Putine sunt jocurile care te lovesc atat de dur, asa cum o face For Honor. Jocul asta nu se pierde in detalii si stie exact ceea ce doreste sa fie: un simulator de lupta medievala simplu de jucat, dar greu de stapanit. Ubisoft Montréal s-au intrecut pe ei insisi, incepand sa arate sclipiri de geniu inca de la Rainbow Six Siege, iar acum… For Honor impresioneaza, studioul canadian demonstrand ca poate livra experiente multiplayer stralucite.
Multi dintre cei care vor achizitiona acest titlu vor fi jucat sau cel putin auzit de Chivalry: Medieval Warfare, War of the Roses sau Mount & Blade: Warband, trei titluri care la randul lor trateaza simularea luptei medievale, doar ca in For Honor, Ubisoft s-au ostenit sa introduca si o poveste. Aceasta practic serveste ca o metoda de a familiariza si mai mult jucatorul cu stilul de joc unic al lui For Honor, introducand rand pe rand cavaleri, samurai si vikingi in poveste.
Campania, cu toate ca nu este credibila, ofera o metoda destul de interesanta de a impleti singleplayer-ul si multiplayer-ul, intreaga experienta fiind una cooperativa, unde poti intra si iesi cand te taie capul. Cu bune si cu rele campania este ok! Ba chiar geniala in unele momente, exsitand o secventa care oglindeste debarcarea din Normandia, doar ca aici debarca vikingii. Si tot in aceste momente inveti ca botii, spre deosebire de toate jocurile publicate de Ubi pana acum, nu sunt redusi mintal. Pe cel mai mare nivel de dificultate vor matura cu tine pe jos, fiind totusi indicat sa te distrezi cu acestia inainte sa intri in multiplayer si sa afli o noua defninitie pentru umilinta.
Fie ca incerci o misiune solo, fie una in echipa, jocul iti ofera foarte multa funie cu care sa te spanzuri. Iti da spatiul de care ai nevoie pentru a te desfasura asa cum crezi tu ca este strategic justificat. For Honor iti ofera un sistem de lupta suprinzator de usor de invatat, ce se muleaza pe jucator in unele ipostaze, doar ca loviturile succesive si azvarlitul cu ciomagul nu functioneaza decat in cazul in care si adversarul tau face acelasi lucru. Daca ai nesansa de a da peste un oponent mai versat in arta fina a luptei din For Honor, s-ar putea sa iti planteze halebarda in cutia toracica si sa continue sa parjoleasca satucul in cauza, ca un Viking simpatic ce se afla.
Fanii seriei Dark Souls vor iubi acest sistem de lupta tehnic, care te obliga constant sa iti alegi cu atentie fiecare miscare, luptele de cele mai multe ori aratand ca niste meciuri de sah, nu ca un duel intre un samurai si un cavaler. Vei sta cu ochii pe bara de stamina mai ceva ca un cercetator pe o reactie, aceasta definind practic felul in care urmeaza sa iti ataci oponentul. Daca nu mai ai stamina, atunci te vei gasi in fata unui ecran de game over extrem de repede.
Va dura ceva pana sa intelegi cum trebuie sa combini un atac puternic cu unul usor, pentru a obtine rezultatul dorit, moment in care jocul capata o noua dimensiune de complexitate, avand mai multe in comun cu un fighter si nu cu un joc 3rd persson action. Exista combinatii de butoane pe care va trebui sa le inveti pentru a performa un combo, aceste secvente de lovituri fiind de atlfel painea jocului si locul in care lucrurile se complica. Adaugam la asta si faptul ca exista si un sistem de clase in joc, fiecare cu propriile sale abilitati si miscari!
Multiplayer-ul este pana la urma baza acestui joc. Locul in care te desfasori asa cum te taie capul… sau toporul, daca halebarda nu este prin preajma! Aici ai sa inveti care sunt avantajele si dezavantajeje claselor si care iti sunt limitarile. Daca la inceput fie alegi fie o bestie cu scut si ciomag fie un luptator cu lance, pe masura ce iti rafinezi aptitudinile vei adera si la alte clase, moment in care complexitatea jocului nu iti va mai fi straina si poti sa spui cu tarie ca stapanesti un umil 20% din fineturile jocului.
For Honor nu este nici pe departe un simulator perfect. Sunt multe suruburi pe care titlul trebuie sa le stranga pentru a deveni memorabil, Guardbreak-ul si cateva combo-uri avand nevoie disperata de o ajustare. Pe langa asta, unele clase, precum Warden-ul, cu toate ca extrem de versatile, au anumite avantaje fata de alte clase. O singura problema, exista posibilitatea ca Ubi sa strice jocul daca umbla prea mult la spargerea garzii, aceasta mecanica de joc fiind la baza felului in care se calculeaza un atac.
Ne-ar placea sa vedem o diversitate mai mare de moduri de joc in viitor, 1v1, 2v2 si 4v4 devenind destul de repede anoste. Jucatul cu prietenii ajuta mult, mai ales in situatii tensionate, fiind nevoie sa comunici si sa te coordonezi. Problema este ca in timpul unei lupte, nu prea iti mai pasa ce zice colegul si esti atent la adversar. Moment in care realizezi cu stupoare ca un companion tocmai ti-a furat frag-ul. O practica destul de des utilizata de jucatori.
Pana la urma, in For Honor am gasit un titlu mult mai tactic si mai complex decat ne-am asteptat. Un joc care ruleaza surprinzator de bine pentru o productie Ubisoft si… care… reuseste sa te tina in fata monitorului cu orele fara sa iti dai seama. Daca studioul din Montreal lucreaza la fel de atent la acest joc, asa cum a lucrat la Siege, s-ar putea sa vedem unul dintre cele mai inchegate simulatoare de lupta din acest moment. Analizand titlul, acesta respecta regula de un euro pe ora de joc, ba mai mult, adaugam si campania si multiplayer-ul. Acest joc, daca rezoneaza cu tine, iti poate acapara cateva sute bune de ore.
For Honor este recomandat gamerilor care apreciaza titluri precum Dark Souls, fightere sau jocuri in care trebuie sa ai viteza de reactie sporita. Daca faci parte din aceste categorii, vei adora For Honor!
