GIGABYTE Z690 AORUS MASTER este placa de bază perfectă pentru Core i9-12900K (review)

Mă simt de parcă am deschis cutia Pandorei odată ce am apăsat butonul de Publish de pe articolul dedicat lui Intel Core i9-12900K. Am auzit multe: ba că l-am comparat cu un procesor vechi, ba că am fost avocatul Diavolului într-o confruntare Biblică dintre Intel și AMD. Și cu toată zarva, spiritele s-au potolit neașteptat de repede, odată ce lumea a realizat că nici măcar nu contează; plăcile de bază sunt prea scumpe, procesorul nu oferă cel mai bun raport preț/performanță, iar memoria DDR5 încă se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi.

Dar nu cred că e motiv de îngrijorare. Până când toate aceste piese vor fi revenit în stocuri, deja va fi o colecție impresionantă de review-uri pe internet, poate că prețurile vor fi mai prietenoase, iar tehnologia în sine va apuca să se mai maturizeze. Și să nu credeți că vreau să vă fac în ciudă sau ceva de genul, Doamne ferește, dar este de datoria mea să-mi aduc aportul la colecția de materiale despre cea mai nouă generație de procesoare de la Intel.

Acestea fiind spuse, cred că e cazul să vă aduceți niște floricele și o bere pentru că urmează un material stufos în care vorbim despre mai multe produse, care puse împreună au format una dintre cele mai puternice platforme pe care am avut ocazia să mă joc vreodată.

În rolul principal, Intel Core i9-12900K

La baza acestei configurații stă noul procesor Intel Core i9-12900K, poate cel mai puternic din lume în acest moment pe piața mainstream; asta în ciuda a ce spun toți haterii care suferă după lansarea asta mai mult decât competiția. Că deh, așa sunt fanii ăștia dom’le… să nu care cumva să te pună ăla cu coarne să spui ceva despre jucăriile lor preferate.

Intel a ales o abordare interesantă odată cu acest procesor, astfel configurația acestuia include două tipuri diferite de nuclee. Ai pe de-o parte nucleele Golden Cove, alea duse la sală care au putere cât cuprinde, Hyper-Threading și duc în spate sarcinile grele. În colțul opus al ringului regăsim nucleele Gracemont. Până și numele sună mai soft, fix ca și performanța acestora, reprezentând partea eficientă a noului Core i9-12900K. Iar împreună, formează un produs interesant, care în ciuda neajunsurilor sale a reușit să demonstreze că Intel încă are un cuvânt puternic de spus, iar ăsta este doar începutul.

Începutul a ce, mă întrebați? Păi, poate fi scânteia care relansează o luptă crâncenă între Intel și AMD după o perioadă în care liderul de piață a fost într-o stare de hibernare. Și poate că a fost mai bine, întrucât a permis competiției nu doar să se dezvolte, ci să devină un adevărat pericol, iar acum pornesc într-un gentelman’s duel în care fiecare pune la bătaie tot ce are mai bun. Iar noi? Noi suntem niște spectatori a unei desfășurări de forțe cum nu am mai văzut în ani buni.

Ok, ok, o să fiu și obiectiv aici și o să mă leg de treaba cu răcirea, sau de aia cu prețul, sau de consum… și uite cum ajungem să ne învârtim în jurul cozii. Asta deoarece Intel Core i9-12900K nu este neapărat vârful de lance cu care producătorul vrea să cucerească iarăși inimile și buzunarele fanilor, ci doar un tech demo, ceva care să ne arate ce se poate face, cum se poate face și în principal, de către cine se poate face.

Faptul că avem un sistem hibrid de memorie DDR4 și DDR5 mă face să cred că adevărata lansare next-gen va avea loc abia odată cu generația următoare, când cică Intel ar face și mult așteptată trecere la 7nm… pardon, la Intel 7, care e de fapt o arhitectură pe 10nm. Ori Intel 4 care este, într-adevăr pe 7nm. Gata fani înflăcărați ai Intel (p-asta ați prins-o?), am învârtit destul cuțitul în rană. Dacă vreți să-mi auziți părerea inițială vis-a-vis de acest procesor puteți să urmăriți, ori chiar să citiți review-ul original.

AORUS WATERFORCE X 360 în rolul conștiinței unui procesor înfumurat

Un lucru care mi-a atras atenția odată cu noua lansare de la Intel a fost modul în care soluțiile de răcire pe care le-am primit împreună cu procesorul au avut un lucru în comun: toate sunt sisteme all-in-one care folosesc radiatoare de 360mm. Și dacă Intel încearcă să ne comunice un lucru aici, este cu siguranță faptul că producătorul știe cât de cald poate deveni un astfel de procesor.

Dar pentru a vă explica mai bine treaba asta, am realizat un scenariu de test de rezistență pentru sistem. Am folosit o combinație de Cinebench R20 și Prime95 pentru a solicita la maxim componentele și le-am urmărit comportamentul cu HWiNFO64. În primul rând, am observat că cele opt nuclee puternice stau la frecvență maximă chiar și în scenariu idle, astfel cu HWiNFO64 afișat pe ecran am observat o frecvență de 5.2GHz… stând degeaba. În același timp, nucleele Gracemont au stat neclintite la 3.9GHz mai tot timpul.

Am realizat testele cu AORUS WATERFORCE X 360 setat la mai multe preset-uri din aplicația AORUS Engine. Indiferent de ce i-am făcut, sistemul de răcire nu a reușit să facă față procesorului. Și chiar dacă asta este grav în sine, nici nu mă gândesc să dau vina pe răcire aici. În doar două minute de Prime95 (preset Blend) am ajuns la 101 grade, moment în care am oprit testul pentru a evita un shut-down forțat. Aici am văzut prima ieșire nervoasă a procesorului, care părea că e destul de relaxat la 65 de grade Celsius preț de vreo două minute, ca mai apoi să urce brusc direct la 101. Wow!

„Bine, am exagerat„, mi-am spus eu uimit de ce am văzut. Heck, am testat nșpe laptopuri în ultima perioadă, naiba știe câte procesoare și alte nebunii d-astea, dar 101 grade n-am mai văzut de când am uitat ultima dată apa pe foc când îmi făceam cafea. Așa că am ales un scenariu mai puțin solicitant: Cinebench R20. Și am ars-o pe filmul de antrenor personal, întrucât i-am făcut lui Intel Core i9-12900K un program ce include o serie de șase repetări ale testului multi-thread pentru a observa cum fluctuează temperatura. Aici mi-am primit și răspunsul decisiv vis-a-vis de răcire.

Prima repetare a dus procesorul în 83 de grade Celsius, iar o pauză de respiro de circa două secunde a rezultat într-o scădere de aproape 50 de grade, revenind la valoarea de dinainte de teste, de numai vreo 35 de grade. Asta în două secunde… Același scenariu l-am observat și la următoarele cinci repetări cu o pauză mult mai mică de numai un click între ele. Temperatura maximă înregistrată a fost de 85 de grade, iar trendul a continuat, doar că de această dată scăderea de temperatură a fost mai puțin drastică, ducând procesorul undeva la 40-45 de grade. Asta ne arată clar faptul că Intel Core i9-12900K este mult prea cald, iar unde un radiator de 360mm nu este de ajuns, nici miracolele Crăciunului nu cred că pot să mai facă ceva in legătură cu situația asta.

Cât despre sistemul de răcire în sine? O bucată arătoasă de aluminiu negru, cu trei ventilatoare RGB frumoase și eficiente și un block pentru CPU cu ecran. Și doar nu credeați că ratez ocazia de a-mi enerva colegii din presă care vor primi kit-ul la test după ce-s gata cu el 😀 Normal că am trântit un logo Zona pe ecranul răcirii. Controlul se realizează integral cu ajutorul AORUS Engine și chiar dacă recunoaște răcirea drept X 240 (adică fratele mai mic), oferă destule opțiuni de personalizare încât să nu te simți limitat sub nicio formă pe partea de aspect.

GIGABYTE Z690 AORUS MASTER aka. nava mamă

Cu un procesor atât de flămând și impulsiv, era nevoie de o placă de bază care să-i suporte toate fițele și să îl țină în frâu chiar și atunci când pare că mai are un W și cedează. Aici intră în joc Z690 AORUS MASTER de la GIGABYTE cu al său power design format din 19+1+2 faze de alimentare. Acesta este unul dintre cele mai puternice VRM-uri pe care le-am văzut până acum, iar pentru a-l acomoda, producătorul a construit placa cu mare atenție. Avem de-a face cu un PCB format din opt straturi și trasee de cupru de 0.7mm care conduc energia către VRM.

Configurația puțin confuză a VRM-ului se datorează utilizării a trei tipuri de faze de alimentare. Primele 19 servesc ca alimentare pentru procesor și oferă 105A, avem și o faza VCCGT care alimentează grafica integrată, iar ultimele două faze VCCAUX asigură energia necesară pentru controllerul de memorie și PCIe și are 70A cu regulator de voltaj DrMOS. În acest fel, capacitatea mare de energie este împărțită între consumatori pe căi de acces diferite. Asta asigura un flux stabil de curent, chiar și in scenarii de sarcină mare.

Și am mai observat o chestie. Anii trecuți plăcile de bază erau dotate cu două alimentari 8-pin pentru procesor ca și măsură de siguranță pentru cei care vor să facă overclock. De această dată, a doua alimentare nu mai este opțională, ci devine o conexiune vitală pentru Intel Core i9-12900K sau modele cu un consum similar. Aici vedem implementată tehnologia „Solid Pin” prezență pe alimentările procesorului și pe cea de 24 de pini ATX. Producătorul a ales această variantă pentru un spor de stabilitate, întrucât pinii au o suprafață de contact mai mare și o durată de viață îmbunătățită.

GIGABYTE Z690 AORUS MASTER este îmbrăcată într-o armură care o protejează împotriva supraîncălzirii și asigură o răcire mai bună pentru procesor, chipset și SSD-uri. Socket-ul plăcii de bază este înconjurat de radiatoare înalte și dense, iar transferul de temperatură este asigurat de niște pad-uri termice cu o capacitate de 9W/mK. Pentru cei nefamiliari cu acest termen, este vorba despre watt-per-metru-kelvin și se referă la coeficientul de conductivitate termică. Fiind mai mare decât în cazul altor soluții similare, acesta asigura un transfer de cinci ori mai rapid al temperaturii.

De un tratament la fel de atent a avut parte și zona sloturilor M.2. Aceasta este acoperită de un așa numit Thermal Guard brăzdat de pad-uri termice care asigură temperaturi mici chiar și în cazul SSD-urilor ultra-rapide cu interfață PCIe 4.0. Situația stă bine și pe spatele plăcii. Acesta este acoperit cu o placă fabricată din aluminiu și acoperită cu un strat subțire de NanoCarbon, ceea ce îi sporește conductivitatea termică și capabilitatea de radiație termică. GIGABYTE susține că această adiție poate scădea temperatura componentelor PWM cu până la 10 procente.

Wha, ce salată de termeni deștepți am făcut aici. Ok, haideți să revenim pe teritoriul utilizatorilor de rând și să vedem ce opțiuni de conectivitate oferă GIGABYTE Z690 AORUS MASTER. Mă voi lega prima dată de zona I/O de pe spate care oferă nu mai puțin de 11 USB-uri într-o variație impresionantă:

• 1x USB 3.2 Gen 2 Type-C
• 1x USB 3.2 Gen 2×2 Type-C
• 4x USB 3.2 Gen 1
• 5x USB 3.2 Gen 2 Type-A

Alături de acestea primim și un DisplayPort, un RJ-45 pentru internet prin cablu și doi conectori pentru antenele WiFi și Bluetooth. Zona de audio nu este neglijată și avem un port optic S/PDIF Out și cinci jack-uri. Iar ca și caracteristici extra foarte utile, regăsim butoanele de Clear CMOS și Q-Flash Plus. Primul servește ca variantă de urgență în cazul în care setările din BIOS au cauzat un blocaj, în timp ce al doilea îți dă și mai multă putere, astfel te lasă să rescrii BIOS-ul chiar și fără un procesor montat pe placă. Asta facilitează update-ul de BIOS în cazul în care pe viitor vei cumpără un procesor care îl necesită pentru a rula, sau dacă reușești într-un fel sau altul să corupi versiunea deja existentă pe placă.

Cât despre conectica de pe suprafața plăcii, aici avem parte de dotările standard precum alimentarea 24-pin și cele pentru procesor, alături de 5 headere pentru ventilatoare, 5 conectori pentru sisteme de răcire pe apă și conexiunile pentru panoul frontal. Iar aici avem din nou de ales dintr-o plajă mare care include nu mai puțin de două headere pentru USB 3.2 Gen 1 Type-A și un port pentru USB 3.2 Gen 2×2 Type-C. Acesta din urmă este o adiție foarte bună pentru cei care vor să facă trecerea la un SSD extern de mare viteză precum Kingston XS2000 despre care am vorbit acum ceva timp.

Kingston FURY Renegade este un SSD demn de viteza noii platforme

Dacă tot am adus vorba despre SSD-uri de la Kingston, un alt produs al aceleiași companii a fost alegerea mea pentru platforma de astăzi. Este vorba despre Kingston FURY Renegade de 2TB, un SSD NVMe cu interfață PCIe 4.0 și viteze de transfer de până la 7.000MB/s. Adică 7GB, îți dai seama?! Nu am crezut-o cu ochii mei, așa că am vrut să filmez și să vă arăt și vouă, dar până a apucat camera să focalizeze pe ecran deja zburase un fișier de 12GB de parcă nu ar fi fost nimic.

Am crescut miza, iar 30GB au fost transferați în oridinul secundelor. La o viteză de circa 3GB/s, un joc precum Grand Theft Auto V (100+ GB) poate fi transferat în mai puțin de un minut; bine, cel puțin in teorie. Testele de bench au fost și mai interesante și au verificat afirmațiile producătorului, fiind foarte aproape de cei 7.000MB/s cu care se laudă. În tot acest timp, Kingston FURY Renegade nu a trecut de 40 de grade Celsius.

Pentru cei care vor să afle și restul specificațiilor, am atașat un tabel care acoperă cam tot ce contează:

Kingston FURY Renegade este disponibil în patru variante cu capacități de stocare și viteze diferite. Pe măsură ce urcă capacitatea de stocare, crește și performanța, însă acest raport dă de un hop la 2TB, astfel acesta este identic cu modelul de 4TB din punct de vedere al performanței. Singura diferență între cele două apare la valoarea TBW (Total Bytes Written) care este de 4 peta în cazul modelului cel mai scump. Toate variantele beneficiază de cinci ani garanție și suport tehnic gratuit.

be quiet! Dark Power Pro 12 este inima acestui sistem

Un calculator se aseamănă cu utilizatorul său din mai multe puncte de vedere. Unde Intel Core i9-12900K este creierul care gândește foarte repede și face sistemul extrem de fluid, inima acestuia este reprezentată de be quiet! Dark Power Pro 12. Sursa de referință a producătorului german oferă o capacitate de 1200W care îi oferă sistemului tot ce are nevoie, plus o rezervă în caz de upgrade sau consum neașteptat… precum o a doua placă video în NVLink, ori după cum îl cunoaște mai toată lumea, SLI.

Când vine vorba de eficiența unei surse, cea mai mare certificare este 80 PLUS Titanium și o regăsim și aici. Asta înseamnă că ai minim 90% eficiență la o sarcină de 10%, iar acest raport ajunge până la 96% eficiență la un consum de 600W. Da, da, știu, nu atinge 100%, dar conversia de la curent alternativ la putere 12V pentru desktop nu este ușor de realizat și sursele care pot atinge astfel de niveluri de eficiență sunt rare, iar be quiet! Dark Power Pro 12 este un model excelent care odată pusă într-un sistem, va fi ultima piesă de care trebuie să-ți faci griji.

Producătorul folosește o metodă complet digitalizată de control pentru toate zonele importante ale sursei: PFC, LLC și SR. Avem și un șasiu cu totul nou construit din aluminiu de înaltă calitate care a reușit în sfârșit să pună sursa într-o altă lumină. O componentă adesea ignorată când venea vorba de design, DPP12 arată diferit și iese în evidență imediat. Finisajul brushed și literele cromate de pe lateral îi conferă un aspect premium și te anunță încă dinainte de a o pune la treabă că ai de-a face cu o sursă extraordinară.

Cu cât o analizezi mai mult, cu atât înțelegi cât e de serioasă treaba. Cu un format full-modular, această sursă îți oferă foarte multă libertate atunci când asamblezi un sistem, iar cablurile sunt îmbrăcate cu sleeving textil calitativ și vine chiar și cu un set de cleme pentru un wire management și mai îngrijit. Iar peste toate astea, be quiet! Dark Power Pro 12 este foarte silențioasă chiar și în sarcină mare datorită ventilatorului Silent Wings 3 de 135mm, care face parte din seria flagship a producătorului. Sursa este disponibilă la Shop4PC în două versiuni de 1200W, respectiv 1500W.

Da’ memoria, unde-i memoria?

Hopa, că nu suntem încă gata. Discuția despre memoria RAM este ceva mai sensibilă și lăsând la o parte faptul că nu este disponibilă încă pe piață, nu am reușit să rulez măcar cu profilul XMP activat. Am primit un kit de memorie AORUS de 32GB la 5.200MHz, însă acestea rulează la 4.800MHz. Cauza? Dumnezeu cu mila, iar în acest moment nici dacă aș vrea nu aș avea destul timp cât să mă apuc să pierd câteva ore pentru a mă familiariza cu latențele CAS și frecvențele la care funcționează noul standard DDR5.

Promit însă că revin în prima parte a anului viitor cu un material în care aprofundez această chestiune, dar asta după o vacanță în care îmi scot puțin nasul din monitor. Poate până atunci chiar o să putem cumpăra memorie DDR5, mai ales că în momentul de față nu este în stoc pe nicăieri, iar singurul magazin la care am văzut-o listată este PC Garage.

Dar ca să vă fac un sumar al noutăților introduse de noul standard DDR5 va trebui să ne legăm în primul rând de lățimea de bandă. Aceasta a crescut simțitor comparativ cu valorile oferite de DDR4 și acum atinge 38.4GB/s la frecvențe de 4.800 – 5.200MHz. Iar această valoare nu va continua decât să crească, pe măsură ce producătorii vor reuși să tacteze frecvența din ce în ce mai sus pe viitoarele kit-uri. O altă schimbare semnificativă o regăsim la bus-ul de memorie. DDR5 ia vechiul canal de 64 de biți și-l împarte în două canale individuale de câte 32 de biți pentru un acces și mai eficient. Iar toate acestea au dus și la o scădere a voltajului, astfel noul standard necesită numai 1.1v pentru a rula, comparativ cu 1.2v pe care îi cerea memoria DDR4.

Another one bites the dust

Aș putea să continui zile întregi despre placa video, însă aici nu avem nimic nou. Alegerea mea a fost NVIDIA GeForce RTX 3080 Founders Edition pe care am recoltat-o dintr-una de stațiile de lucru din birou pentru câteva teste rapide. Nu cred că trebuie să mai spun că am avut rezultate foarte bune în toate jocurile pe care le-am testat în această formulă, alături de Core i9-12900K. Dar știu că vă plac rezultatele, iar de dragul vostru am făcut câteva teste la rezoluție 1440p.

Primul joc pe care l-am testat este Cyberpunk 2077 la setări Ray-Tracing Ultra și DLSS setat pe Auto. Chiar și cu optimizarea încă defectuoasă a acestui joc, framerate-ul nu a coborât nici măcar odată sub 60FPS, iar media a fost de 84 de cadre pe secundă. Dacă asta nu este destul de impresionant, am mai intrat și în Marvel’s Guardians of the Galaxy. Același scenariu de testare, cu setările maxed out și DLSS pe Quality de această dată, a rezultat într-o medie de 78FPS.

Ce ziceți? Mai mult? Bine, fie, hai cu Metro Exodus Enhanced Edition. Noul Crysis al vremurilor noastre reușește să ruleze bine, iar media este de 67 de cadre pe secundă. Acesta este însă și primul joc în care nici măcar un Core i9-12900K combinat cu RTX 3080 10GB și memorie DDR5 nu poate asigura o experiență 60+, astfel valoarea minimă a fost de 46FPS. Dar aceste trei teste de rezistență au reușit să scoată ceva în evidență. În primul rând, placa video este elementul cel mai important când vine vorba de gaming și în al doilea rând, setările Ultra sunt overrated și adesea au un impact prea mare de performanță comparativ cu îmbunătățirile vizuale oferite.

Giveaway Intel Core i9-12900KF

Și acestea fiind spuse, este timpul să îmi strâng jucăriile și să plec acasă. Voi aștepta în liniște să vină factura de curent după câteva zile de joacă la 1200W. Băăăi, stai, mi-am amintit un mic detaliu. Se întâmplă să avem un Intel Core i9-12900KF în plus prin birou și ne-am gândit ca de Crăciun să fim mai buni, mai adevărați… știți restul. De fapt cei de la Asbis, cărora le mulțumim mult și sincer pe această cale, ne-au pus la dispoziție procesorul să vi-l oferim vouă! Mulțu’ încă odată Asbis! Așa că uite cum facem: o să organizăm un concurs, iar unul dintre voi o să fie cu un i9-12900KF mai bogat. Asta ca să nu mai ziceți că nu există Moș Crăciun.

Mecanismul concursului va fi pe cât de simplu, pe atât de eficient: vreau să-mi spuneți în comentariile videoclipului de pe YouTube la ce și de ce credeți că v-ar folosi acest procesor, și care credeți voi că sunt părțile lui bune, dar și alea mai puțin bune. Acu’ să-i văd la treabă pe pricepuți și specialiști, dezlănțuiți-vă cunoștințele în domeniu în secțiunea de comentarii a acestui video! Vom face extragerea și vom anunța fericitul câștigător și viitor posesor al acestui titanic 12900KF peste exact o săptămână, adică în clipul de aici de pe Playground de marțea viitoare, de pe 21 decembrie ora 18.45, deci cu puțin înainte de Crăciun.

E cadoul nostru pentru un hardcorist hardware dintre voi, și eu zic că aveți suficient timp la dispoziție să scriți ceva deștept, util și informat. Apropo, contează calitatea comentariului, nu intenționez să atrag concursomanii, așa că voi tria comentariile înainte de a face o extragere, adică le voi alege pentru extragerea automatizată pe cele mai bune. Evident, abonați-vă pe Playground, dar ca de obicei, participarea la consurs nu este condiționată de a fi sau nu abonat al canalului, asta rămâne opțiunea voastră intimă, și vă vreau de abonați doar dacă voi considerați că merităm asta din punctul vostru de vedere. Well, ce să va mai zic altceva, decât spor la joacă!