Consumerismul ăsta ne dă peste cap. Ești bombardat cu reclame peste reclame la tot felul de produse și servicii, și dacă ar fi diferite, ar fi o treabă, că tu știi ce vrei, dar când feed-ul îți e bombardat cu o sută de reclame de chiloți tanga, mai că îți vine să iei o pauză de la social media. Asta dacă nu cumva a auzit Google în mod misterios faptul că, de exemplu, vrei să-ți schimbi telefonul (lucru pe care l-ai discutat doar între patru ochi cu partenerul/partenera).
Păi să vezi atunci reclame peste reclame. Ia un telefon pliabil! Ba nu, ia un flagship! Sau poate vrei un smartphone de gaming! Alegeri, atâtea alegeri… Și eu îți pun următoarea întrebare: dacă n-ar mai trebui să alegi? Să mă explic.
Poate ai banii pentru un flagship de generație nouă, dar îți face cu ochiul și un telefon pliabil de tip fold, pentru ecranul ăla imens pe care poți și lucra, și viziona filme. Ce alegi? Un pliabil e cam mare, cam greu, ca sa nu mai spun de grosime, parcă n-ai vrea să mergi cu ditai cărămida la tine. Pe de altă parte, ai nevoie de ecranul ăla mare, de versatilitatea unui pliabil și vrei să scapi de designul tradițional. Din nou te întreb: și dacă nu e nevoie să faci alegerea asta?
Îți prezint noul HONOR Magic V2, un smartphone așteptat de mulți și care promite să spulbere bariera asta dintre telefoanele tradiționale și cele pliabile. În ce fel? Păi, iaca așa. Închis, telefonul are o grosime de doar 9,9 mm! Voi realizați cum e asta? Un ROG Phone 8, de exemplu, are 9 mm. Un Honor Magic6 Lite – unul dintre telefoanele subțiri din segmentul lui – are 8 mm.
Și mai vreți să vorbim despre grosime? Stați așa, să depliez HONOR Magic V2. 4.7 milimetri. Ia-o p-asta, smartphone tradițional. Caută trei monede de 50 de bani, pune-le una peste alta și ai o grosime mai mare decât a lui Magic V2. Cu telefonul depliat, beneficiezi de un ecran de aproape 8 inch, și nu orice ecran, ci un OLED cu tehnologie LTPO, capabil de o rată de refresh de până la 120 Hz (față de 90 la modelul precedent), o luminozitate maximă de 1600 niți și o rezoluție de 2156 x 2344 pixeli.
Ți-ai terminat treaba, ai terminat de citit sau de vizionat? Pliezi frumos telefonul în format normal și poți utiliza ecranul OLED de 6,43 inch de pe exterior, care are o luminozitate declarată și mai mare, de 2500 niți, și aceeași rată de refresh maximă de 120 Hz. Unde mai pui că sticla, numită de producător Nanocrystal Glass 2.0, se laudă cu o rezistență de zece ori mai mare la căzături decât o sticlă normală. Și din experiența noastră, nu e doar marketing: în testul nostru cu Honor Magic6 Lite, am confirmat că acel telefon poate fi folosit pe post de… ciocan.
Și știu care e următoarea nemulțumire pe care ți-o pregătești în cap: pfaaa, două ecrane, ditamai diagonala, sigur cântărește o tonă telefonul. N-ar avea cum să nu cântărească mult, că doar versiunea precedentă avea 288 grame! Haha, țeapă. Dacă alternativa ta sau reperul e un flagship, să zicem Samsung S24, știi care e diferența de greutate între cele două telefoane?
Îți spun eu: un gram. Știi cum e aia, nu se vede c-am băgat un gram. În cazul de față, că am scos un gram, pentru că HONOR Magic V2 este mai ușor decât S24 Ultra cu acel singur gram (231 față de 232 grame). Și hai să rămânem în ograda lui HONOR: Magic 6 Pro, flagshipul care tocmai ce s-a lansat zilele astea, are 225 grame, deci diferența față de HONOR Magic V2 e cam cât o carte poștală, așa.
Nu, domne, pe partea de design nu ai ce să comentezi, mai ales la versiunea asta cu spate din piele vegană pe care l-am primit noi la test. Mai există și o variantă cu spate din sticlă, dar eu sunt încântat de cum se simte varianta asta. Marginile telefonului sunt rotunjite, iar asta face ca telefonul să pară, în special în poziția depliată, ridicol de subțire. Balamaua este din titan și, pe lângă că se simte butter smooth, mai este și făcut să reziste la 400.000 de plieri/deplieri. Dacă faci un calcul, la o sută de plieri pe zi, genunchii tăi vor ceda înaintea balamalei de la HONOR Magic V2.
Mai e o chestie care mi-a plăcut mult și care va conta mult, dacă una din reținerile tale legate de telefoanele pliabile este șanțul de pe mijloc. Ia te uită la crease-ul ăsta. O minune, aproape insesizabil, vizual și, cel mai mișto, aproape insesizabil tactil, ceea ce, vă spun din experiență, este rar. Senzația de premium se păstrează din toate unghiurile, se vede ce progrese imense a făcut HONOR în ultima perioadă. Mai ușor, bă băieți, că intrați și voi pe Entity List.
Un singur lucru a rămas pe dinafară, că deh, nu poți să faci un telefon precum cabina telefonică a lui Doctor Who: modulul de camere. Cele trei camere de pe spatele telefonului ies în relief mai mult ca la alte telefoane și, în ciuda marginilor rotunjite ale modulului, tot stau acolo precum proverbiala nucă în pielea vegană, în cazul de față. Cu ecranul depliat, telefonul este un pic incomodat de umflătura asta, dar dacă vrei fotografii ok, trebuie să ai un pic de spațiu pentru lentile – și cei 4.7 mm grosime cu tot cu ecran nu au dat opțiuni prea multe designerilor.
Hai, să vedem următoarea cârcoteală: la grosimea asta, nu aveau cum să pună un chipset prea puternic, că se supraîncălzea. Ei bine, fals și fals. Ajutat de 16 GB RAM plus ceva mărunțiș (mai exact vreo 7 GB prin tehnologia Honor RAM Turbo), telefonul este „motorizat” cu un excelent Qualcomm Snapdragon 8 Gen 2, un chipset de flagship cu performanțe excelente atât în ceea ce privește procesarea brută, cât și în ceea ce privește subsistemul grafic.
Evident că nu vorbesc din cărți, am testat cu mâna mea telefonul și rezultatele au fost excelente. Astfel, activând modul Performance din meniul de Baterie, am obținut un scor de 5484 de puncte în testul Multi-Core din Geekbench 6, mai mult decât un S23 Ultra (5143 puncte) sau Motorola Edge 40 Pro (5318 puncte). Flagship, baby!
Interesant mi s-a părut că fără setarea activată, scorul a scăzut cu aproape 15%, până la 4806, în contextul în care scorul în Single-Core a rămas aproape neschimbat, în jur de 2000 de puncte. Legat de asta, concluzia e clară: dacă știi că o să ai nevoie mare de multi-tasking, activează opțiunea și o să simți clar diferența.
Am rulat și un test-două (sau douăzeci) cu 3DMark: am început cu Wild Life Extreme, unde telefonul a obținut 3751 puncte, din nou un scor excelent. Apoi, ca să văd cât de mult s-au străduit cei de la HONOR cu răcirea, l-am ținut într-un stress test de 20 de minute cu același Wild Life Extreme. Rezultatul? 45,4%. Nu este un rezultat grozav, chiar dacă chinezii de la HONOR spun că au lucrat intens la îmbunătățirea sistemului de disipare a căldurii. Cu modul Performance dezactivat, stabilitatea a crescut de la 61,6% iar graficul de scoruri în cele 20 de repetări ale testului arată mult mai bine.
În spatele unei denumiri pompoase de marketing, Bionic Cooling System, se ascunde un sistem complex, cu cameră de vapori, materiale precum grafit și cupru, cu o suprafață desfășurată cu 12,5% mai mare ca a generației precedente. Dar aici grosimea telefonului nu poate fi ocolită, cel puțin deocamdată. Partea bună este că rareori vei întâlni scenariul în care procesorul să încetinească sesizabil, chiar și în throttle maxim el fiind suficient de puternic pentru task-uri normale (2500 de puncte în 3DMark Wild Life Extreme). La atingere, vei simți telefonul mai fierbinte în zona camerelor, în rest nimic.
Oricum, în jocurile pe care le-am încercat (PUBG și Asphalt), telefonul nu s-a încălzit nici pe departe ca în stress test, iar rata de cadre pe secundă nu a scăzut niciodată cât să percep eu vreo încetinire. M-am uitat și la clipuri, cu ecranul îndoit la 90 de grade, așa cum îi șade bine oricărui pliabil. Evident, în YouTube interfața s-a *pliat* și ea, păstrându-mi clipul pe jumătatea de sus și butoanele în partea de jos.
Nu e singura aplicație care profită în mod deștept de spațiul suplimentar, aplicașii precum X fostul Twitter) și TikTok având și ele funcții suplimentare pe ecranul extins. Sunetul scos de difuzoarele plasate de o parte și de alta a ecranului (sau sus și jos când telefonul este pliat) este foarte ok, are și un pic de bass, dar nu se compară cu campionul Malus Pumila (pentru cine nu știe, denumirea științifică a mărului).
Înainte să vă zic de camere, să vă liniștesc un pic și cu bateria. Deși telefonul este incredibil de subțire, el are o baterie de 5000 mAh, burdușită și ea de tehnologii cu nume pompoase. Dual Silicon-carbon Batteries, că este două, au o grosime de doar 2,72 mm și beneficiază de o tehnologie proprietară a HONOR care extinde ciclul de viață al bateriilor cu până la 40%. Unde mai pui că încărcarea se face la un maxim de 66W!
Estimez că telefonul ține lejer o zi de utilizare normală, dar dacă ești cu biciul pe el și folosești Multi-Window, procesare de imagini sau alte sarcini intense (apropo, telefonul suportă utilizarea unui stylus), așteaptă-te să îl poți încărca complet în mai puțin de o oră și la 50% în 15 minute la nevoie.
În momentul ăsta realizez că mi-e mai ușor să vorbesc de ce n-are decât de ce are, pentru că funcțiile și caracteristicile lipsă se pot număra pe degetele de la o mână. Mă rog, lipsă, vorba vine, vorbesc de comparația cu un telefon ideal, că nici concurența nu are o parte din funcțiile astea. HONOR Magic V2 nu are încărcare wireless. Pentru tine poate contează asta, pentru mine nu este relevant.
Apoi, telefonul nu are certificare de rezistență la praf și apă. Asta nu înseamnă că nu ar avea ceva rezistență la apă, dar nu recomand să îl aduci prea aproape de piscină sau de nisip. Hmmm, ce ar mai fi… A, da, încărcătorul. Care este minunat, sublim, dar lipsește cu desăvârșire din pachetul pe care l-am primit. Nu e o mare problemă, dar dacă vrei să beneficiezi de încărcarea rapidă, va trebui să faci rost de un încărcător compatibil.
Și dacă tot am vorbit de pachet, în cutie am găsit și o husă extrem de practică, cu picior, care în plus mai ameliorează problema modulului de camere proeminent. Ce ar mai fi de zis? Conectivitatea e excelentă, cu Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.3, NFC, dual-SIM iar stocarea este între 256 GB și 1 TB (512 GB la modelul testat).
Camere
Așa că trec la camere, unde așteptările mele nu erau foarte mari. HONOR Magic V avea niște camere decente, dar în niciun caz demne de apelativul camera-phone. Nici V2 nu se bate cu campionii categoriei, gen S24 Ultra, iPhone 15 Pro, P60 de la Huawei sau cu propriul lor Magic din seria Pro. Pe de alta parte insa, pe pliabile cam asta este norma, si pana acum nu am văzut niciunul care sa faca gaura în cer pe parte de imagine, pentru ca in principiu nici nu sunt gândite pentru asta.
Dar dotările acestui model pe parte de camere sunt fără îndoială impresionante. Principala wide are un senzor zdravăn de 50MP, lentilă cu f/1.9, PDAF, autofocus cu laser și, mare bilă albă aici, stabilizare optică. Poate și mai important, camera telefoto, cu senzor de 20 MP și lentilă f/2.4 are și ea stabilizare optică, iar trio-ul este completat de un ultrawide de 50 MP. Mai vrei camere? Păi zi așa, că mai avem. Fiecare din cele două ecrane înglobează câte o cameră de selfie de 16 MP, cu care oamenii ăștia de la HONOR se așteaptă să „produci conținut captivant”.
Dar dacă vrei musai să produci conținut captivant, gen scălâmbăieli pe TikTok, recomandarea mea este să folosești tot camera principală, adică să activezi vizualizarea pe ecranul exterior, și să întorci frumușel telefonul cu principala către tine. Și de fapt asta și este mare șmecherie a acestei specii de telefoane, faptul că poți folosi modul principal drept camera de selfie. Beneficiezi de maxim de calitate, grație acestui format contorsionist cu mai multe ecrane.
Pozele au ieșit bine, culorile sunt calde și naturale, nivelul de detaliu este bun, intervalul dinamic generos, și stă bine la comparația cu Fold 5 de exemplu, și clar mai bine decât multe telefoane din clasa medie. Cât despre filmare, ai 4K la 60fps, dar și mai interesant este faptul că poți folosi LUT-uri și filma 10 bit în modul Movie.
Hai să ne aplecăm puțin asupra acestor funcții Pro. Nu este prima oară când Honor oferă așa ceva, am văzut capabilitățile astea și pe Magic V Pro de anul trecut, și în acest moment sunt printre foarte puținii, alături de Apple, care pun la dispoziția entuziaștilor sau creatorilor de conținut așa ceva. E o mare șmecherie să poți filma flat în 10bit, cu tot dynamic range-ul camerei, ca mai apoi să poți coloriza și să scoți detalii frumoase în zonele cele mai întunecate sau mai intens luminate ale imaginii.
Sigur, nu este ceva ce va folosi în mod frecvent marea masă de utilizatori, dar dacă cuplezi asta cu ecranul interior imens și foarte precis pe care poți prelucra astfel de imagini, realizezi că Honor au construit un adevărat one stop shop pentru creatorii de conținut: filmare flat, în log, cu posibilitate de a adaugă Look Up Tables, posibilitatea de a te filma singur cu camerele principale ale telefonului, adică ale mai bune, și mai apoi, deschizi ecranul ăla uriaș de 8 inch, și poți tăia footage-ul într-un Cap Cut și poți coloriza după pohta inimii. Interfața este ușor de folosit și familiară celor ce au mai folosit telefoane HUAWEI sau HONOR, cu majoritatea setărilor la vedere.
Bun, și acum hai să mai zicem una alta și de nașpa, până nu se învârtoșează haterii în comentarii. Nu mi-a plăcut faptul că din cutie mi-a venit cu Android 13. Ar putea există totuși o explicație: faptul că la lansarea de prin Noiembrie din China, 14 nu era a thing, așa că mă aștept să primească grabnic un update la ultimul sistem de operare. Cât despre suport, veștile nu sunt rele, ci aș zice dimpotrivă. Companiile chinezești se știe că nu prea excelează la acest capitol, dar telefonul asta va beneficia totuși de 4 ani de update-uri majore de software și 5 de securitate. Nu sunt cei 7 ani ai lui Samsung, dar nici rău nu e.
A două chestie care mă irită este povestea cu absența încărcătorului din pachet. Înțeleg că încărcătorul va fi oferit gratis în perioada de pre-order care se termină pe 8 Februarie. Dar… tot mă frustrează faptul că la un telefon de 10.000 de lei nu primești încărcătorul în pachet. Și uite, cu ocazia asta am dezvăluit și prețul, care este fără îndoială mare.
Deci la liber, telefonul asta va fi 2000 de euro, a bucket of money, și este destul de limpede că pliabilele astea mari nu sunt încă pregătite pentru adopția pe scară largă în primul rând din acest motiv. S24 Ultra pleacă de pe la 7000 de lei, iar iPhone 15 Pro Max tot de pe acolo.
Practic, V2-ul are un preț de pornire cu 30% mai mare decât al celor mai scumpe flagship-uri tradiționale și cam tot atât peste Z Fold 5-ul de la Samsung la momentul actual. Dar! Tot atât a fost și Z Fold 5 la lansare, și acum, după jumătate de an, a coborât pe la 7000 de lei. Deci cu siguranță prețul va mai scădea. Apoi, oferă fără îndoială mai multe și este mai complex decât un telefon tradițional.
