Ce pot să spun din capul locului este că această categorie de telefoane pliabile evoluează rapid și vizibil. Unele dintre marile mele ofuri au fost forma și dimensiunile. Onest, arătau ca dracu. Groase, butucănoase, grele, arătau la începuturi precum un Frankenstein avortat, ca niște mutanți făcuți din două telefoane legate printr-o balama. Module de camere puse alandala, tot felul de șanțuri pe ecranele principale și de spații între cele două jumătăți, deci foarte puțin atrăgătoare din punct de vedere estetic și ergonomic.
Și chiar mă-ntrebam, când vor ajunge pliabilele să arate și să se simtă precum telefoanele tradiționale cu care suntem atât de obișnuiți? Păi…acum. Pliabilul pe care l-au lansat Honor la IFA mi-a tăiat piuitul. Și apropo de asta, dacă sunteți pasionați cu adevărat de pliabile, poate ar trebui să mai aruncați câte un ochi și în grădina altora, nu doar la Samsung. Și Xiaomi produc așa ceva, și Oppo, și Huawei, și Honor, și unele dintre acestea sunt chiar la a doua, a treia generație, adică vorbim despre produse mature.
Modelul lansat cu mare fast la Berlin se numește Honor Magic V2, și cum va povesteam și pe TikTok chiar de la lansare, este o bijuterie. Au lansat și o bijuterie propriu-zisă, dar despre aia un pic mai târziu. Revenind la Honor Magic V2, chestia cea mai striking este cât de mult s-a apropiat de un bar phone, de un telefon obișnuit. Hai să discutăm niște numere.
Design și construcție
Pliat, telefonul asta are o grosime sub 10mm, 9,9 mai exact, ceea ce desigur este puțin mai mult decât au telefoanele obișnuite în general, dar se apropie vertiginos de alea. Am să-l compar cu un iPhone 14 Pro Max, care este daily driver ul meu pe Orange, și care are 7,9mm grosime. Deci pliat, Magic V2 este cu doar 2mm mai gros decât iPhone-ul meu. Dar depliat este cu adevărat uluitor: sub 5mm grosime, adică 4,7.
Iarăși mi-a plăcut mult la Honor Magic V2 faptul că ecranul secundar nu este atât de lunguieț. Pliat, telefonul ăsta arată că orice telefon normal. Ba îndrăznesc să spun că este chiar un pic mai mic decât Pro Max-ul meu, cu câțiva milimentri pe-aici pe-acolo. Nici greu nu este, 231 de grame Honor Magic V2, 240 are iPhone-ul meu, și este mai ușor chiar și decât S23 Ultra pe care îl folosesc pe Vodafone și care are parcă vreo 234 de grame. Așadar, dpdv al dimensiunilor și greutății, noul Magic V2 se apropie dramatic de specificațiile oricărui flagship tradițional.
Și acum, haideți să vorbim puțin despre ecrane, că până la urmă asta este motivul principal atunci când alegi un pliabil. Ecranul exterior, acel așa-numit cover display, este un superb OLED LTPO la 1 miliard de culori și nuanțe, cu o incredibilă strălucire maximă la 2500 de nitsi și cu o la fel de bună densitate de peste 400 pixeli per inch.
La calitatea intrinsecă indiscutabilă a acestui ecran se adaugă o frecvența de 120 Hz, pe care personal o consider standard în acest moment, și o diagonală decentă de 6,43 inch. V-am spus că este chiar un pic mai mic decât un 14 pro max sau un S23 Ultra. Și asta în condițiile în care vorbim despre ecranul secundar, așa că stați să-l vedeți pe cel principal.
Am păstrat the best for last, pentru că ecranul depliat este breathtaking. Aproape 8 inch, 7,92 mai exact, nici nu știu cum naiba au reușit să înghesuie atâta ecran într-un body atât de suplu; este tot un OLED LTPO la un miliard de culori, are tot frecvența de 120 Hz și un excelent peak brightness la 1600 de niți. Păstrează aceeași densitate că ecranul secundar, dar având o rezoluție mult mai mare: 2156x2344px. Deci dimensiuni rezonabile check, ecrane de excepție check.
Cât încă mai discutăm despre exterior, haideți să menționăm și faptul că vine în două variante, una cu spate din piele sintetică și una din sticlă. Versiunea cu sticlă este infinitezimal mai grea și mai groasă decât cea sintetică. Tot pe parte de construcție, mai trebuie spus că ecranul exterior este unul extrem de rezistent, acoperit de ceva ce producătorul numește sticlă cu nanocristale, rama este dintr-un aliaj de magneziu, iar balamaua pentru pliere are mecanism din titan.
Sigur, specificațiile astea pompoase nu garantează faptul că poți să-l arunci de pe bloc sau să încerci să-l depliezi pe genunchi fără că telefonul să pățească vreo zgârietură, dar vom dezbate și subiectul asta mai la vale. Și acum haideți să migram la interior, pentru că toate aceste chestii care țin de aspect nu fac 2 bani dacă nu sunt dublate de o performanță pe măsură.
Specificații tehnice și performanțe
Ca motorizare avem un Snapdragon 8 Gen 2, top dog pe Android, procesor care se regăsește și pe modele precum Galaxy S23 Ultra, Fold 5 sau propriul lor Magic 5 Pro. Dar fiind că am avut de-a face cu o versiune de lansare, nu mi s-a permis la expoziție să fac vreun test, gen Geekbench, Antutu sau 3DMark că să va pot spune niște numere, dar sunt eu însumi extrem de curios cum performează acest procesor într-un telefon atât de subțire.
Mă gândesc la temperaturi în primul rând, dar știm deja că 8 Gen 2 e un chipset destul de reușit în acest sens. Nici specificațiile care vin în completarea procesorului nu sunt mai prejos. 256GB, 512GB sau 1 TB stocare alături de nu mai puțin de 16GB RAM pentru toate versiunile. Și nici asta nu este tot. Honor au implementat o chestie care se numește RAM Turbo care îți permite să aloci din stocare încă vreo câțiva GB memoriei RAM.
Un punct slab al pliabilelor dintotdeauna a fost bateria, dar este o chestiune pe care modelul de față în sfârșit o adresează. Tot cumva în mod miraculos, V2 încorporează un acumulator de 5000mAh. Say whaaat? Da, ați auzit bine, bateria este împărțită în 2 module, câte unul pe fiecare jumătate a pliabilului, iar cei de la Honor afirmă că au dezvoltat ceva tehnologie pe baza de carbon care permite o baterie mai mică și mai ușoară, dar care să aibă totuși o asemenea capacitate.
Și pe partea de încărcare stăm foarte bine, 66W pe fir și beneficiază chiar și de o încărcare inversă la 5W pe care s-o folosești pentru a alimenta un alt telefon sau diverse accesorii precum căști sau ceas. Partea de conexiuni este și ea superlativă, pornind de exemplu de la faptul că USB-ul Type-C este 3.1 pentru încărcare, suportă și OTG sau DisplayPort 1.2. Și pe partea de telefonul wireless rupe: infraroșu, NFC, Wifi 6e, Bluetooth 5.3, și apropo de asta, suportă inclusiv APTX HD iar pe partea de sound este firește stereo iar sunetul este excelent.
Cu alte cuvinte, sunt extrem de puține lucruri pe care orice alt flagship să le aibă și asta nu. De fapt, că să fiu sincer, nu-mi vine nimic în minte pe care Magic V2 să nu-l aibă. Și dacă am spus mai înainte că bateria era un călcai al lui Ahile pentru pliabile în general, la fel erau și camerele. Hai deci să vedem ce avem aici.
Camere
Păi avem di tati: o principala de 50MP cu f1.9, autofocus pe laser și stabiizare optică. Avem apoi un excelent ultrawide, tot de 50MP cu f2.0 și autofocus. Este evident că Honor nu s-au jucat aici de-a ultrawide-ul așa cum mulți producători fac, punând accentul pe principala și restul de umplutură. Și nu în ultimul rând, avem un excelent telephoto de 20MP cu f2.4 care asigura un decent zoom optic de 2,5x.
În interfață camerei avem și un zoom combinat 10x care nu arată rău deloc, și care cred eu că este o adiție binevenită. Bineînțeles că telefonul este perfect capabil de filmare 4k 60 pe modulul principal, acesta fiind completat și de o camera wide de selfie de 16MP cu f2.2.
Am spus însă mereu că mai ales în cazul pliabilelor, camera de selfie este potrivită mai degrabă pentru videoconferințe și alte astfel de activități banale, marea șmecherie fiind aceea că pentru poze selfie mai artistice, vei putea folosi întotdeauna modulul de camere de pe spate iar ecranul secundar ca preview. Deci și pe partea de camere îndrăznesc să spun că Magic v2 este un performer, chestie pe care n-o pot spune despre prea multe pliabile.
Concluzie
Înainte de a trage niște concluzii, haideți să vorbim puțin și despre preț. Nu am în acest moment informații oficiale privind scorul și disponibilitatea în România, dar văd că cei de la GSM Arena avansează un cost de puțin peste 1100 de euro, ceea ce, cu flegmele de rigoare pe care mi le asum, consider că este un preț foarte mic.
Asta înseamnă în jur de 6000 de lei sau puțin peste. Again, nu știu dacă va fi așa, dar dacă va fi, sunt bani puțini pentru ce știe, cum arată și ce face telefonul ăsta. Iar asta indică încă o dată cât de mult a avansat această categorie și mai confirmă ce spuneam și mai înainte, și anume că este nevoie de răbdare și adopție, că acest segment să se maturizeze și să devină de masă. Ah, și încă ceva, este un bun indicator al faptului că există viață după Samsung, că mai sunt și alți producători care fac pliabile la prețuri chiar mai mici. Înainte de a încheia, aș vrea să mai fac câteva precizări, zic eu importante.
Niciunul dintre review-urile mele nu a fost, nu este și nu va fi un îndemn de achiziție. Până la urmă, și opinia mea, în ciuda experienței de decenii pe care o am cu tehnologia, rămâne tot o opinie. Cum bine știți, am încercat mereu să subliniez atât părțile bune cât și cele proaste ale oricărui dispozitiv pe care l-am testat vreodată. Tot din această categorie fac parte și lămuririle pe care am încercat să le creionez în prima parte a acestui material.
Dar în final, decizia aparține cumpărătorului. Prin urmare, dincolo de review uri și opinii mai mult sau mai puțin avizate de pe net, așa cum am spus-o mereu, încercați voi înșivă aceste dispozitive înainte de a lua o decizie. Mergeți în showroom, mergeți în magazine, vedeți-le cu ochii voștri, încercați-le atât cât se poate cu mâna voastră. Este foarte ușor să arunci cu rahat într-o companie sau într-un YouTuber, dar nu uită că până la urmă decizia este la tine.
De asemenea, ai grijă de unde îți cumperi telefonul și cum te porți cu el. Există o vorba care spune că așa cum te porți cu el, așa o să-l ai. Mai știți și faptul că deja în mod proverbial nu recomand achizițiile SH. Știu că sună inflamator asta pentru urechile românilor, dar mi-o asum, din toate motiele pe care le-am explicat pe larg în prima parte.
Știu că fudulia, fandoseală, show-off-ul ne caracterizează și că ne este greu să ne abținem, dar cred că prin însăși firea și evoluția lucrurilor vom începe să ne educăm și să ne cumpărăm dispozitive practice și conforme bugetului de care dispunem, și poate vom începe să folosim și noi pe scară mai largă acele servicii science fiction numite garanție, garanție extinsă, asigurare, etc.
Știm cu toții foarte bine că trendul este ăsta acum, și că lumea migrează încet dar sigur de la focusul de pe dispozitiv la cel pe servicii, că ne place sau nu. Ca o completare la cele povestite mai sus, există și în România service-uri cu un nivel ridicat de profesionalism, cum sunt de exemplu cei de la ESD Rom, care au în parohie o mulțime de branduri faimoase și care fac o treaba bună.
Am apelat în repetate rânduri la serviciile lor, uneori în garanție, alteori în post-garanție, nu am avut niciodată probleme și pe deasupra au introdus și tot felul de goodies precum reparații în termene foarte scurte gen o ora sau o zi, în funcție de dificultatea intervenției. Dar ce să zic, așa suntem noi, vrem și cu dasa-n trânsa și cu sufletul în rai și suntem veșnic nemulțumiți.
One more thing…
Închid această paranteză și vreau să mai menționez o chestie pe care au lansat o Honor la Berlin, și care se numește sugestiv Purse. Este un telefon în stilul Mate XS de la Huawei, este un anunț pe care nimeni nu l-a văzut venind: un pliabil care se închide pe exterior, la care a adăugat o husă pe care se montează o bareta, iar telefonul se transformă…în poșetă.
Este o fiță, fără îndoială, dar una cât se poate de kinky. Evident, nu vei putea să ți depozitezi acolo cheile sau rujul, dar ideea este trăznită. Îmi place mult și cum arată telefonul, este finuț, elegant și abia aștept să pun mâna pe el. Iar acum încă vreo câteva observații de final. Cu V2, adică lansarea serioasă de la IFA, mi se pare că Honor rupe cu tradiția de design Huawei, ce a putut fi identificată în produsele lor din ultimii ani.
V2 este un design nou, diferit, original. Ceea ce continuă să aducă aminte de Huawei este interfață Magic OS, ajunsă aici la versiunea 7.2 prin stil, prin aranjarea meniurilor și prin diversele funcții. Dar diferă fundamental prin altele mai importante. Magic V2 vine cu Android 13 din pachet și evident cu GMS și toate celelalte servicii Google care lipsesc de pe Huawei.
În schimb, în cazul așa numitului model Purse, influențele Huawei sunt mai mult decât evidente. Come on, este un XS cu Google mobile services și cu o bareta de poșetă. Este greu să uiți că Huawei sunt cei care au lansat acest tip de pliabil care se închide cu ecranul înafara. În final, câteva lucruri sunt clare: de exemplu faptul că the foldables are here to stay.
Și că odată pornit bulgărele asta, el nu se va opri, iar eventualele probleme care apar în această evoluție sunt inerente, firești. Eu cred că în acești 4 ani de existența a categoriei, drumul de la dispozitivele stângace și butucănoase de la începuturi până la Honor Magic V2-ul de azi, a fost unul iute și din care industria a învățat multe. Și acum, hai voi cu algoritmul în comentarii și ziceți: cum vi se pare Magic V2? Ce părere aveți despre pliabile în general? Cum vi se pare vouă că a evoluat această categorie față de acum 4 ani când ea abia debuta?
