GamingPC&ConsolesReviewsRSS PaginaDeMedia

Review Erica (PS4) – Jocul bate filmul?!

In asteptarea marilor titluri AAA care urmeaza sa fie lansate toamna aceasta, am pus mana pe Erica. Un joc care dovedeste ca limita dintre filme si jocuri a fost depasita deja si ne arata ca traim intr-o realitate in care, efectiv putem controla filmele pe care le vedem.

Poveste

Sa intram in miezul problemei si sa vorbim despre poveste, zic. Introducerea jocului te arunca intr-un scenariu mistic in care esti pus direct in pielea personajului principal, Erica, de unde si numele jocului. Povestea spune ca Erica, era o fetita speciala, semnul din nastere in forma de fluture fiind dovada. Dupa ce mama ei a parasit aceasta lume, tatal fetei este singurul care ramane alaturi de ea, dar asta nu pentru mult timp, intrucat acesta este ucis intr-un mod grotesc fix la finalul introducerii.

De aici, dam cativa ani inainte si o revedem pe Erica. O adolescenta care locuieste singura, intr-un apartament dintr-un bloc nu prea primitor, fara a primi un background a ceea ce s-a intamplat pana in acest moment. Asta este primul loop hole al povestii si aici incep sa se simta graba de a spune povestea si evolutia putin fortata a personajului.

La scurt timp dupa prezentarea personajului, ajungem la punctul care declaseaza desfasurarea actiunii, anume momentul in care Erica primeste prin posta (sau Cargus) un pachet care continea nimic mai mult decat o mana rupta cu totul de la un cadavru, in care era inclestat un medalion. Acest medalion purta o emblema familiara, anume cea „gravata” cu un cutit pe abdomenul tatalui Ericai in momentul in care aceasta l-a descoperit.

Mai departe, voi intra intr-o zona minata, plina de spoilere si de situatii in care deciziile luate de fiecare jucator pot schimba cursul actiunii. Tot ce pot spune este ca vei fi aruncat intr-o poveste plina de intorsaturi de situate, sau nu, de teorii conspirationiste, care insa se sfarsesc, cel putin in cazul celor doua playtrough-uri facute de mine, destul de previzibil si oarecum dezamagitor.

Gameplay

Pe partea de control si accesibilitate in-game pot spune ca Erica este o experienta care iti permite sa te faci comod, sa te lasi pe spate si sa folosesti fie touchpad-ul de pe controllerul DualShock 4, fie telefonul prin intermediul aplicatiei Erica for PS4. Din pacate, in momentul in care am jucat eu, aplicatia nu era inca disponibila in Google Play Store, dar acum poate fi gasita acolo. Oricum, in mare parte este acelasi lucru, numai ca presupun ca este mai comod sa folosesti un telefon care, vorba aia, este tot, un touchscreen, decat controllerul care mai are si butoane, ciupercute, chestii.

La prima vedere, momentele in care trebuie sa interactionezi cu povestea par „la ghici” dar jocul presara mici hint-uri, sub forma unor efecte de culoare alba care iti indica subtil cand si ce trebuie sa faci. Controlul nu se ia in serios si nu te va pune la incercare, la fel ca un quick time event spre exemplu, iar scopul acestor interventii este sa te ajute sa progresezi in poveste, nu sa-ti ofere o provocare. Daca ar fi sa compar Erica cu un alt stil de joc, primul lucru ce-mi vine in minte sunt asa numitele „walking simulator” precum FireWatch in care accentul este pus pe trecerea prin poveste, nu pe jocul in sine.

Grafica si Prezentare

Partea grafica este un capitol pe care-l pot incheia usor dar nu stiu de unde sa incep. V-am mai spus ca jocul este in totalitate filmat? Grafica nu cred ca poate fi mai buna de atat, doar daca aveti un TV 4K HDR, nu 1080p-ul meu vechi. In afara de asta, singurele momente in care iti poti da seama ca ai de aface cu un soi de joc, sunt cadrele in care interactionezi cu obiecte, intrucat filmul in sine este blocat la 30 de cadre pe secunda, iar animatiile de genul, aprinderea unei brichete sau apasarea unui intrerupator sunt filmate la minim 60 FPS si in joc nu se simt deloc natural, de parca ar fi de acolo, ci par niste insertii puse peste un green-screen cu care poti interactiona. Poate este si din cauza faptului ca touchpad-ul de pe DualShock 4 nu este cel mai fericit, dar a fost putin deranjant la inceput.

Daca ar fi sa vorbesc putin despre calitatea filmarii si alte detalii tehnice, pot spune ca jocul respecta atmosfera de opera dramatica, care incearca sa te tina in tensiune si sa iti starneasca curiozitatea in acelasi timp. Personajele sunt asa si asa. Exista un contrast intre personaje precum Erica, portretizata de Holly Earl (Doctor Who 2005, Humans 2018) care reuseste sa intre in pielea unui personaj narator destul de bine si personaje pur si simplu de umplutura precum Kirstie care a devenit minim enervanta pe parcursul povestii sau Tobi care a fost la fel de plictisitoare de la inceput pana la sfarsit.

Concluzie

Erica este un titlu interesant care m-a trimis imediat cu gandul la Black Mirror: Bandersnatch. Un film interactiv in care deciziile pe care le iei afecteaza in mod direct ceea ce se intampla in joc. Si pe cel din urma tot pe PS4 l-am jucat, dar mi-a trebuit si abonament la Netflix pentru asta 😀

Revenind la Erica, este primul titlu de acest gen pe care pun mana, dar am urmarit, de curiozitate, si alte titluri asemanatoare precum Hidden Agenda si cred ca pana in acest moment, Erica este jocul cel mai aproape de adevar cand vine vorba de live action gameplay si ofera cea mai mare diversitate. Este o introducere buna intr-o lume a entertainmentului interactiv, in fata caruia nu vom mai fi doar spectatori si sunt curios cum va evolua aceasta industrie pe viitor.

Pana atunci, as da note, dar ar fi destul de nedrept sa-l compar cu alte jocuri care si-au incasat bile negre pentru grafica si gameplay, asa ca din perspectiva omului care intelege cat de cat cu ce se mananca treaba asta, ii voi acorda un titlu onorific de „Jocul perfect pentru o seara de week-end”.

Marinake

Andrei mă numesc, dar lumea mă cunoaște drept Marinake. Am terminat ceva facultate de publicitate, însă drumurile mele nu au condus niciodată spre acest domeniu... așa că mă aflu aici și acum. După câțiva ani în care am tot migrat de pe o platformă pe alta și mi-am lăsat amprenta, scrisă, peste tot unde am apucat, am poposit la Zona. Scrierile mele includ recenzii de jocuri și hardware, cât și produse lifestyle. Când nu scriu review-uri, mă veți găsi adesea cu o cafea în mână, scriind despre ăle mai noi știri din industria tech și nu numai.

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button