Există o împărțire aproape filozofică a lumii moderne, una care nu apare în manuale, dar se simte zilnic, în gesturi mici și obiceiuri aparent banale. De o parte sunt „digitalii”, cei care trăiesc confortabil între ecrane, cloud, notificări, aplicații și documente care nu au miros, greutate sau margini. De cealaltă parte sunt oamenii „analogici”, cei care încă au nevoie de hârtie, de pix, de senzația fizică a unei pagini, de schițe făcute în grabă, de sublinieri, de caiete, de obiecte care există și când bateria telefonului a murit.
Totuși, nimeni nu este complet într-o tabără sau alta. Majoritatea suntem hibrizi: scriem note pe telefon, dar și pe postit-uri, citim PDF-uri, dar ne cumpărăm cărți tipărite, ținem agende digitale, dar tot mai uităm lucruri pentru că nu le-am scris „de mână”. Problema nu e că una dintre lumi e greșită. Problema e că ele rareori se întâlnesc natural. De obicei trebuie să faci un efort conștient să traduci dintr-un univers în altul: fotografiezi notițe ca să le trimiți, scanezi foi, convertești PDF-uri, imporți, exporți, sincronizezi, pierzi timp făcând punți artificiale între două moduri de a gândi.
Digitalul e rapid, eficient, înglobează aparența infinitului ca spațiu și potrivit pentru organizare. Analogul e lent, imperfect, dar profund uman. Scrisul de mână activează alte zone din creier, desenul liber te scoate din logica meniurilor și a butoanelor, iar simplul act de a „mâzgăli” o pagină cu idei te ajută să gândești mai clar. Nu e nostalgie, e neuroștiință. Creierul nostru nu a evoluat pentru swipe, ci pentru gesturi, forme, urme fizice.
Și aici apare o întrebare interesantă, una care devine tot mai importantă pe măsură ce trăim din ce în ce mai mult prin ecrane: trebuie să alegem între digital și analog sau ar fi mai simplu să le combinăm? Să nu ne mai comportăm ca și cum ar fi două religii rivale, ci două instrumente care pot colabora.
Tehnologiile care încearcă să unească aceste lumi sunt, de obicei, foarte interesante. Nu se remarcă neapărat prin cele mai puternice specificații, cele mai multe nuclee sau cei mai mulți gigabytes, ci atacând o problemă reală de comportament uman: cum gândim, cum învățăm, cum notăm idei, cum lucrăm creativ.
O tabletă, de exemplu, nu este doar un ecran mare cu Android sau iOS. Poate fi o agendă, un caiet, o coală de schițe, un carnet de notițe, un instrument de brainstorming, un spațiu de joacă mentală. Sau poate fi doar încă un device pe care consumi conținut pasiv.
Diferența nu o face doar ce are „sub capotă”, ci modul în care o folosești și, mai ales, felul în care tehnologia dispare din prim-plan. Pentru că, paradoxal, cele mai bune device-uri nu sunt cele care îți amintesc constant că sunt „smart”, ci cele care te lasă să uiți că există. Când nu te mai gândești la ecran ca la un ecran, ci ca la o suprafață de lucru. Când nu mai simți nevoia să ajustezi luminozitatea, să te ferești de reflexii sau să faci pauze doar pentru că ochii obosesc prea repede.
HUAWEI MatePad 11.5S (2026) intră exact în această zonă interesantă de graniță. Nu promite să înlocuiască complet laptopul, nu vrea să fie doar un e-reader glorificat și nici nu încearcă să concureze direct cu tabletele de entertainment sau de gaming. Miza ei este să fie un spațiu în care digitalul să se comporte cât mai mult ca analogul, fără să-și piardă avantajele principale.
Cu alte cuvinte, genul de device care nu te obligă să alegi între tastatură și pix, între fișier și foaie, între cloud și caiet. Un obiect care încearcă, poate nu perfect, dar onest, să construiască o punte între două moduri de a gândi care, în viața reală, n-ar fi trebuit să fie separate niciodată.
HUAWEI MatePad 11.5S review
Știu tableta asta. Am una aproape identică, dar dintr-o generație mai veche. Așa că, atunci când am scos MatePad 11.5S (2026) din cutie, n-am stat prea mult pe gânduri și n-am intrat în ritualul clasic de unboxing entuziast. Am făcut exact ce face orice om care deja are o relație cu produsul: am început să instalez aplicațiile mele obișnuite și să dau drumul la primele teste sintetice.
Și HUAWEI MatePad 11.5S obține aproximativ 1390 puncte single-core și 3550 multi-core în Geekbench 6, în AnTuTu 1,2 milioane puncte și în 3DMark Wild Life Extreme 1277 puncte, valori care o plasează clar în zona midrange. Mai important însă este că în 3DMark Wild Life Stress Test, performanța rămâne constantă la 98,4%, semn că sistemul de răcire își face treaba și nu apare throttling serios în utilizare susținută.
De asemenea, m-am jucat pe ea mai mult decât mi-ar plăcea să recunosc Call of Duty Mobile, Delta Force și puțin Asphalt 9. Toate rulează fluent pe setări medii, fără scăderi de fps, iar în Asphalt 9 sunetul pur și simplu rage, genul de senzație care transformă o cursă într-un shot de adrenalină.
Și când nu pornești de la zero cu un device, ci de la o versiune anterioară, poate fi cel mai dificil tip de review. Pentru că nu mai e vorba despre surpriză, ci de despre nuanțe. De micile detalii care, adunate, pot să facă diferența între „e cam la fel” și „ok, asta chiar e un pas înainte”.
Eram curios să văd cât a crescut performanța, dacă ecranul e mai luminos și cum se comportă în jocuri. Le-am pus una lână alta și se cunosc culorile mai vii și luminozitatea îmbunătățită. Am instalat totul în maximum 15-20 de minute și am rulat testele sintetice, după care „ca răsplată” am dat-o pe jocuri. Sigur, asta nu e o tabletă de gaming, dar nici telefoanele cu butoane nu erau și totuși ne jucam pe ele.
Ceea ce nu înțeleg probabil mulți utilizatori, inclusiv unii gameri, este că un ecran mai mare nu înseamnă doar mai multă plăcere pentru ochi, ci și mai multă eficiență. Vezi mai mult din joc, reacționezi mai ușor, toate elementele sunt mai lizibile, iar oboseala ochilor scade. Nu e vorba doar de „mamă, ce mare e!”, ci de cât de confortabilă și exactă devine orice activitate pe termen lung. Și, într-un fel, ăsta e exact genul de avantaj care nu apare în benchmark-uri, dar care se simte imediat în utilizare.
HUAWEI MatePad 11.5S, design și construcție. Familiar, dar rafinat
Dacă ai văzut generația anterioară, știi ce te așteaptă: un corp metalic subțire, de doar 6,1 mm grosime (fără camera bump), care cântărește puțin peste jumătate de kilogram, adică 515 grame. E suficient de ușoară pentru a o folosi cu o mână, dar și robustă pentru drumurile zilnice în rucsac. Construcția este clasică și solidă, cu sticlă pe față și aluminiu atât pe ramă, cât și pe spate, genul de combinație care te face să simți că ai în mână un device „serios”, not a plastic toy.
Finisajul verde metalizat (cealată versiune e gri) al carcasei nu e doar estetic, ci și practic: nu adună ușor amprente, se simte plăcut la atingere. Butoanele sunt bine poziționate, în colțul din stânga sus, în modul orizontal, în timp ce modulul camerei e ca o broșă așezată discret pe spatele tabletei. Camera dorsală de 13 MP e bună pentru scanat documente, fotografiat rapid o prezentare sau o pagină de carte, dar fără pretenții de fotografie creativă. E o cameră pe o tabletă și totuși am luat la țintă motanii cu ea.
Dacă în generația 2024 vorbeam despre un PaperMatte clasic, cu anti-glare, anti-reflexie și anti-amprentă, iar în 2025 Huawei a trecut la versiunea Ultra-clear, cu nano-gravare de precizie și mult mai puțin sparkle (efectul acela de granulație, ca un zgomot fin peste imagine), MatePad 11.5S (2026) vine ca o rafinare logică a acestui parcurs, nu ca o schimbare de direcție. În testele interne ale HUAWEI, experiența vizuală, scrisul de mână și interacțiunea cu ecranul tactil sunt evaluate constant mai bine decât pe un iPad Pro cu sticlă nano-texturată. Sigur, unele dintre aprecieri pot fi subiective, dar cifrele nu mint.
MatePad 11.5S are o densitate mai mare a pixelilor (291 PPI vs 264), un nivel mai ridicat de claritate a imaginii (DOI 72,8% vs 60,09%) și o eficiență mai bună a stratului anti-glare (RDF 90,53% vs 61,98%).
Și, ca să fie clar că nu vorbim doar de un strat mat pus peste un ecran bun, Huawei insistă mult și pe partea de proces tehnologic. Ultra-clear PaperMatte folosește un proces de nano-gravare de mare precizie, care reduce efectul de sparkle cu aproximativ 50% față de generațiile anterioare, adică exact acea granulație fină care făcea unele ecrane mate să pară ușor „murdare” sau neuniforme. Rezultatul e un display mai curat, mai omogen și mai apropiat de senzația unei foi reale, nu doar ca textură, ci și ca percepție vizuală.
Când folosești tableta, asta se traduce printr-o experiență de tip „creion pe hârtie” (pen-on-paper) mai autentică. Fie că ești în dark mode, în mod eBook, cu text mare sau mic, contrastul rămâne stabil, reflexiile sunt minime, iar ochii obosesc greu sau delor, în funcție de cât te întinzi. Nu e doar un ecran bun pentru „consumat conținut”, ci unul gândit special pentru productivitate, scris, citit și desen, adică pentru genul de activități în care stai cu el ore întregi, nu minute.
În concluzie Ultra-clear PaperMatte nu e un feature izolat, ci fundația întregii experiențe MatePad 11.5S. E genul de tehnologie care nu-ți sare în ochi la propriu și la figurat, dar care, după câteva zile de folosire, te face să nu mai vrei să revii niciodată la ecran lucios cu care te-ai obișnuit. Și asta e exact experiența mea cu tableta PaperMatte din 2024, care mi-a schimbat complet așteptările în privința ecranelor.
Dincolo de povestea PaperMatte, MatePad 11.5S are pur și simplu un ecran foarte bun, chiar și judecat strict ca panou. Vorbim de o rezoluție de 2800 x 1840 pixeli, adică 291 PPI, suficient cât să nu vezi structura pixelilor nici măcar de aproape. Textul arată foarte curat, fonturile sunt bine conturate, culorile sunt echilibrate și contrastul bun.
Acoperirea P3 asigură culori fidele pentru editare foto sau design grafic și asta contează pentru cei care lucrează cu imagini și au nevoie de acuratețe cromatică. O observație aparent banală, dar importantă: culorile arată bine și în modul Neutral în care vine presetată tableta. Nu trebuie să sari imediat la Vivid pentru a obține imagini pline de culoare, setarea din fabrică e echilibrată, naturală, fără suprasaturare forțată.
Raportul de aspect 3:2 este, în continuare, unul dintre avantajele acestei tablete. Nu e „cinematic”, nu e făcut pentru filme widescreen, dar e potrivit pentru lucrul cu documente (PDF-uri, notițe) mailuri, navigare web, adică pentru tot ce ține de productivitate. Practic vezi mai mult conținut pe verticală, fără să tot faci scroll, ceea ce se simte imediat în munca zilnică.
Luminozitatea maximă de 500 de niți nu este spectaculoasă, dar suficientă pentru scenariile obișnuite de utilizare. Nu vorbim de un panou HDR cu luminozitate extremă ca pe telefoanele flagship, dar combinat cu stratul PaperMatte, luminozitatea este mai bună decât sugerează cifrele. În lumină asta de iarnă, lângă fereastră sau chiar afară, ecranul rămâne lizibil fără să fie nevoie să-l duci constant la maximum.
Rata de refresh adaptivă între 30 și 144 Hz, se simte mai ales în navigare. Scroll-ul e foarte fluid, animațiile sunt naturale, iar interfața pare „ușoară”, chiar și atunci când ai mai multe aplicații deschise. Nu e genul de diferență pe care o observi din prima, dar după ce te obișnuiești, orice ecran de 60 Hz începe să pară puțin obosit.
Ca să tragem linie la capitolul ecran, nu te impresionează în primele 30 de secunde, dar ajungi să-l apreciezi după câteva ore de lucru. Iar acesta, ținând cont că vorbim de un device gândit ca instrument de studiu și creație, e probabil cel mai mare compliment pe care îl poți face unui ecran.
Hardware, software, AI
Modelul testat de HUAWEI MatePad 11.5S este SLG-W09, echipat cu SoC-ul Kirin T92C, 12 GB RAM și 256 GB stocare internă, o configurație care, în utilizare se simte mai mult decât suficientă pentru genul de scenarii pentru care e gândită tableta: multitasking, notițe, browsing intens, editare ușoară, aplicații creative și ceva gaming ocazional.
Kirin T92C e un procesor midrange, dar este foarte bine optimizat pentru HarmonyOS și pentru genul de sarcini reale de productivitate. Interfața e fluidă, aplicațiile se deschid rapid, iar cei 12 GB de RAM îți permit să sari între mai multe aplicații fără să simți că sistemul „respiră greu”.
La nivel grafic, procesorul Kirin T92C integrează un GPU Maleoon 920A, potrivit pentru rata de refresh de 144 Hz, aplicații creative și gaming ocazional. Din analiza TechInsights știm că Kirin 9020 (chipset-ul folosit în 2025 în flagship-urile Huawei) este fabricat de SMIC în proces 7nm (7N+2), iar T92C e considerat o variantă derivată din aceeași familie de procesoare.
La capitolul termic, tableta folosește o arhitectură nouă de răcire, bazată pe o cameră de vapori și straturi de grafit cu conductivitate ridicată, amplasate atât sub ecran, cât și pe spate, pentru a distribui mai uniform căldura. Huawei spune că sistemul poate susține un consum termic de până la 4,7 W, cu aproximativ 17% mai mult decât generația anterioară, tocmai pentru a menține performanța stabilă în sarcini mai solicitante. În practică, asta înseamnă că în jocuri sau multitasking mai intens, tableta se încălzește uniform, dar nu deranjant, și nu intră rapid în throttling.
Corpul metalic al tabletelor creează, de obicei, probleme pentru semnalul Wi-Fi, dar Huawei încearcă să compenseze printr-un design brevetat de tip cavity antenna, cu trei compartimente interne integrate în colțurile tabletei, gândite special pentru a îmbunătăți recepția într-o carcasă metalică.
Când conectezi tastatura și stylus-ul simultan prin NearLink, tableta prioritizează automat conexiunea acestora pentru a reduce timpul de răspuns. Adică le separă de restul traficului Wi-Fi și Bluetooth. Raportul semnal-zgomot e îmbunătățit cu 5 dB, ceea ce înseamnă conexiune mai stabilă chiar și într-un birou plin de rețele wireless.
Bateria de 8.800 mAh asigură aproximativ 9-10 ore de autonomie într-un scenariu de utilizare reală, cu browsing, citit, notițe, video și multitasking. Suportă încărcare rapidă la 66W, dar cu adaptorul primit de noi (care nu se găsește în cutia retail), de 40W, se încărca complet în circa o oră.
Camera frontală de 8 MP e decentă pentru apeluri video, imaginea e clară, se descurcă bine cu backlight puternic, iar sistemul de microfoane captează vocea curat și cu anulare de zgomot ambiental. Cele patru difuzoare stereo te impresionează prin volum, dar și prin echilibrul dintre frecvențele înalte, medii și bass.
La volum maxim, sunetul poate deveni ușor muddy pe anumite piese, dar în utilizarea reală, până în jur de 70%, este foarte clar și bine definit. În schimb, vocile sunt clare la orice volum. Poate nu e tocmai realist să vorbim despre „bas adevărat” pe un dispozitiv atât de subțire, dar realitatea e că, folosind tehnologia actuală, doar cei care nu vor nu reușesc să obțină un bas cel puțin satisfăcător.
Pe partea software, HUAWEI MatePad 11.5S rulează pe Android 12 cu interfață HarmonyOS 4.3. Avem aceeași logică de multitasking cu ferestre flotante, split screen, dock lateral pentru aplicații și integrare bună cu stylusul și tastatura.
Evident, rămâne și limitarea deja clasică a ecosistemului Huawei, lipsa serviciilor Google native. Asta înseamnă că, din start, nu ai Google Play Store, Gmail, Google Maps sau YouTube preinstalate. În practică însă, situația nu e atât de tragică pe cât pare. Aplicațiile se pot instala fie prin AppGallery, fie prin combinația microG GBox sau prin piețe de aplicații terțe, gen Aurora Store, ApkPure. Astfel vei putea rula majoritatea aplicațiilor Android, inclusiv a celor Google. Nu va fi perfect, vor apărea și erori, dar sunt soluții funcționale simple.
Asistentul AI Celia este prezent și aici, la fel ca pe HUAWEI Mate X7, integrat în sistem pentru comenzi vocale, căutări rapide și funcții de bază de asistență. Nu e un „AI revoluționar”, dar e util ca layer de interacțiune, mai ales în combinație cu aplicațiile native Huawei precum Notes sau GoPaint.
În HUAWEI Notes, de exemplu, AI-ul se ocupă de conversia scrisului de mână în text și de recunoașterea ecuațiilor, iar în GoPaint apare sub forma unor funcții inteligente de ajustare a pensulelor, corecție a formelor și optimizare a culorilor, care te ajută să obții rezultate mai bune fără să ai neapărat skill-uri de artist.
Tastatura și stylusul
Tastatura din 2026 pare mai solidă decât cea din 2024, dar poate e doar efectul de nou. În rest, construcția e identică, tot din două bucăți, sistemul de prindere e același. La prima vedere tastele par să aibă o cursă puțin mai mare, ceea ce face experiența de scriere marginal mai plăcută. Huawei vorbește de o cursă a tastelor de 1,5 mm și de taste mai mari, dar dimensiunea lor mi se pare la fel.
HarmonyOS recunoaște corect majoritatea shortcut-urilor standard de Windows, dar și altele noi. Ai la dispoziție comenzile clasice de editare: Ctrl+C pentru copy, Ctrl+V pentru paste, Ctrl+X pentru cut, Ctrl+Z pentru undo, Ctrl+A pentru select all și Ctrl+F pentru căutare în pagină.
La nivel de sistem, poți accesa rapid funcții esențiale prin combinații cu tasta similară cu cea Windows sau Command pe Mac. De exemplu, „tasta minune” +D deschide home screen-ul, +L blochează ecranul, +N coboară notification panel-ul, iar +C deschide control panel-ul. Pentru navigare rapidă, „tasta minune” +săgeți comută între aplicații deschise, +Tab arată recent tasks, iar +săgeată înapoi funcționează ca butonul back. Poți lansa AI Search cu +S, deschide Files cu +F etc. Aproape tot ce faci cu mouse-ul sau cu degetul pe ecran poate fi replicat din tastatură, cu condiția să ai puțintică răbdare (coane Fănică) să înveți shortcut-urile.
Am călătorit de mai multe ori în străinătate cu tableta și tastatura după mine și am reușit să scriu fără probleme în română, cu ajutorul aplicației More Physical Keyboard. Și aici un mic pont. Descarcă aplicația nu din Google Play, ci ca APK dintr-o piață terță de aplicații (cu atenția de rigoare, evident, să fie aplicația reală, nu vreun malware). De ce spun asta? Pentru că, dacă o instalezi din Google Play prin GBox, care funcționează practic ca un „sandbox” sau o mașină virtuală, ai șanse mari să nu fie recunoscută corect la nivel de sistem și să nu funcționeze. Evident, încearcă întâi din Google Play și dacă nu merge, știi ce ai de făcut.
Per total, tastatura nu e doar un accesoriu drăguț, ci un instrument real de lucru. Nu înlocuiește complet un laptop, dar se apropie suficient de mult încât, de multe ori, să nu mai simți nevoia unuia.
Și acum să trecem la celălalt accesoriu. Tableta vine la pachet cu stylus-ul M-Pencil 3rd generation, dar la test am primit modelul M-Pencil Pro, varianta premium. De ce? Pentru că HUAWEI MatePad 11.5S este compatibilă și cu modelul Pro.
M-Pencil Pro are patru zone funcționale distincte, iar vârful este interschimbabil. În cutie are trei tipuri de vârfuri, fiecare optimizat pentru un scenariu diferit: Painting, cu elastomer transparent pentru durabilitate și claritate atunci când desenezi, Small-font writing, realizat din materiale conductive elastice, gândit special pentru text foarte mic (în jur de 10.5 pt), și Writing, cu elastomer microcristalin TPAE, axat pe flexibilitate și confort la scris prelungit, acesta fiind și vârful default.
Corpul stylus-ului răspunde la double-tap (dublă atingere) pentru schimbare rapidă între instrumente și la pinch (strângere) pentru a aduce meniul radial contextual. Un detaliu elegant: side rotation aliniază automat pensula cu mișcarea stylus-ului, simulând comportamentul natural al unei perii sau creion înclinat. Încărcarea e magnetică wireless când îl atașezi pe marginea superioară dreaptă a tabletei, iar pinch-ul oferă vibration feedback ușor pentru confirmare.
La capătul opus ai un buton fizic care lansează Huawei Notes la apăsare, dar e personalizabil. Când împerechezi stylus-ul prima dată, LED-ul clipește pentru confirmare. Noua generație adaugă breathing light, un inel LED integrat elegant care oferă feedback vizual pentru interacțiuni, aducând ce Huawei numește „the human touch to tech”.
Pe display-ul Soft Light, M-Pencil Pro se simte natural. Finisajul mat oferă rezistență subtilă, apropiată de senzația stiloului pe hârtie. Nu e identică, fizica diferă fundamental, dar după câteva minute creierul acceptă experiența ca autentică. Nu mai ai alunecare pe sticlă glossy care te obligă să apeși mai tare și să-ți încordezi mâna.
Neștiind exact ce să fac am desenat o mare spirală în GoPaint și am început s-o colorez. În timp ce hașuram cu diferite culori, schimbam fundalurile și unghiurile din care coloram. Mi-am scos ochelarii și i-am pus la loc. Experiența asta mi-a adus aminte de lecțiile profesorului meu de desen. Aveam o plăcere reală de a schița, de a hașura spațiile goale, o plăcere care pe el părea să-l enerveze.
Nu m-am gândit niciodată la asta până acum, deși au trecut aproape 30 de ani. Parcă îi văd și acum fața nemulțumită, tremurul fin cauzat de nervozitatea reținută. Datorez această amintire șuieratului discret cu care „pictez” pe ecranul tabletei.
N-am talent la desen, n-am avut niciodată, dar nici nu mi-a păsat prea tare de asta. Cred că asta îl și enerva cel mai mult: că el, „talentul”, pictorul, își pierduse plăcerea pe care un copil oarecare o păstra intactă. Devenise prea self-aware ca să se mai bucure de experiența în sine. Totul trebuia să fie perfect, deși el era om.
Lăsând la o parte amintirile, la partea de productivitate clasică, MatePad 11.5S stă surprinzător de bine. Aplicațiile de bază precum Huawei Notes, WPS Office, PDF Reader și Files sunt optimizate pentru ecran mare și stylus, cu suport real pentru adnotări, split screen și drag & drop între aplicații. Poți deschide un PDF într-o parte, să iei notițe de mână în cealaltă, să evidențiezi, să desenezi peste document și să exporți totul direct în format PDF sau Word.
Pentru editare video ușoară, Wondershare Filmora e preinstalat și optimizat pentru ecranul mare, fiind suficient pentru clipuri de social media, vloguri scurte sau montaje rapide, fără pretenții de tool profesional. Din păcate, se deschide cu o invitație la abonare care-mi taie cheful, explorez totuși aplicația și sunt multe clipuri făcute cu AI, dar nu sunt în domeniu și nu pot da un verdict, probabil unii utilizatori vor găsi asta util.
Sunt mult mai multe detalii și funcții de productivitate pe care tableta le ascunde când o combini cu tastatura și stylus-ul, dar să le explorez pe toate ar însemna, realist vorbind, să creez un mini-manual, nu un review.
Pentru cine e HUAWEI MatePad 11.5S (2026) ?
HUAWEI MatePad 11.5S (2026) nu e o revoluție, ci o evoluție calculată. Ecranul Soft Light îmbunătățit, performanța, thermal management-ul rafinat, sunt pași logici înainte, nu salturi spectaculoase.
Huawei nu pretinde că MatePad înlocuiește un laptop sau că e instrument profesional de nivel flagship. E un companion paperless pentru productivitate și creativitate, gândit pentru cei care vor să scrie, să schițeze, să adnoteze documente, să consume conținut media și ocazional să se joace, totul pe un dispozitiv suficient de portabil pentru a-l căra zilnic, dar suficient de capabil pentru a lucra serios când e cazul.
Cea mai mare problemă rămâne ecosistemul software. Lipsa serviciilor Google native înseamnă workaround-uri și compromisuri. GBox + MicroG rezolvă majoritatea problemelor în 15-20 de minute de setup, dar nu toată lumea are răbdare sau cunoștințele tehnice pentru asta. HarmonyOS e fluid și stabil, dar multitasking-ul parcă nu e la același nivel cu concurența. Pentru utilizatorii aflați deja în ecosistemul Huawei sau pentru cei dispuși să accepte aceste limitări, MatePad 11.5S oferă valoare reală.
Disponibilitate și preț
HUAWEI MatePad 11.5S este disponibilă începând cu 27 ianuarie în magazinul online HUAWEI Store și în rețeaua partenerilor oficiali, în variantele de culoare Green și Gray. Prețul pentru pachetul cu tastatura Smart Magnetic este de 2499 lei. Până pe 1 martie, tableta vine cu M-Pencil (generația a 3-a) cadou și cu serviciul Screen Protection pentru 12 luni.
Fără tastatură, varianta HUAWEI MatePad 11.5S Gray costă 1999 lei, iar în promoție primește Screen Protection timp de un an, plus posibilitatea de a achiziționa M-Pencil 3rd gen la preț de 99 lei.
Și, ca bonus pentru comunitatea Zona, există și un cod special de reducere: A250ZONAITMP, în valoare de 250 de lei pentru pachetul HUAWEI MatePad 11.5S cu tastatură și M-Pencil.
Autor
