Acesta nu este genul de review în care luăm un dispozitiv, îl întoarcem pe toate părțile și apoi trecem la următorul. De data asta testăm împreună GIGABYTE AORUS PRIME 5 și GIGABYTE MO34WQC36 așa cum probabil și-ar dori s-o facă orice gamer.
Și vă spun de la început că nu vorbim despre un setup ieftin sau despre unul care încearcă să ofere cât mai mult pentru cât mai puțini bani. Avem în față două produse din zona premium, atât ca specificații, cât și ca preț, construite în jurul afirmației: „Dacă vrei performanță de top îți trebuie și un monitor pe măsură”.
Poți avea sute de cadre pe secundă generate de placa video, dar tot trebuie afișate pe ceva. Și aici intră în scenă monitorul QD-OLED ultrawide de 34 de inci, cu rezoluție 3440 × 1440 și rată de refresh de până la 360 Hz. Doar l-am anunțat, vorbim de el mai târziu. Începem cu fabrica de cadre, dar nu cadre din alea din vremea „împușcatului”, cu carnet de partid ci fps-uri pentru 2026 și încă câțiva ani buni în viitor.
AORUS PRIME 5, cutia cu „bijuterii”
AORUS PRIME 5 are o carcasă neagră, solidă și spațioasă, marca GIGABYTE Aorus, cu panou lateral din sticlă securizată, prin care ai acces vizual la toate „bijuteriile” din interior. Și, în 2026, „bijuterii” nu este nicio exagerare dacă ne uităm la cât costă componentele high-end pentru PC.
Dar să luăm lucrurile pe rând, de la exterior spre interior. În partea frontală, carcasa are un panou tip plasă care acoperă parțial ventilatoarele iluminate RGB, un mare scris vertical AORUS și un logo micuț. Plasa frontală este fixă, ca să curăți ventilatoarele trebuie să dai jos întreg panoul din față. Și l-am scos, în spatele lui apare modulul integrat cu trei ventilatoare. Acest design tip „bloc” te scapă de cabluri separate pentru fiecare din cele trei, dar poate fi un dezavantaj în cazul în care unul dintre ele se strică, pentru că vei fi obligat să înlocuiești tot „blocul”.
Plasa din partea de dedesubt este fixă și pentru o curățenie mai temeinică cel mai probabil va trebui să demontezi sursa, ceea ce nimeni nu face sau nu vrea să facă. Baza are și 4 picioare de plastic care înalță PC-ul cu câțiva centimetri buni. Deasupra e un panou detașabil tip plasă cu prindere magnetică, care ajută la aerisirea carcasei.
Carcasa se desface pe ambele părți cu șuruburi rotunde și striate, scoțând la iveală un interior bine organizat și cu un aspect îngrijit. Interiorul e relativ standard, iar singurul lucru care-mi atrage atenția este suportul pentru placa video, care de obicei vine în kitul GPU-ului, dar aici e parte din carcasă. Bogdan ar spune probabil că nu e carcasa perfectă și nici cable managementul nu e pe gustul lui, dar diferența dintre PC-urile de la ZONA.store și cel de față e diferența dintre un produs custom și unul de serie.
Unul dintre avantajele unui desktop de genul acesta este că întregul sistem de alimentare și răcire a fost gândit ca un ansamblu. Nu alegi o placă video, după care descoperi că nu încape în carcasă, nu cumperi procesorul și abia apoi începi să calculezi dacă sursa-i face față. Și apropo de asta, sistemul are o sursă de 850 W, 80 PLUS Gold, compatibilă ATX 3.1 și PCIe 5.1.
În configurația testată de PRIME 5, GIGABYTE folosește răcire cu lichid AIO de 240 mm pentru procesor, iar accesul în carcasă este gândit și pentru eventuale upgrade-uri. Ca să încheiem capitolul răcire, mai avem două ventilatoare în partea de sus a carcasei și unul în spate. GIGABYTE declară un volum de 48 de litri pentru carcasă. În plus, designul EZ-Latch pentru PCIe și pentru SSD-urile M.2 reduce inclusiv numărul de șuruburi cu care trebuie să te lupți când vrei să schimbi componente.
Și ajungem în sfârșit la „bijuterii”. Modelul testat de noi este GIGABYTE AORUS PRIME 5 AP551, în configurația AP5A7N8-5103. PC-ul are o placă de bază care folosește chipsetul AMD B850 și vine cu Windows 11 Home preinstalat. Procesorul e un AMD Ryzen 7 9800X3D, cu 8 nuclee și 16 fire de execuție, construit în jurul arhitecturii Zen 5 și al tehnologiei 3D V-Cache de generația a doua. Frecvența maximă boost ajunge la 5,2 GHz, iar procesorul este evident pentru gaming.
Placa video este un NVIDIA GeForce RTX 5080 WINDFORCE OC SFF cu 16 GB GDDR7, genul de GPU potrivit pentru un monitor ultrawide de 360 Hz. Modelul vine cu trei DisplayPort 2.1b și un HDMI 2.1b.
Configurația este completată de 32 GB DDR5 (5600 MHz) împărțiți în două module de câte 16 GB. Placa de bază are patru sloturi DDR5, iar capacitatea maximă suportată ajunge la 256 GB, deci există suficient spațiu pentru upgrade în viitor. Bani să ai!
Pe partea de conectivitate include 2.5 Gigabit Ethernet, Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.4. În față sus pe carcasă sunt disponibile un USB-A, un USB-C, mufele audio și butoanele de pornire și Reset. Pe panoul din spate, placa de bază oferă un port DisplayPort și unul HDMI, un port PS/2 pentru tastatură sau mouse, patru porturi USB 2.0/1.1, un port USB 3.2 Gen 1 Type-C, două porturi USB 3.2 Gen 2, două porturi USB 3.2 Gen 1, portul 2.5 Gigabit Ethernet, trei mufe audio și conectorii de antenă pentru Wi-Fi. Și e un wireless extrem de mișto, o să vedeți mai încolo.
GIGABYTE MO34WQC36, fereastra spre gaming
Ajungem și la monitor, care nu e primul al companiei pe care l-am testat în 2026. MO34WQC36 te impresionează prima dată cu construcția. Display-ul e subțire ca o sabie, în timp ce partea din spate, care adăpostește răcirea și difuzoarele de 3W, este bombată ca o copaie spațială. Piciorul e suplu, dar foarte solid, iar întreaga construcție transmite exact senzația pe care o aștepți de la un monitor premium. Culoarea e un gri metalizat neutru, în contrast cu luminozitatea și culorile displayului. Cu tot cu stand, cântărește aproximativ 8,9 kg, iar fără el, în caz că vrei să-l pui pe perete sau pe un braț, cu prinderea VESA 100 × 100 mm, are 7,1 kg.
Standul permite reglarea pe înălțime cu 130 mm, înclinare între -5 și +21 de grade și rotire laterală cu ±15 grade. Având un ecran foarte lat, nu se poate poziționa pe verticală.
Panoul este un QD-OLED curbat de 34 de inci, în format ultrawide, cu rezoluție 3440 × 1440 pixeli, rată de refresh de 360 Hz și timp de răspuns declarat de 0,03 ms GtG. Suprafața este anti-reflexie, iar curbura și formatul extralat îl fac potrivit atât pentru gaming, cât și pentru muncă, pentru că ai suficient spațiu pentru mai multe ferestre puse una lângă alta: 2, 3 poate chiar 4, în funcție de stilul tău de lucru.
Pe partea de imagine, GIGABYTE spune că ecranul are acoperire DCI-P3 de 99%, culoare pe 10 biți, contrast de 1,5 milioane la 1 și o luminozitate tipică SDR de 300 niți. În HDR poate ajunge până la 1.300 niți pe o suprafață de 3%, iar monitorul are certificare VESA DisplayHDR True Black 500 și ClearMR 18000.
Platforma Versus îl clasează, la momentul verificării, pe locul 148 din peste 4.400 de monitoare din baza sa de date și spune că depășește media categoriei în toate cele șase capitole analizate: display, culori, conectivitate, funcții, consum și informații generale.
La conectivitate stă foarte bine: două HDMI 2.1 (full-bandwidth), un DisplayPort 2.1, USB-C cu DisplayPort Alt Mode și Power Delivery de până la 18 W, două porturi USB 3.2 downstream, un USB 3.2 upstream și ieșire pentru căști. Are și două difuzoare de 3 W, suficiente pentru situațiile în care nu vrei să folosești căști sau un sistem audio separat.
OSD-ul include funcții dedicate de gaming precum Game Assist, crosshair, Tactical Switch, Eagle Eye, Night Vision și afișarea ratei de refresh, dar și setări pentru VRR, HDR, AI Black Equalizer, Super Resolution și PIP/PBP. Există și o secțiune OLED Care, de unde poți urmări timpul de utilizare și rula Pixel Clean pentru întreținerea panoului.
Experiența cu AORUS PRIME 5 și MO34WQC36
Le-am folosit împreună aproximativ două săptămâni, în principal pentru gaming și, din când în când, pentru muncă. unitatea a stat jos, sub birou, iar monitorul în fața mea, mare, curbat și gata să mă „înghită” în orice moment. Am nimerit într-o perioadă cu mai puțin soare, așa că luminozitatea de bază de 300 de niți nu s-a simțit deloc insuficientă, mai ales că am setat monitorul de la început pe HDR. Ca și la monitorul de gaming testat anterior, imaginea mi s-a părut inițial destul de rece, cu o tentă albastră evidentă, dar asta ține și de profilul de imagine ales și se poate regla din meniu.
AORUS PRIME 5 are suficientă putere încât să pună în valoare rata de refresh de 360 Hz, iar MO34WQC36 este suficient de rapid și de spectaculos vizual încât să completeze nivelul acesta de hardware. Formatul ultrawide crește mult senzația de imersiune, cel puțin pentru mine. Diferența e greu de povestit, dar e evidentă imediat ce pornești primul joc.
M-am jucat Cyberpunk 2077, Doom: The Dark Ages, F1 24 și CS2 până mi-a trecut ecranul prin retină direct în creier, am făcut și teste sintetice și vorbim imediat despre ele. Ecranul are un contrast puternic, este foarte luminos, dar mai degrabă culorile sunt violente decât echilibrate. Sângele e sânge, iar zonele foarte luminoase ies clar în evidență atunci când apar. În F1 24, lățimea ecranului se apropie de câmpul vizual pe care îl ai în monopost, ai senzația că ești acolo.
După câteva zile, formatul ultrawide devine norma și, când mă întorc la un monitor 16:9, am senzația că cineva mi-a tăiat din imagine. Curbura ajută și ea, mai ales la 34 de inci, pentru că marginile ecranului rămân mai aproape de câmpul vizual și-mi folosesc vederea periferică.
OLED-ul își face simțită prezența mai ales în scenele întunecate. Negrul este negru, nu gri închis, iar în Cyberpunk și Doom diferența de profunzime față de un LCD se vede imediat. La polul opus, elementele foarte luminoase din HDR sar puternic în ochi, ceea ce contribuie la senzația aceea aproape agresivă pe care o are monitorul în gaming.
La 360 Hz, mai ales în jocurile rapide, gen CS2, imaginea rămâne foarte clară în mișcare, iar senzația de răspuns este aproape instantanee. Mă rog, e clar că nu toate jocurile vor ajunge la 360 fps, dar în cele competitive simți diferența
Per ansamblu, mi-a plăcut mai mult GIGABYTE MO27Q28G, un OLED care arată mult mai natural, dar strict pentru gaming MO34WQC36 mi se pare absolut bestial.
Teste de performanță în jocuri și sintetice
Am început cu Cyberpunk 2077, la rezoluția nativă a monitorului, 3440 × 1440 pixeli, cu texture quality pe High și ray tracing activ, inclusiv reflexii, umbre și Ray-Traced Lighting pe Ultra.
În primul test am lăsat jocul să ruleze nativ, fără DLSS și fără Frame Generation. Rezultatul a fost de 54,36 fps în medie, cu un minim de 48,49 fps și un maxim de 63,90 fps.
În al doilea test am păstrat aceleași setări de ray tracing, dar am activat DLSS Quality, pe Transformer Model 2, împreună cu Ray Reconstruction. Frame Generation a rămas oprit. Media a urcat la 93,91 fps, cu 85,24 fps minim și 103,53 fps maxim. Asta înseamnă un câștig de aproximativ 73% față de randarea nativă.
În al treilea test am păstrat DLSS Quality și Ray Reconstruction și am activat și DLSS Frame Generation, cu Multi Frame Generation 2X. Media a urcat la 146,14 fps, cu un minim de 135,10 fps și un maxim de 158,38 fps. Față de testul anterior, câștigul este de aproximativ 56%.
Am lăsat greul la final. Am păstrat DLSS Quality, Ray Reconstruction și Multi Frame Generation 2X, dar am trecut de la ray tracing clasic la Path Tracing. Media a coborât la 108,35 fps, cu un minim de 97,01 fps și un maxim de 119,79 fps. Path Tracing-ul taie astfel aproximativ 26% din performanță față de aceeași configurație cu ray tracing, dar rămânem peste 100 fps în medie.
Și dacă vrei să vezi totul dintr-o privire iată tabelul cu rezultate.
| Test Cyberpunk 2077 3440 × 1440 | FPS mediu | FPS minim | FPS maxim |
| Nativ, RT Ultra, fără DLSS / FG | 54,36 | 48,49 | 63,90 |
| DLSS Quality + Ray Reconstruction, RT Ultra | 93,91 | 85,24 | 103,53 |
| DLSS Quality + Ray Reconstruction + MFG 2X, RT Ultra | 146,14 | 135,10 | 158,38 |
| DLSS Quality + Ray Reconstruction + MFG 2X + Path Tracing | 108,35 | 97,01 | 119,79 |
În DOOM: The Dark Ages am testat aceeași scenă în trei configurații succesive, toate la rezoluția nativă de 3440 × 1440, cu presetul Ultra Nightmare, HDR activ, V-Sync dezactivat și Path Tracing pornit.
Primul test a fost și cel mai brutal pentru placă. Am lăsat randarea la rezoluție nativă, cu TAA, fără DLSS Super Resolution și fără Frame Generation. Path Tracing a rămas activ, iar denoising-ul a fost realizat de NVIDIA Real-time Denoiser. În aceste condiții, sistemul a obținut 31,90 fps în medie, cu un minim de 25,38 fps și un maxim de 42,91 fps. Practic, acesta este reperul pentru cât poate RTX 5080 atunci când îi cerem imaginea completă, fără ajutorul tehnologiilor de reconstrucție și generare de cadre.
În al doilea test am păstrat Ultra Nightmare și Path Tracing, dar am activat DLSS Super Resolution pe Quality și DLSS Ray Reconstruction. Frame Generation a rămas oprit. Media a urcat la 59,89 fps, cu un minim de 48,64 fps și un maxim de 75,10 fps. Față de randarea nativă cu TAA, performanța crește cu aproximativ 88%, practic aproape se dublează.
În al treilea test am păstrat aceleași setări, dar am activat și DLSS Frame Generation 2X. Media a ajuns astfel la 102,44 fps, cu un minim de 86,75 fps și un maxim de 132,73 fps. Față de testul anterior, Frame Generation adaugă aproximativ 71% la framerate-ul afișat.
Diferența dintre primul și ultimul test este spectaculoasă: de la 31,90 fps la 102,44 fps, adică de peste trei ori mai multe cadre afișate, fără să coborâm presetul Ultra Nightmare și fără să renunțăm la Path Tracing. Ce revoluție software!
În toate cele trei, benchmark-ul a raportat zero cadre cu stuttering, iar procesorul a rămas mult peste necesarul jocului, ceea ce arată foarte clar că aici limita este GPU-ul. Ryzen 7 9800X3D nu este problema; RTX 5080 este componenta care duce greul atunci când activăm Path Tracing la 3440 × 1440.
| DOOM: The Dark Ages 3440 × 1440, Ultra Nightmare, Path Tracing | FPS mediu | FPS minim | FPS maxim |
| TAA, fără DLSS, fără Frame Generation | 31,90 | 25,38 | 42,91 |
| DLSS Quality + Ray Reconstruction, FG Off | 59,89 | 48,64 | 75,10 |
| DLSS Quality + Ray Reconstruction + FG 2X | 102,44 | 86,75 | 132,73 |
În F1 24 am rulat benchmark-ul la rezoluția nativă de 3440 × 1440, cu presetul Ultra High și NVIDIA DLSS activ. Rezultatul a fost de 247 fps în medie, cu un minim de 225 fps și un maxim de 276 fps.
Aici se vede cel mai bine la ce ajută cei 360 Hz. Deși testul nu atinge valoarea maximă a monitorului, framerate-ul urcă suficient de mult încât diferența față de un monitor de 144 sau 165 Hz să nu mai fie doar teoretică.
Am completat testele din jocuri cu câteva benchmark-uri sintetice, ca să vedem ce pot procesorul, placa video și SSD-ul. În 3DMark CPU Profile, Ryzen 7 9800X3D a obținut 9895 de puncte cu numărul maxim de fire de execuție și 9924 de puncte în testul cu 16 threads. La 8 threads scorul a fost de 8659, la 4 threads de 4770, la 2 threads de 2422, iar testul single-thread s-a încheiat cu 1215 puncte. Rezultatele confirmă ceea ce am văzut și în jocuri: procesorul are suficientă rezervă încât, în scenariile testate de noi la 3440 × 1440, limita să fie în principal placa video.
Am testat și SSD-ul de 2 TB cu CrystalDiskMark. La citire secvențială am măsurat un maxim de 7054,87 MB/s, iar la scriere 6198,63 MB/s. Vedeți și restul rezultatelor în captură. Sunt rezultate foarte bune pentru un SSD PCIe 4.0 și suficient de rapide încât stocarea să nu reprezinte un punct slab al configurației.
Pentru RTX 5080 am rulat și 3DMark Steel Nomad, benchmark DirectX 12 orientat spre sarcina grafică. Sistemul a obținut un scor de 8665 de puncte, corespunzător unei medii de 86,66 fps în testul grafic. 3DMark afișa pentru același hardware o medie de 8.924 de puncte, deci rezultatul nostru este cu aproximativ 3% sub media raportată, dar suficient de aproape încât să-l consider normal pentru acest sistem.
Concluzie si prețuri
Când am scris în titlu că e un deux-pièces care aprinde imaginația oricărui gamer, nu m-am referit doar la performanță și la experiența de utilizare, ci și la prețuri. La momentul publicării acestui review, GIGABYTE AORUS PRIME 5 în varianta testată de noi, cu Ryzen 7 9800X3D și RTX 5080, apare cu stoc epuizat la eMAG, iar prețul de listă trece de 21.000 de lei. Varianta cu RTX 5070 Ti, dar cu același Ryzen 7 9800X3D, 32 GB DDR5 și SSD de 2 TB, costă aproximativ 17.000 de lei.
Iar monitorul costă tot la eMAG aproape 5.700 de lei. Nu știm, la momentul publicării, dacă vor intra în vreo ofertă de Black Friday, dar, la prețurile de listă, pentru a recrea această combinație magică trebuie să scoți din buzunar în jur de 5.000 de euro.
Și asta nu e ușor. Nouă însă nu ne e greu să le recomandăm, pentru că sunt, fără exagerare, niște bijuterii de gaming. Dacă ar fi să reproșez ceva acestui combo, prețul este primul și ultimul lucru care-mi vine în minte. Cel puțin până la următorul val de scumpiri sau până se sparge bula AI.
Adevărul e că majoritatea oamenilor, și mai ales cei care nu și-l permit, nu au nevoie de un astfel de setup. Dar gamingul de top n-a fost niciodată despre nevoie, ci despre cât de departe vrei să duci experiența atunci când „te ține” să nu faci compromisuri. Oricum se apropie finalul anului și, dacă nu știi ce-ți dorești de Crăciun, consideră că ți-am dat un pont.
Autor
