Indiana Jones and the Great Circle – o aventură spumoasă fidelă materialului sursă (review)

Seria de filme Indiana Jones este una dintre cele mai legendare din toate timpurile. Personajul jucat de Harrison Ford în cele cinci pelicule este cunoscut de aproape toată lumea, și nu te poți numi pasionat de filme până nu le-ai văzut. Sunt iconice, și fiecare lansare nouă din acest univers, fie că vorbim despre filme sau jocuri video, stârnesc interes din partea multor fani.

Și fix despre asta vom vorbi azi, sub forma Indiana Jones and the Great Circle, ultima mare lansare a anului și totodată un hit pentru Xbox, o companie care în ultima vreme nu prea s-a bucurat de laude. Ei bine, noul Indiana Jones nu e cel mai reușit joc din lume și nu e clar vreo capodoperă, și vom discuta imediat despre defectele pe care le are, dar reușește ce și-a propus: să fie o poveste de aventură grozavă în stilul filmelor. Este dezvoltat de MachineGames, același studio care a făcut seria Wolfenstein modernă, adică de la The New Order până la Youngblood, deci avem ceva pedigree în spate.

Astea fiind zise, rămâneți cu mine pe mai departe ca să vedem dacă merită o șansă sau nu noul Indiana Jones and the Great Circle.

Poveste și atmosferă

Am să încep prin a vorbi despre firul narativ, principalul motiv pentru care ai vrea să joci jocul ăsta. Și fără îndoială superstarul show-ului este chiar Indiana Jones, dublat aici de inegalabilul Troy Baker pe care îl veți recunoaște din rolul lui Joel din The Last of Us, dar și din rolul lui Booker din BioShock Infinite, iar experiența și talentul său sunt în prim-plan aici. De fapt, majoritatea actorilor vocali sunt de primă clasă, și e un deliciu să îi asculți vorbind pe tot parcursul campaniei.

Să nu te aștepți la cine știe ce replici adânci și pline de substanță că n-ai să le găsești aici, însă, și cei care caută asta vor fi destul de dezamăgiți. În schimb, povestea e plină de momente interesante și pe alocuri amuzante, cu un stil de scris căruia nu-i e frică să mai glumească și să se ia mai puțin în serios atunci când e cazul. Și partea cea mai mișto e că povestea din joc e loială materialului sursă, și cei care s-au aventurat în trecut cu Harrison Ford prin filme vor înțelege despre ce vorbesc.

Deși acțiunea are loc în anul 1937, între primul film Raiders of the Lost Ark (și cel mai bun după părerea mea) și al treilea Indiana Jones and the Last Crusade, nu ai nevoie să vezi filmele ca să înțelegi ce se întâmplă. Narațiunea face o treabă foarte bună în a-ți explica toate punctele importante, cu toate că nu strică deloc dacă ai ceva cunoștințe despre lumea asta în prealabil. Există momente sau replici pe care nu le vei înțelege dacă nu ai văzut filmele, dar ele nu sunt multe la număr și sunt detașate de quest-ul principal, deci vorbim despre niște detalii pe care cunoscătorii le vor aprecia, dar care nu îți strică experiența dacă nu le prinzi. Totuși, dacă nu ai văzut măcar primele trei filme Indiana Jones până acum, ce mai aștepți?

Nu o să vă spun prea mult despre poveste în sine, e genul de joc la care vă las mai bine să descoperiți singuri de la început până la final, dar o să zic doar că e tipul clasic de aventură globală marca Indiana Jones. Asta înseamnă că, dacă e pentru tine și ai devorat seria Uncharted și Tomb Raider atunci îți va plăcea la nebunie, iar dacă nu te vei chinui să înțelegi de ce jocul ăsta e apreciat, și e complet ok. Așa cum spuneam, nu avem în față cea mai adâncă și stufoasă poveste, care abordează tot felul de teme complicate și care răspunde unor întrebări existențiale, ci ceva mai light, care poate fi digerat cu ușurință și care nu necesită prea multă gândire pentru a o înțelege.

Gameplay

După atâtea cuvinte de laudă, e vremea să fiu și mai critic la adresa lui Indiana Jones and the Great Circle. Și primul și cel mai mare minus al jocului care iese în evidență este AI-ul inamicilor. Deși poate părea inexistentă la prima vedere, se pare că fasciștii beți cu care o să te tot caftești în joc au ceva inteligență în spatele ochilor, dar aia nu e în cantități prea mari și de cele mai multe ori e mai greu să furi o acadea unui copil mic decât să îi prostești pe ei.

Pentru un joc care se vrea a fi cu valențe stealth, AI-ul e o glumă care ar putea să reprezinte un dealbreaker pentru mulți. Ca mai toate jocurile pe care le încerc, am ales dificultatea medie, pe principiul că aia o să fie cea mai balansată pentru că e dificultatea pe care dezvoltatorii au menit-o pentru toată lumea, și adevărul e că dacă vrei cel mai mic challenge, trebuie să o crești obligatoriu. Pe normal, sau „Moderate” așa cum o numește jocul, gărzile care patrulează uită de existența ta la două secunde lucrătoare după ce ați făcut contact vizual, poți să omori un inamic prin takedown și colegul lui aflat la trei metri distanță nu schițează nimic, și jocul este overall mai ușor decât mă așteptam.

Un alt exemplu al AI-ului defectuos este evident atunci când folosești una din abilitățile speciale ale lui Indiana, mai exact biciul cu care poți dezarma inamici. Dacă vezi un băiat că își scoate revolver-ul din teacă și îl îndreaptă spre tine, cu un singur buton i-ai zburat arma din dotare și l-ai bulversat pentru câteva secunde. Acum, nu știu ce ați face voi dacă ați fi un fascist proaspăt dezarmat față în față cu Indiana Jones, dar eu știu sigur că m-aș apleca și aș lua iar pistolul de la picioare, nicidecum nu aș uita complet de el și m-aș duce la înaintare pe principiul „pumnii mei minte nu are”.

Well, inamicii aici au memoria unui peștișor de aur, și pur și simplu nu mai bagă în seama arma de pe jos odată ce nu o mai țin în mână, preferând lupta corp la corp cu mâinile goale. Dacă privești asta prin prisma filmelor Indiana Jones ai putea să spui că e un oarecare șarm aici, dar dacă privești lucrurile obiectiv și judeci calitățile de joc video, atunci există câteva hibe considerabile. Și să nu credeți că dificultățile mai mari rezolvă asta. Pentru că da, dacă crești nivelul de dificultate inamicii vor cădea mai greu, vor fi mai mulți și mai bine înarmați, dar manifestă același comportament buimac și uituc.

Totuși, dacă reușești să treci peste asta vei găsi un gameplay nu tocmai rău. Puzzle-urile sunt în mare parte interesante și unele îți vor pune mai serios mintea la contribuție, iar combat-ul first-person are greutate și se simte grozav. În plus, în joc există implementat și un sistem de parkour destul de bine pus la punct, care capturează bine feeling-ul personajului. Indiana Jones nu e vreun atlet de talie mondială capabil să se cațere numaidecât pe ziduri sau să escaladeze pereți pe sfoară, și nici nu are vreo putere supranaturală de partea sa.

Indiana Jones doar un băiat arheolog care deși are mintea ageră de partea lui, fizicul nu-i cel mai bun, și de multe ori traversarea periculoasă se face mai încet și mai stângaci decât la alți eroi principali din francize de genul. E greu de explicat prin cuvinte, dar au existat momente când am crezut că nu reușește să sară peste un gard sau peste o groapă, iar asta bazat pe felul cum se mișcă personajul în joc. Nu e un lucru rău deloc, ba din contră, și consider că dezvoltatorii au nimerit perfect feeling-ul pe care Indiana Jones ar trebui să-l aibă atunci când îl controlezi într-un joc video.

Mi-au plăcut destul de mult armele pe care le poți folosi atât în luptă deschisă cât și din stealth, pentru takedown-uri. Ai la dispoziție de toate, de la sticle goale care se sparg atunci când le folosești și care pot alerta gărzi din apropiere până la mături, bastoane și chiar un pistol. Ăsta din urmă e cel mai bine folosit ca ultimă soluție, deoarece e foarte gălăgios și gloanțele nu se găsesc atât de ușor pe cât ai crede, deci abordarea silențioasă e cea încurajată.

Atmosfera însă, e altceva. Toate zonele pe care le vizitezi sunt pline de viață și de locuri de admirat, randate superb, dar despre grafică imediat. Indiana Jones and the Great Circle încurajează destul de mult explorarea, iar dacă vrei să te abați de la quest-ul principal vei da peste tot felul de activități secundare cu diferite reward-uri, sau pur și simplu diferite evenimente care se întâmplă în lume și pe care le-ai rata dacă te-ai grăbi.

Grafică

Trecând mai departe la grafică, jocul ăsta arată demențial. Fiecare colțișor al fiecărei camere este plin de detalii mici și individual insignifiante, dar care contribuie la un tablou complet fenomenal. Îmi place mult cum arată Indiana Jones and the Great Circle, ba chiar aș spune că e cel mai arătos joc al anului, în special dacă îl rulezi pe un hardware de top.

Noi am primit Indiana Jones and the Great Circle pe PC și nu pot să mă dau cu părerea despre cum arată și cum se mișcă pe Xbox, dar pe platforma noastră de test cu RTX 4090 și toate setările date în blană, inclusiv Path Tracing, Indiana Jones este o plăcere din toate punctele de vedere. Sistemul de iluminare face o treabă grozavă în a ridica toate scenele de zi, și razele soarelui colorează frumos pielea personajelor și obiectele din jur. Jocul arată foarte bine și noaptea, și vei avea nevoie de o sursă de lumină dacă vrei să explorezi peșterile și cavernele misterioase.

Un alt punct forte extrem de important pentru un joc story driven de genul sunt animațiile, și aici Indiana Jones excelează. Motion capture-ul actorilor este spot-on, și emoțiile, grimasele și subînțelesurile din expresiile faciale sunt redate perfect.

O întrebare care pun pariu că e pe buzele multora dintre voi este: ok-ok, jocul arată de vis și e mișto, dar cum merge? Foarte bună întrebarea și răspunsul e… foarte bine. Pe platforma noastră forțoasă cu 4090 și Ryzen 7950X am obținut oriunde între 70 și 80fps pe detalii maxime cu DLSS pe Quality la rezoluție 2K. Atenție, e doar DLSS activ, fără Frame Generation, de departe cel mai ușor mod să îți crești numărul de cadre pe secundă.

Cu Frame Gen activ în exact aceleași condiții am depășit lejer 110fps, și în multe scene interioare urcă și mai mult. Există totuși un trade-off, așa numitul input lag, dar e rezolvat de Reflex în cea mai mare parte, deci nu trebuie să îți faci griji că jocul tău se va simți ciudat. De menționat aici este că FSR-ul celor de la AMD nu este încă inclus, dar dezvoltatorii au spus că lucrează la asta, deci e doar o chestiune de timp până când și plăcile taberei roșii vor avea upscaler.

Și chiar dacă nu ai nevoie de un 4090 să te joci ok jocul, Indiana Jones and the Great Circle are niște cerințe de sistem destul de mari. Ba mai mult, este primul joc pe care nici nu poți să îl deschizi dacă nu ai o placă video capabilă de ray-tracing. Asta înseamnă că e vremea să spui adio vechii tale GTX 1080Ti, după mulți ani în care te-a servit fără greșeală. Practic, jocul ăsta marchează momentul când plăcile video fără nuclee de ray-tracing au devenit obsolete, mă aștept ca din ce în ce mai multe titluri mari și cu pretenții să urmeze acest trend.

Cât despre bug-uri și glitch-uri, n-am să vă mint, am găsit câteva. Nimic gamebreaking care să îți strice complet experiența, dar m-am lovit de texturi care se încarcă o idee cam târziu și care ies în evidență în fundal, alături de unele momente când NPC-ii s-au spawnat din nimic în fața mea, așa cum puteți vedea aici. Nimic major, așa cum ziceam, dar situația nu e perfectă, și cred că studioul mai putea lucra puțin la asta.

Concluzie

În final, trebuie să vorbim și despre preț. Ca orice joc AAA care se respectă, „la liber” Indiana Jones and the Great Circle costă 69,99, dar fiind un joc de sub umbrela Xbox, asta înseamnă că există și pe Game Pass, iar asta îl face o propunere foarte interesantă. Sincer să fiu, 70 de euro e o idee cam mult pentru cineva care nu e un fan înfocat al seriei, dar fiind inclus în Game Pass înseamnă că poți să îl încerci cu o investiție minimă și să vezi dacă îți place.

Joacă-te prima oră și jumătate, e suficient ca să îți dai seama cum va decurge și restul jocului și ca să decizi dacă noua aventura a lui Indy este pentru tine sau nu. Nu e un joc pentru oricine, și fanii stealth-ului complet a la Dishonored vor simți golurile provocate de AI-ul prostănac, dar dacă poți trece cu vederea lucrurile astea, pachetul complet e unul foarte interesant.

Iar acum a venit rândul vostru să-mi spuneți în comentarii: cum vă place noul Indiana Jones and the Great Circle? Credeți că marchează revenirea jocurilor bune Xbox first-party sau nu v-a impresionat deloc?