, momentele de glorie, decăderea și redresarea, dar oare vom trăi momentul în care să putem spune că seria s-a întors la origini?

Personal, cred că nu are nicio șansă să mai revină la succesul reprezentat de Trilogia lui Ezio, dar la fel ca orice alt lucru bun, trebuie să aibă și un sfârșit. Chiar dacă sună trist, cred că Ubisoft ar trebui să oprească seria acum, cât încă nu este prea târziu și s-o considere o victorie. Au studiouri cu experiență, oameni talentați și toate resursele necesare pentru a dezvolta un nou IP, dar cine știe? Poate că mă înșel și tot ce zic acum se va întoarce împotriva mea când Ubisoft își va pune oamenii la treabă și vor lansa cel mai bun joc al seriei… sau încă un RPG care poartă numele de Assassin’s Creed mai mult din motive de nostalgie.

Articole asemanatoare

Back to top button