Fairphone 4 – A fi sau a nu fi un smartphone „cinstit”?

Cum faci în așa fel încât să oferi lumii un telefon cât mai eco-friendly și mai corect cu utilizatorii cu putință? Adică, ce se mai aude cu dreptul ăla de a-ți repara produsul și de a-ți înlocui piesele stricate? Păi, uite că am descoperit o companie care se ocupă fix cu așa ceva, adică fabricarea de smartphone-uri prietenoase cu mediul, cu utilizatorul și cu angajații din cadrul fabricilor. Proiectul se numește Fairphone. Cum să traducem noi asta…”telefonul drept” sau „telefonul celor drepți”, „telefonul cinstit”, „telefonul corect”…
Deci băieții și fetele care au gândit proiectul ăsta nu s-au încurcat frate, gen să facă și ei un laptop sau un PC sau ceva la care te-ai gândi că ar fi mai ușor de reparat, nu, nene, un telefon direct, categorie de produse renumite pentru cât de greu se repara în ziua de azi, uitați-vă doar la scorurile iFixIT. Iată ce spun Fairphone The Company despre ei înșiși: „ne propunem o amprentă de mediu mult redusă și impact social. Vrem să minimizăm utilizarea mineralelor conflictuale sau, mă rog, aflate în conflict, să menținem condiții corecte de muncă pentru lucrători și furnizori și nu în ultimul rând, să le permitem utilizatorilor să-și facă mentenanță propriilor lor dispozitive”.
Fairphone vrea să adopte o politică mai deosebită
Compania a fost fondată în 2013 că o antrepriză socială și este încartiruită în Amsterdam cu scopul clar de a proiecta și produce smartphone-uri cât mai puțin dăunătoare societății și mediului. Dar… unde sunt telefoanele produse? În Olanda… Hăăă, glumeam, în China, evident, în Suzhou. Ba până și fondatorul, Basvan Abel, că oricât de Abel și nu Cain ar încerca el să fie, a recunoscut că este imposibil să produci un telefon corect 100%, sugerând chiar că o denumire mai potrivită pentru compania să ar fi fost fairer phone. La începutul anului acestuia, Fairphone anunțau că vânduseră în cei nouă ani de existența 400 de mii de telefoane, ceea ce este infim pe lângă zecile de milioane pe care le vinde un producător de pluton din China.
Asta este telefonul despre care vreau să vorbesc astăzi, Fairphone 4, ultima iterație, și chiar dacă unii se vor repezi să spună că arată vechi și gros și so 2010-ish, vreau să va spun că asta este încă cel mai modern, mai avansat și mai fancy pe care l-au scos până acum. Da, știu, ar putea părea o contradicție în termeni ceea ce spun… atunci când te uiți la el. Dar primul lucru pe care trebuie să vi-l zic, este că dacă tragi din colțul unde există o fanta dedicată, spatele se desprinde așa cum se întâmplă odată cu bătrânele Nokii și ți se dezvăluie un telefon complet modular, ale cărui componente pot fi lesne înlocuite.
Telefonul Lego/Ikea
Bateria este detașabilă, modulul de camere poate fi înlocuit, difuzorul, placă de baza, orice-ți dorește inimioară. Și poți face tu însuți asta cu mâinile tale și un set banal de șurubelnițe. Așadar, prima obsesie, asta cu modularitatea constructivă, check. A două obsesie a acestui telefon este cea legată de privacy. Poți instala ce sistem de operare vrei sau poți opta pentru fork-ul de Android cu care el vine default. Interfață de utilizare este parcă desprinsă direct din iOS, cu un soi de bară jos pe care se găsesc apelurile, mesageria, browser-ul și camera, iar deasupra acestei benzi plutesc setările, magazinul de aplicații, calendarul, ceasul, galeria foto, mail-ul, deci fix că pe iOS.
La prima butonare am mai remarcat aplicația extrem de interesantă de camera, care în ciuda faptului că arată din anii 90, așa, are un nivel de customizare uriaș. Poți să stabilești pentru filmare nu doar rezoluția, ci și framerate-ul, de film în 24p, pal, high speed, poți seta manual până și bitrate-ul sau codec-ul sau profile de imagine precum REC709, gamma, log sau sRGB. Bineînțeles însă, am remarcat și faptul că aplicația și-a luat două crash-uri în 10 minute, iar ecranul continuă să aibă niște mari margini negre. Dar am anticipat prea mult, așa că hai s-o luăm sistematic.
Este greu să nu apreciezi credențialele astea cu care dincolo de aceste neajunsuri se laudă Fairphone. Perioadele extrem de lungi de suport, faptul că se repara extrem de ușor, și nu în ultimul rând etică resurselor și a muncii. Pe parte mai puțîn bună, precedentele modele n-au reușit să fie nici măcar pe departe competitive cu alte telefoane la prețuri similare. Lipseau feature-urile moderne, design-ul era învechit și la fel că în cazul bug-urilor menționate mai devreme, aveau și ele mult mai multe glitchuri decât ar trebui să aibă orice telefon modern oarecare.
O metodă sustenabilă
Dar Fairphone 4 oferă altceva: este sustenabil, este modular și vine cu o garanție fără egal de cinci ani întregi. Prețul rămâne însă din punctul meu de vedere mult prea mare pentru ceea ce oferă că telefon. Ceea ce țin eu în mâna este versiunea cu 8GB RAM și 256GB stocare care costă 650 de euro!
Din punct de vedere al rezistenței, Fairphone 4 este net îmbunătățit. Este acum măcar IP54, adică rezistă la ceva stropi de apă și fire de praf, are Gorilla Glass 5 pe față și un spate cauciucat robust care se simte suficient de aderent cât să nu-ți zboare telefonul din mână. Da, marginile ecranului sunt încă grosolane, cel puțin pentru standardele actuale, dar vorbim totuși despre un display de 6,3 inci, sharp, clar, strălucitor, cu culori frumoase, chiar dacă este un LCD și nu un OLED. O baterie de 3905mAh completează peisajul și… nu ai charger în pachet, care pachet este ceva de felul asta. Pure cardboard, baby. Cât despre charger, că să fie etici până la capăt, Fairphone au decis că nu doar charger-ul, ci până și cablul care leagă brick-ul de telefon trebuie cumpărat separat de la ei de pe site, alături de accesorii precum folie sau husă.
În cazul lor sunt convins că gândirea nu a fost întru profit, cum de altfel îi putem bănui pe Apple, ci cu gândul la ecologie, pornind probabil de la premisa că trebuie să ai tu prin casă un încărcător USB-C. Dar mai importante decât specificațiile sunt materialele și componentele interne din care este făcut acest mic Frankenstein. Este aur certificat că provenind din surse fair, la fel de etice sunt și sursele de aluminiu sau tungsten, iar alte metale și plastice provin în întregime din materiale reciclate.
Cât despre supply chain-ul lor și muncă prestată în diferite etape ale construcției telefonului, Fairphone se jură că procesul este cât mai etic și mai corect posibil. Mai spun și că fiecare telefon este e-waste neutral, ce o mai fi însemnând și asta. Cât despre „reparabilitate”, că de aici am pornit, spatele poate fi înlăturat fără nicio unealtă și, pe lângă bateria detașabilă, observi surubelele clasice cap cruce, nu vreo abordare exotică așa cum face Apple, șuruburi și care permit înlăturarea separată a fiecărei componente, de la modulul de camere și până la difuzor sau port USB-C. Așa ca o notă de nostalgie, am remarcat imediat că SIM-ul se bagă sub baterie, așa cum se bagă pe vremuri în telefoanele Nokia. Și pe cale de consecință, se înțelege oarecum de la sine că așa cum componentele pot fi ușor detașate, la fel de ușor pot fi și înlocuite.
Fairphone spune că se vor găsi piese de schimb cel puțîn cinci ani de-acum încolo. Iar dacă adaugi în ecuație și garanția de cinci ani rezultă că timp de jumătate de deceniu vei putea menține costurile reparațiilor foarte foarte jos. Pentru partea de securitate și de deblocare avem un senzor de amprenta încorporat în butonul de power, nu există jack de căști, ceea ce nu este tocmai surprinzător în 2022, dar pentru targetul de public al acestui telefon ar putea fi dezamăgitor în condițiile în care Fairphone se pretinde a fi pe cât de cosnumer friendly posibil.
Fairphone 4 oferă performanțe onorabile
Performanță generală este ok, am scos puțîn peste 1800 de puncte în Geekbench 5, deci în limitele cunoscute ale acestui procesor, suportă inclusiv 5G, bateria ține bine, ceea ce este oarecum firesc dat fiind că nu avem un procesor prea flămând, iar camera mie sincer mi-a plăcut. Culorile arată bine, pozele mi-au ieșit destul de sharp, mai ales în lumina bună, totuși m-a deranjat faptul că aplicația mai crapă din când în când și nu este nici cea mai elegantă sau mai ergonomică. Ar mai fi extrem de multe de povestit despre telefonul asta, dar n-am s-o fac, consider că merită mai degrabă doar semnalat și asta pentru că vorbim clar despre o nișă. Cei care dau banii pe el clar nu sunt în căutare de performanțe, de specificații ieșite din comun, de comoditate sau de design și elegantă. Prin urmare, văd trei categorii de posibili cumpărători.
Cei care vor cu orice preț altceva în materie de telefoane, activiștii care vor să demonstreze un punct de vedere, prove a point tryhards, cum că există viață nu numai după Samsung și Apple, ci după toată puzderia de producători de telefoane de masă, și nu în ultimul rând activiști pentru care companiile „exploatatoare” de resurse și muncă silnică, sunt nici mai mult nici mai puțîn decât Satana. Pentru toți ceilalți, Fairphone este că hrana organică sau hainele produse sustenabil și care înseamnă cel mai adesea prețuri mult prea mari pentru produse care abia dacă se bat din punct de vedere al calității cu oferta mainstream.
Concluzie
Dacă eșți genul de persoană care nu doarme noaptea de grijă planetei, atunci Fairphone este pentru ține. Dacă eșți obsedat de privacy și de dreptul tău inalienabil de a-ti repara singur produsul, atunci din nou Fairphone este pentru ține. Dacă nu te preocupă să ai cea mai bună camera, cel mai elegant device și ești dispus să plătești un preț premium pentru un telefon pe care, la aceleași specificații, alții ti-l oferă la sub jumătate de preț, atunci din nou Fairphone e pentru ține. Că s-o zic pe-a dreapta, este un telefon de 300 de euro cu un preț de 650. 350 de euro costă în cazul de față sustenabilitatea și exclusivitatea.
Dar proiectul Fairphone este fără îndoială notabil și există o mare posibilitate că mai de voie, mai de nevoie, inclusiv marile companii mainstream precum Apple sau Samsung, să înceapă să se gândească la astfel de inițiative. La fel că modă, și tehnologia se poate dovedi pe alocuri ciclică. Nu pot să nu mă gândesc în acest context că ideea asta a unei baterii detașabile care era mainstream acum 20 de ani, ar putea deveni în actualitate, chiar dacă norma astăzi este reprezentată astăzi de o singură placă de bază pe care sunt lipite toate componentele.