Să presupunem că vrei să îți cumperi un calculator, sau ai deja unul și vrei să faci un upgrade la placa video. Ce opțiuni ai? În acest articol, voi răspunde la câteva întrebări importante pentru oricine vrea să cumpere un GPU la final de 2022. Merită să iei o placă video de pe piața second-hand? Care sunt avantajele și dezavantajele unei plăci video second-hand? Plăcile utilizate la minat sunt de aruncat sau sunt chilipiruri? Cum evaluezi o placă video second-hand? Să cumperi o placă nouă, mai slabă, sau una folosită, dar mult mai puternică? Dacă și tu te întrebi cum e cu plăcile astea video la mâna a doua, citește în continuare.
Avantajele și dezavantajele achiziționării unei plăci video la mâna a doua
Piața second-hand de plăci video a devenit în ultimele luni tot mai interesantă. Dacă la plăcile noi, magazinele sunt reticente în a scădea prețurile pentru plăci pe care le au deja pe stoc, piața de second hand-uri nu are această inerție. Prețurile sunt fix la intersecția dintre cerere și ofertă, iar cu recentele prăbușiri ale crypto-mining-ului, apar pe piață zilnic zeci de plăci video performante la prețuri bune.
Foarte multă lume se ferește însă de piața second-hand când vine vorba de componente de calculator, din varii motive: fie pentru că nu au încredere în fiabilitatea pieselor respective, fie pentru că se feresc de (proverbialele deja) țepe, ba chiar și doar pentru că vor să fie primii care desfac ambalajul. Hai însă să o luăm sistematic. De ce nu e o idee bună să cumperi o placă video sau orice componentă de PC second-hand?
- de multe ori, garanția fie lipsește, fie e netransmisibilă, fie, în cel mai bun caz, e mai mică
- placa video nu mai vine cu pachetul complet, lucru care pe lângă că e neplăcut în sine, poate cauza și probleme cu garanția (multe magazine solicită ambalajul original pentru onorarea garanției)
- placa video poate să aibă defecte ascunse sau pur și simplu să cedeze după scurt timp de la achiziție, datorită vechimii
- este foarte ușor să „iei țeapă” pe site-urile de piese second-hand, mai ales dacă ești novice
- chiar dacă placa în sine poate fi ok, există pe ea diverse componente care cu siguranță se uzează sau se învechesc: pasta termică, pad-urile termice și ventilatoarele.
Realitatea e însă că mai toate motivele să nu cumperi componente de calculator sunt echilibrate de motive să o faci. Deci, de ce să cumperi o placă video second-hand?
- prețul este de multe ori la jumătate față de prețul unei plăci noi. Alternativ, la același preț, îți poți lua o placă video SH chiar și de două-trei ori mai performantă decât una nouă
- plăcile video sunt niște componente foarte robuste, proiectate să reziste la ani întregi de abuz
- Piesele ce se pot uza, de care am vorbit mai sus, pot fi cu ușurință înlocuite cu altele chiar mai bune, îmbunătățind astfel chiar performanțele termice ale plăcii
- există teste de stress pentru plăcile video care evidențiază orice defecte ascunse, dacă sunt rulate corect
- țepele pot fi evitate sau urmând câțiva pași relativ simpli
Practic, singurul dezavantaj concret, real și de cele mai multe ori inevitabil este cel legat de absența garanției, dar dat fiind faptul că plăcile video din ziua de azi sunt construite să reziste la foarte mult abuz, dacă testezi cum trebuie placa la achiziție, nu prea are ce să pățească.
Adevărul despre plăcile folosite la minat de criptomonede
Una din temerile auzite cele mai frecvent în contextul actual este că „dacă placa a fost folosită la minat”? Este o temere legitimă… Sau poate că nu. Pentru a putea explica însă de ce nu este neapărat o temere fondată, trebuie să vă explic pe scurt cam cum e cu minatul ăsta. Pentru a produce criptomonede, plăcile video sunt puse să rezolve ecuații complexe, fiind puse câte 4-10 într-un așa numit „rig”, practic un cadru metalic care poate să cazeze plăcile, o sursă potentă și celelalte componente ale unui calculator.
Argumentul principal al celor care evită să cumpere plăci „minate” este că plăcile au funcționat non-stop uneori ani de zile, în condiții improprii, făcăndu-le astfel să fie mult mai puțin fiabile. Dar vedeți voi, cei mai mulți mineri, cei care fac asta în mod profesionist, nu au niciun interes să își neglijeze plăcile video. Ele sunt practic cele care muncesc, deci orice placă defectă sau care nu funcționează corect înseamnă bătăi de cap, timp pierdut și randament slab al întregului proces.
De aceea, mai toți minerii folosesc BIOS-uri (firmware) speciale de minat pentru plăcile lor. Aceste BIOS-uri scad frecvența GPU-ului (care nu este utilizat atât de mult ca în cazul gaming-ului, de exemplu), optimizează frecvența VRAM-ului (memoriei video) și de multe ori subvoltează placa (adică limitează curentul care trece prin ea) pentru a asigura un randament bun al operațiunii și o stabilitate cât mai mare.
Mai mult decât atât, minerii știu că o placă rece este una care va produce bani mult timp, așa că o bună parte din cei care minează criptomonede pun rig-urile în spații bine ventilate și ferite de praf. Nu spun acum că toți fac asta, dar sunt foarte mulți care o fac. În plus, software-ul folosit pentru minat raportează foarte clar temperaturile, atât la nivelul GPU cât și la memoria video (atunci când există senzor pe placă), deci un miner responsabil va monitoriza temperaturile și va efectua o „revizie” la plăcile care se supraîncălzesc.
Da, vor exista întotdeauna plăci care au fost neglijate: supraîncălzite, necurățate de praf, cu ventilatoarele în stare proastă. Dar astea sunt lucruri care pot fi observate, în general. Și așa ajungem la următoarea întrebare:
Cum evaluezi și cum testezi o placa video inainte de cumparare?
În afară de șocurile mecanice și sursele defecte, există foarte puține lucruri care pot distruge o placă video. Căldura excesivă este unul dintre ele, praful este celălalt. Hai să vedem cum ar trebui să testezi o placă video înainte de cumpărare. Înainte de asta însă, câteva sfaturi despre achiziția unei plăci video de pe site-uri precum OLX sau Okazii:
- încearcă să cumperi local și să eviți trimiterea prin curier
- dacă totuși nu găsești ce îți dorești decât în alt oraș, asigură-te că vânzătorul e de încredere (trader rating pozitiv de la mai mulți utilizatori)
- nu plăti niciodată în avans
- păstrează comunicarea cu vânzătorul pe platforma de comerț, utilizează WhatsApp sau alte metode doar în ultimă instanță. Nu accesa linkuri de plată date de vânzător!
- multe platforme de comerț au o facilitate de transport cu deschidere la livrare. Utilizeaz-o și nu ezita să desfaci pachetul în fața curierului, pentru a te asigura că în loc de noul tău RTX 3060 TI nu ai primit un GTX 750 de acum zece ani.
- niciodată să nu cumperi o placă pe care nu ai testat-o. Dacă vânzătorul vine cu scuze că placa nu mai e în sistem, că e complicat etc., mergi mai departe, chiar dacă prețul este foarte bun. Nu merită riscul.
Bun, presupunem că ai pus ochii pe o placă SH și vrei să o cumperi. Ai luat legătura cu vânzătorul și acum trebuie să testezi placa. Ce ar trebui să faci în continuare? Primul pas este să întrebi vânzătorul despre istoricul plăcii. Mai are garanție? La ce a fost folosită? Cât timp? Dacă placa e mai veche de 3 ani, e foarte posibil să aibă nevoie de câteva intervenții de mentenanță.
Uită-te cu atenție la ea, fie live fie prin poze și clipuri video. Uită-te la eticheta de pe placă, asigură-te că codul de pe etichetă corespunde cu placa pe care ți-o dorești. Dacă nu ești sigur, Google Search is your friend. Uită-te la radiator, să nu fie deteriorat sau strâmb. Verifică porturile HDMI / DP, să nu fie ruginite sau cu murdărie în ele.
Placa ideală ar trebui să îndeplinească niște condiții. În primul rând, trebuie să nu fie excesiv de prăfuită. Praful e normal, dar praful în exces, părul de pisică sau mizeria sunt semne că placa nu a fost întreținută. Riscurile sunt mari, deci, să apară un scurt-circuit, să se strice ventilatoarele sau placa să se supraîncălzească. Apoi, uită-te dacă placa are sigiliu pe șuruburile de pe spate. O placă video care a mai fost desfăcută nu este neapărat una de evitat, dar apare un risc în plus. De ce a fost desfăcută? Operațiunile au fost făcute corect? Informațiile astea ar trebui cerute de la vânzător.
Apoi, mai sunt și ventilatoarele. Pe cât posibil, verifică să nu scoată zgomot în funcționare, să nu fie nici ele excesiv de murdare, să nu aibă joc excesiv în ax și să se învârtă liber atunci când placa nu e în funcțiune. Schimbarea lor nu e „rocket science”, dar în funcție de modelul plăcii, te mai costă 100-200 de lei.
E deja timpul să punem placa la treabă. Dacă cumperi local, e destul de simplu, fie mergi la vânzător, fie vine el cu placa și o puneți în calculatorul tău. Dacă vânzătorul este din alt oraș, roagă-l să faceți un apel video. În acest caz, verifică să fie placa în PC, să dea imagine și foarte important, să aibă cablul de la monitor băgat în placa video, nu în placa de bază. Apoi descarcă și rulează câteva teste sintetice. Dacă vânzătorul este din alt oraș, toate programele astea le poți rula chiar tu, conectându-te prin TeamViewer la calculatorul vânzătorului.
Asigură-te că placa este montată și conectată corect și apoi rulează GPUZ. Verifică denumirea plăcii, cantitatea de memorie și frecvențele de funcționare, care trebuie să fie cele din specificațiile de pe pagina producătorului.
Următorul pas este să rulezi fie Furmark (care este extrem de solicitant pentru o placă video) timp de 5-10 minute, până se stabilizează temperaturile, fie un 3DMark sau alt program de testare (OCCT, Unigine etc.). În timpul testării, asigură-te că ai HWInfo64 sau alt program de monitorizare în fundal, pentru a vedea evoluția temperaturilor pe parcursul testelor.
În teste, placa video nu ar trebui să treacă de 80 de grade Celsius (temperatura raportată de HWInfo pentru GPU) și ar trebui să nu se blocheze sau să prezinte artefacte. Aici câteva mențiuni. Programele precum HWInfo afișează de obicei mai multe temperaturi ale plăcii video. Ai odată GPU Temperature, care este temperatura medie a procesorului grafic și trebuie, cum ziceam, să nu depășească 80 de grade Celsius. Mai este și GPU Hot Spot Temperature, care în general reprezintă temperatura maximă raportată de GPU. Aceasta nu ar trebui să depășească 90 de grade.
Unele plăci mai raportează și Memory Junction Temperature (adică temperatura măsurată la nivelul memoriei plăcii video), care nu trebuie să depășească 85 de grade, și VRM Temperature, care ar trebui și ea să nu depășească 85 de grade. Toate aceste temperaturi trebuie evaluate după minim 5-10 minute de testare în full load cu un program din cele de mai sus. O placă perfect sănătoasă nu depășește 75 de grade la GPU și cam tot atât la memorie.
Dacă temperaturile în funcționare sunt mari, e foarte posibil ca interfața termică dintre cooler și placă să se fi deteriorat. În general, dacă o placă a funcționat mult timp, pad-urile termice care sunt între memoria video și cooler pot avea aspect de lichid scurs. Este o reacție normală pentru pad-uri termice proaste care denotă că acestea trebuie schimbate. Operațiunea de schimbare a interfeței termice nu este una extraordinar de complicată (depinde însă și de modelul plăcii), dar dacă este necesară trebuie să mai pui în calcul încă 150-250 de lei pentru service.
Ultimul pas este să încerci să joci un joc pe PC. Acest pas nu este obligatoriu, dar scade șansele ca placa să aibă probleme pe partea de alimentare (VRM – voltage regulation module). În jocuri, chiar mai mult ca în testele sintetice, curentul furnizat procesorului grafic și memoriei variază foarte mult, deci orice slăbiciune pe partea de alimentare se va evidenția în acest tip de teste (instabilitatea sistemului, stuttering, ieșire din joc, artefacte).
Dacă testele sunt trecute cu brio, negociază prețul, stabilește cum faceți cu transportul (în cazul plăcilor luate din alt oraș) și cu deschiderea la livrare și cam asta e. După cum vezi, tot procesul este destul de complex dacă vrei să îți maximizezi șansele să cumperi o placă video bună. Deci, merită efortul? Numai tu poți evalua asta în cazul tău, dar ce pot eu să spun este că nu am mai cumpărat plăci video noi în ultimii 10 ani, pentru că la banii pe un GeForce GTX 1660 Ti (nou) spre exemplu, pot lua un (venerabil) GTX 1080 TI, care este cu minim 50% mai puternică.
