Prey, la baza, este unul dintre cele mai bune jocuri, in ochii nostrii cel putin, de anul acesta, jocul reusind sa invoce atat stari nostalgice pentru relicve din epoci apuse si frustrari necontenite gamerilor din noua generate.
Prey este un exemplu de joc care poate avea un succes comercial daca aparea poate in 2015. Iar aici discutam la modul indulgent, pentru ca piata s-a schimbat foarte mult in ultimii ani, aceasta oferind pe langa sand-box-uri uriase, vezi GTA V, dar si grafica impresionanta, precum Doom sau Witcher 3.
Doua exemple de jocuri extrem de bine optimizate cu un continut mai mult decat stufos. Prey, cu o groaza de locatii care se repeta si cu inamici trasi la indigo nu prea se prezinta bine intr-o piata care ofera atat de multe.
In sine, jocul este un omagiu la adresa unor titluri precum System Shock sau Bioshock, imprumutand elemente de la alte serii precum Deus Ex. O abordare care va intoarce cateva capete si va ridica niste sprancene, dar, pana la urma, aceste reactii sunt exercitate de catre o suma vocala, dar extrem de prezenta, a gamerilor care au prins jocurile anilor ’90.
Cei tineri, nu mai apreciaza acum explorarea repetitiva, cand au de ales intre orasul X pe care il traversezi in 4 ore si experienta y repetitiva. Mofturile pietii s-au schimbat dramatic in aceasta generatie de console, 4K, 60 FPS, optimizare pe PC, grafica senzationala si nivel de productie ridicat fiind doar cateva dintre cererile imperative pe care noua generatie le impune.
Pentru noi, relicvele, care au crescut cu Monkey Island, Supaplex, System Shock, Sanitarium, Dane Dare sau Half Life, lucrurile stau foarte simplu: Bah, astia mai fac jocuri ca pe vremuri. Totusi, are loc Prey intr-o piata in care vinde doar 7000 de bucati ale jocului in teritoriul japonez in fereastra de lansare?
Nu prea! Nu prea are cum sa faca fata cand exista jocuri precum The Witcher 3, GTA V sau Doom (joc publicat de Bethesda). Iar comportamentul publisher-ului nu face nimic altceva decat sa puna paie pe foc si sa demonstreze ca din ce in ce mai des comportamentul anti-consumator este acceptat de catre comunitatea de gameri. Element destul de deranjant, in contextul in care Dishonored 2 a fost una dintre cele mai recente dezastre, publisher-ul si producatorul refuzand sa livreze review code-uri, invocand pirateria.
Doom, un joc extrem de bine optimizat, s-a vandut in draci! Dishonored 2 pe de alta parte inca are probleme, unele sisteme fiind in imposibilitatea de a rula jocul, iar Prey arata doar un singur lucru: Exista o discrepanta intre felul in care gamerii vad industria si felul in care industria vede si interactioneaza cu gamerii.
Ambele tabere au lacune majore in comunicare, iar gamerii sunt cunoscuti ca fiind temperamentali si rapizi in a se dezbraca de caracter atunci cand lucrurile pe care le considera dragi sunt atacate. In acest caz discutam despre un joc care trebuia sa apara in urma cu mult timp, care a suferit diverse modificari si o reimaginare, titlu care a lasat o impresie placut nostalgica multor jucatori, dar care prin mecanici invechite si repetitie si-a pierdut o buna bucata din public.
Acest clash intre nou si vechi s-ar putea sa mai fie intalnit in anii urmatori, existand destul de multe jocuri anulate, reanimate si resuscitate pentru a mai atrage o punga de gold. Din pacate Prey nu este asta! Este o scrisoare de dragoste pentru cei care si-au pierdut nopti si zile in System Shock sau au jucat religios Bioshock! Este un joc care foloseste tertipuri si mecanici invechite cu succes, unele dintre ele le mai si modernizeaza, dar care nu se supune la rigorile pietii care acum cere mai multa libertate, mai multa diversitate si o mai mare fideliate grafica.
Prey ofera aceste lucruri! Fara doar si poate! Dar gamerul dupa ce s-a ars o singura data sufla si in iaurt. Povata invatata de piata cu Dishonored 2 si cu refuzul de comunicare a celor de la Bethesda timp de mai multe saptamani cu publicul vizibil nervos pe o lansare dezastruoasa si tacerea producatorului au invatat piata ca atunci cand vine vorba de un publisher care raspunde in fata unei comisii directoriale, lucrurile nu pot avea un final fericit.
”Prea putina diversitate si prea putin spatiu de desfasurare! O grafica cam meh!Joc din 2009!” Sunt doar cateva din reactiile pe care citiorii nostri le-au avut pe buna dreptate! Da! Prey are loc pe aceasta piata fara doar si poate! Dar poate cu un pret mult mai mic la lansare, mult apropiat de orele pe care le petreci in el, o suma onesta fiind mai mult spre 39 de dolari, nu pret intreg de 60. Este un joc pentru nostalgicii care au prins anumite jocuri si o fereastra catre o lume care rare ori este oferita in format virtual. Un omagiu de foarte mult bun simt, dar unul care cel mai probabil se va transforma intr-un joc de cult. In niciun caz intr-un succes comercial! Cand te bate GTA V, un joc iesit IN 2013 in materie de vanzari, atunci este clar ca nu faci ceva cum trebuie! Totusi… este bine sa educi sau sa intampini piata de gaming? Aceasta este intrebarea pe care noi o adresam voua!
Adiție din partea lui unacomn
Aș dori să mă folosesc de aceasta ocazie pentru mai adăuga câteva idei la editorialul colegului Andrei și de-a clarifica ceva ce simt că a fost comunicat greșit în review. Prey nu se află în dezvoltare de 11 ani. Jocul ce trebuia să fie o continuare a celui de-al doilea Prey (primul Prey fiind anulat prin 1998) se afla în producție la studioul Human Head, până ce Bethesda a decis să termine relația din diverse motive, deși jocul era destul de aproape de forma sa finală. Nu veți vedea absolut nimic din acel joc în Prey 2017, fiindcă Prey 2017 nu este un joc Prey și nu ar trebui tratat ca atare. A fost produs pe parcursul a doar 4 ani, nu 11.
Este o completare a unei trilogii de succesori spirituali pe care studioul Arkane a început să îi producă din secolul trecut. Primul lor joc a fost Arx Fatalis, o încercare de-a recrea Ultima Underworld al studioului Looking Glass. Al doilea membru al trilogiei a fost Dishonored, o evoluție a conceptelor de bază regăsite în Thief, făcut tot de Looking Glass. Iar de ani de zile tot au vrut să producă și al treilea joc, cel care va fi o reimaginare a lui System Shock, iarăși de la Looking Glass. Toate jocuri ce aveau la bază ideea de-a oferi jucătorului libertate și uneltele necesare pentru a putea aborda fiecare situație în numeroase moduri. Jocuri bazate pe simulare, jocuri bazate pe interacțiunea dintre sisteme complexe, ce ocazional pot da rezultate neașteptate. Jocul cel din urmă s-a materializat sub numele Prey, fiindcă acesta este numele pe care Bethesda a decis să i-l dea, din diverse motive legate de branding.
Îi pot fi aduse multe critici jocului contemporan, că nu are grafică de îți vine să închini rugăciuni zeilor întunecați pentru un 1080 Ti ca să îl poți rula. Că are un combat ce ar fi beneficiat de mai multe tipuri de muniție pentru arme și inamici de mai multe forme. Că Bethesda a ruinat șansele de-a avea succesul meritat prin îngroparea sa, aproape de parcă a început să poartă pică studioului Arkane. Prin coincidență, unul din co-fondatorii studioului a plecat astăzi de la Arkane, așa vă ar putea fi vorba de ceva tensiuni interne. Ce nu i se poate reproșa însă jocului este că n-a putut întrece GTA 5 în vânzări, fiindcă GTA 5 va continua să fie best seller până ce apare Red Dead Redemption 2. Este un titan cu priză la public larg pe care un joc despre explorarea unei crize existențiale nu îl poate atinge.
Apoi, nu aș putea să spun că jocul nu îți merită prețul. Prey nu doar că are suficient conținut în el cât să fie interesant, dar este gândit cu rejucare în minte. Și asta nu doar pentru că are o lume detaliată ce merită explorată, nu doar pentru că are trei finaluri posibile cu diferențe majore, nu doar pentru că modul în care joci afectează în parte acele finaluri, nici pentru că mediile sale oferă nenumărate moduri de traversare non-liniară și nici pentru că abilitățile pe care le poți obține schimbă radical modul în care poți rezolva problemele întâlnite în joc. Ci pentru că puse la un loc, toate aceste caracteristici fac din Prey un joc mai valoros decât oricare componentă individuală a sa. Prey are același drept de-a fi vândut la preț întreg cu mândrie precum jocurile Call of Duty, cu a lor campanii de 4 ore și multiplayer care n-a evoluat serios de ani de zile. Același drept pe care l-a avut și System Shock, și Bioshock și chiar Bioshock Infinite, și nu este nimic din Prey care să urle flagrant că un preț de 60 de dolari n-ar fi onest.
Și totuși, după cum punctează și Andrei, va rămâne un joc de nișă. Un joc de cult. Și nu prea văd de ce ar fi asta o problemă, din moment ce asta este soarta fiecărui titlu care chiar a încercat să fie creativ. Nu trăim în lumea în care 200 de milioane de oameni joacă Dwarf Fotress, deși este gratuit, dar trăim într-una în care 80 de milioane vor cumpăra GTA 5, indiferent cât de mult ar fi luat-o seria la vale în ceea ce privește poveste, gameplay-ul, distracție sau chiar multiplayer.
