Epic Games Store nu este Diavolul, indiferent cât de mult ați vrea să fie

Înțeleg iritarea. Încă un launcher. Încă un magazin. Încă unul și încă unul, de nu vom mai avea loc pe desktop de ele. Vom ajunge în situația în care vom avea mai multe launchere instalate decât jocuri. Dar în același timp, nu înțeleg ura. Iar judecând după tot ce se spune pe rețelele de socializare, multă pare a fi bazată pe neînțelegere, neîncredere și minciună. Așa că hai să ne răcorim puțin și să analizăm Epic Games Store, noul sac de box preferat al internetului.
Cu ceva timp în urmă, un dezvoltator de jocuri ce s-a bucurat de foarte mult succes cu FPS-uri pe la finele anilor ’90, în special un anume joc de multiplayer competitiv, a decis să facă un pas controversat. A lansat un magazin de jocuri. Unul ce avea din senin ca exclusivități jocuri pe care în mod normal puteai să le iei și să le butonezi din alte locuri. Acum, nu mai puteai. Trebuia să ai acel program instalat și un cont făcut, pentru a putea să te joci ceva ce ar fi putut la fel de bine să meargă fără el. Și ce avantaje îți oferea acest magazin? Acest serviciu? Nu prea avea la acea dată vreunul. Așa că lumea s-a supărat și a rămas supărată pentru vreme de trei sau patru ani. Dar cu timpul lumea s-a calmat, serviciul a fost îmbunătățit, iar Steam poate fi considerat un salvator al pieței jocurilor de PC, într-o eră în care magazinele fizice făceau tot posibilul pentru a îndesa jocurile de pe această platforma pe undeva printr-un colț, sau evitau să le țină pe rafturi.
După 15 ani ne aflăm în aceeași situație. Un alt studiou ce a făcut în mare parte FPS-uri, unul de multiplayer competitiv din anii ’90 fiind foarte popular, a lansat un magazin spartan, ce putea la fel de bine să nu fie la cât de multe funcții are. Numai că Epic a decis să o facă într-un mod mai rapid, poate prea rapid. Nu mai suntem în aceeași situație în care eram în 2004 când pe piață mai aveai Impulse și cam nimic altceva pe partea de distribuție digitală. Piața de PC este în acest moment sinonimă cu Steam. Este greu să începi lent și mic într-un asemenea ecosistem. Dacă nu te specializezi pe ceva anume, ca jocuri fără DRM sau jocuri super-indie, nu ai sorți de izbândă. Dacă un joc nu se află pe Steam, sunt șanse bunicele că nu se va vinde tocmai grozav, decât dacă are în spate un nume mare. Diablo se poate vinde. Battlefield se poate vinde. Call of Duty se poate vinde. Dar altceva? Mai greu. Fallout 76 a cam dovedit că nu e ușor, motiv pentru care Bethesda se întoarce pe Steam cu toate jocurile sale. Probabil n-a ajutat nici că Fallout 76 era o epavă, dar s-au mai vândut epave la fel de mari pe Steam chiar binișor.
Așa că ce e de făcut? Cum te iei la trântă cu regele? Depinde câți bani ai. Epic are în acest moment mulți bani. Munți de bani. Fortnite poate că își ia foarte multă ură din partea unui sector din public, de obicei același care urăște și Minecraft, dar este foarte popular. Având acei bani, făcuți pe cont propriu, fără implicarea vreunui publisher, Epic a căpătat ceva ce și-a tot dorit de două decenii: independența. Știu, sună cam ciudat că spun asta despre o companie cotată la piața bursieră și care a stat sub aripa Microsoft atât timp, dar la cârma sa este un singur om, unul care deține un pachet majoritar de acțiuni, ceea ce înseamnă că nu prea are cine să îi spună „nu” atunci când vrea să facă ceva. Poate fi constrâns de limitările financiare, de nevoia de a-și ține studioul în funcțiune și angajații plătiți, dar Fortnite cam asigură că așa ceva nu va fi o limitare prea curând.
Tim Sweeney nu este de profesie un afacerist. Este un obsedat de tehnologie la fel cum este și John Carmack, venind din epoca antică în care industria jocurilor abia dacă exista, fiind mai mult un vest sălbatic unde trebuia să înveți totul pe cont propriu. Iar când un asemenea individ capătă o grămadă de bani (când nu donează milioane de dolari protejării mediului) tinde să încerce să se asigure că cei cei ca el vor avea o viață mai ușoară. Așa că printre primele lucruri pe care le-a făcut cu muntele de bani a fost să scadă cota parte luată de Epic din vânzările obiectelor de pe Unreal Engine Marketplace. Și nu a făcut asta pentru cei care au generat deja un anumit număr de vânzări. A făcut asta pentru toți, retroactiv. A înmânat o pumn de bani unor dezvoltatori de care în mod normal nu îi pasă nimănui. Apoi, pentru că Fortnite decolaseră, când a fost abandonat Paragon n-au fost lăsați cei care au dat bani pe el cu buza umflată. Doar pentru că celebrul CiffyB, fost membru al Epic Games, a făcut asta cu LawBreakers, iar apoi a luat-o razna pe Twitter urlând la un cont făcut fix în acea zi care îl acuza că este un nemernic, nu înseamnă că este o apucătură dobândită de la fostul său șef. Epic a returnat toți banii cheltuiți de oricine pe Paragon, iar apoi a oferit la liber toate resursele jocului. Dacă e cineva dornic și tare entuziasmat, poate reconstrui Paragon cu ceva muncă. Nu poți spune asta despre nici un joc on-line care a fost anulat vreodată. Acesta este genul de studiou despre care vorbim. Apoi, a decis să pună bazele unui magazin de jocuri propriu, unul care percepe o taxă mult mai mică față de fiecare alt magazin de pe piață. Taxa de Steam de 30% este o povară grea pentru o mare parte din industrie și una greu de evitat, iar pentru ca cineva să poată oferi ceva mai bun, fără să riște să dispară în noapte din lipsă de bani și resurse, este mană cerească pentru dezvoltatori. 12%. Asta este tot ce percepe magazinul acesta. Dacă dezvoltatorul mai folosește și motorul Unreal, nici nu mai trebuie să plătească taxa de licențiere de 5% pentru acesta. Pentru dezvoltatori, oricare ar fi aceia, reprezintă o ofertă excelentă, atât timp cât jocurile de acolo chiar se vor vinde. Dacă va fi un public.
Epic a mers pe raționamentul că Fortnite are o bază de instalare masivă, iar o parte din ei nici măcar nu folosesc Steam, așa că ar exista un public. Însă nu tocmai publicul ce poate fi numit „hardcore”. Acela încă se folosește de Steam, adoră Steam. Steam este acasă. Locul unde se află toate jocurile lor, unde se află listele de prieteni clădite pe parcursul unui deceniu, lista de mod-uri pentru Skyrim atent asamblată, piața de skin-uri și carduri ce le-a adus la un moment un câștig frumos, și un catalog de jocuri atât de mare încât garantat mereu vor găsi ceva pe placul lor. Sigur, printre acești indivizi mai sunt și cei oarecum extremiști, pentru care dacă un joc nu se află pe Steam, acel joc nu există. Pe aceștia nu are cum să îi convertească vreun alt magazin vreodată. Dar ceilalți? Dacă le dai motive suficiente, vor mai instala încă un launcher. Și ce motive ai putea să le dai? Aceleași pe care le-a dat și Steam la vremea sa, și GOG la vremea sa, și Origin, toate. Exclusivități și gratuități.
Cine n-a făcut un cont de Steam pentru că a primit gratuit Half-Life 2 Deathmatch cu placa video? Sau poate Portal First Slice? Cine n-a îngropat securea cu Origin după un Red Alert 2 gratuit? Cine n-a pășit prin porțile lui GOG să își ia un Fallout, Ultima 4, Dragonsphere și numeroase altele? Gratuitățile sunt piciorul în ușă, iar la Epic continuă să curgă non-stop de luni bune. Și nu sunt joculețe micuțe, sunt titluri excelente, chiar recente, ce vor rămâne ale voastre atât timp cât magazinul va continua să existe. La un moment vor înceta, asta este clar. Nu au cum să continue în acest ritm, fiindcă nu sunt chiar atât de multe jocuri pe magazin. Totuși, în momentul în care serviciul de distribuție a fost dezvăluit, n-au fost tocmai puțini dezvoltatori dornici să se alăture inițiativei, din moment ce nu trebuiau să vândă la fel de multe exemplare pentru a-și acoperi costurile. Faptul că jocul nu era pe Steam nu îi afecta în mod negativ pe toți, din moment ce Steam oricum le afecta de la o vreme în mod negativ vânzările, omorând ocazional componenta de recomandări pentru dezvoltatorii mici și independență. Dacă Steam nu ar fi avut probleme de acel gen, și dacă ar fi oferit mai din timp acel barem treptat de taxare, puțini ar fi sărit peste bord la Epic Games. De fapt, dacă Valve își reducea din timp cota parte și adresa din diversele sale probleme, probabil nu aveam Bethesda Launcher acum, sau Origin, iar Call of Duty probabil rămânea pe Steam. Uplay tot ar fi existat, fiindcă la nivel fundamental Ubisoft te urăște. Țin să vă amintesc și de faptul că Origin avea returnări pentru jocuri înainte de Steam. Origin. Serviciul creat de Electronic „Diavolul ne era ucenic” Arts ca să ne amintească de faptul că a omorât Origin Systems cu ani în urmă avea suport mai bun pentru clienți decât ceva creat de Valve.
Modul în care exclusivitățile au fost dobândite a fost, din păcate, nașpa. În special când vorbim de două exclusivități anume. Metro Exodus era atât de aproape de lansare încât fabrica unde erau imprimate și împachetate DVD-urile primiseră coduri de Steam, ce între timp au fost furate. Transformarea sa într-o exclusivitate pe un an de Epic Store a fost ceea ce lumea în general numește „a dick move”. Epic își are partea de vină aici, dar cea mai mare parte din vină pică pe Deep Silver/Koch Media și pe Nordic Games/THQ nordic, ce a cumpărat recent toată șandramaua. Totuși, măcar cei care au făcut precomandă jocului tot îl au pe Steam. Apoi a venit Phoenix Point. Studioul era într-o altă situație față de 4A Games. Aici a fost decizia lor de a trece la Epic Store pentru un an, deși au promis coduri de Steam și GOG celor care au finanțat dezvoltarea. Tot le vor primi, doar că va fi un an mai târziu. Între timp, vor primi coduri de Epic Store, plus un an întreg de DLC gratuit, fiindcă finanțarea dezvoltării a primit o infuzie serioasă de bani. Trădarea este ameliorată puțin, dar cei care au vrut să aibă jocul pe un alt launcher au o supărare foarte legitimă. Li s-a promis un lucru, iar acel lucru nu va veni decât un an mai târziu. Nu este tocmai un mod frumos de a-ți trata susținătorii. Poate ar fi ajutat dacă aceștia tot fi ar primit coduri pentru celelalte servicii de distribuție, la fel cum s-a întâmplat cu Metro Exodus. Totuși, când vine vorba de trădări Kickstartiene, faptul că jocul va fi lansat pe un alt magazin, dar cu conținut mai mult, este cam atât de jos pe listă încât abia dacă pare a fi o trădară, ci mai mult o gafă.
Aceste două incidente sunt responsabile pentru o mare parte din reacția negativă pe care ar putea să o aibă un om rațional când vine vorba de Epic Store. La ele se adaugă simplul fapt că trebuie să instalezi ÎNCĂ un launcher, de mai ai puțin și nu mai îți încape altceva pe desktop, și faptul că magazinul în sine este foarte sărac la funcții. Pe de o parte, înseamnă că este rapid și nu prea își face simțită prezența… numai că Epic intenționează să îl facă mai complex, să adauge salvări pe norișori, pre-încărcare de jocuri, recenzii, un overlay agasant și tot tacâmul, până ce va atinge paritate de funcții cu Steam. Asta va dura ceva vreme, dar nu tocmai mult, fiindcă Steam cam bate pasul pe loc în unele aspecte de ceva timp. Nu este o cursă atunci când un concurent bate pasul pe loc, este doar o chestiune de timp. Cel puțin pe partea de Windows. Pe cea de VR Valve continuă să fie vârful de lance pe PC, iar pe cea de Linux a salvat universul întreg cu Proton. Dacă Epic nu scoate ceva pe măsură din joben în curând, tot nu va avea șanse să îl detroneze pe rege. Deși, nu prea asta este intenția. Magazinul lor nu va avea orice joc. Va avea un număr restrâns de titluri. Catalogul său va fi infinit mai mic față de cel pe care îl are Steam. Nu poate publica oricine jocuri, nu va fi permis orice, ci doar câteva titluri care sunt direct verificate de Epic. Pe de o parte, asta va fi rău, fiindcă nu vei găsi tot ce vrei acolo. Pe de alta, înseamnă că nu se va transforma în Google Play Store…. chiar dacă intenționează să vândă și jocuri de Android la fel de atent alese, fiindcă Play Store este un dezastru perpetuu. Epic încă mai are de muncă și la partea de securitate, popularitatea lui Fortnite aducând cu ea mai multă atenție decât era pregătit studioul să aibă. Până se va ajunge la ceva atât de elegant ca Steam Guard încă mai este mult de muncă, dar măcar nu este tocmai la acel nivel de panică totală ca Uplay, ce a integrat rapid Google Authentificator atunci când conturi începeau să fie sparte la stânga și la dreapta. Este mai aproape de Origin, care nici el nu stă tocmai grozav la partea de securitate. Totuși, Epic promite că va repare problemele de ordin tehnic și neajunsurile launcher-ului, oferind până și un calendar cu data la care ne putem aștepta să vedem toate acele minunății.
Problema principală pe care o are lumea cu Epic însă nu va dispărea prea curând. Până ce reușește să atragă o cotă suficientă din piață, exclusivitățile vor continua. Însă abandonarea lansării jocurilor pe Steam este lăsată la nivelul dezvoltatorilor, sau a publisher-ului cel mai des. Acestea vor înceta la un moment. Vom ajunge la o vreme în care șocul inițial va trece, la fel cum a trecut pentru cei care trebuiau să „plătească steamu’ ” pentru a juca CS 1.6. Generația care a crescut cu Fortnite va sta să se întrebe de ce stătea toată lumea în coadă după Valve, iar cei care vor explora evoluția jocurilor pe care le-au luat recent de pe Steam se vor uita în urmă la valurile de recenzii negative de la Borderlands și Metro se vor întreba care era treaba. Va fi un moment la care putem conviețui pașnic, așa cum fac acum GOG și Steam cu Battle.net, Uplay, Origin, Discord, Itch.io, GamersGate și probabil chestia pe care o va face Stardock după ce s-a trezit cu un joc gonit temporar de pe Steam. Probabil va dura doi ani. Dacă Epic nu va face vreo gafă masivă, lumea se va obișnui și va uita.
Acum că am acoperit asta, aș dori să discut puțin și despre aberațiile pe care le tot văd referitoare la Epic Store pe internet. Fraților, nu este un război de platforme. Nu a „consolizat” nimeni PC-ul. Un exe e tot un exe, nu va înceta să funcționeze pe același PC doar pentru că este pe un alt magazin. Nu trebuie să investiți în hardware diferit, nici măcar într-un alt sistem de operare. Nu vorbim aici de Apple Arcade. Nu vorbim de Google Stadia, care vor avea exclusivități pe care nu le veți putea juca de pe PC, ci fie de pe cloud, fie de pe un dispozitiv MacOS/iOS. Iar pe PC, dacă vreți să dați vina pe cineva care chiar iscă un „război de platforme”, care publică jocuri într-un format fundamental incompatibil cu orice altceva, aruncați o privire pe Microsoft Store. Acela este iadul în care ne îndreptam dacă oameni ca Gabe și Sweeney n-ar fi zis un sincer „lua-v-ar dracu” intențiilor celor de la Microsoft de a transforma Windows, și în speță PC-ul, într-o ogradă îngrădită. Dacă puteți fi siguri de un lucru este că după ani de zile de colaborat cu Microsoft la seria Gears of War, Sweeney nu este un fan al companiei. Epic merge chiar cu un pas mai departe, livrând același mesaj și celor de la Google.

Apoi, chestia cu spionajul chinezesc. Asta a fost superbă. Nu cred că putea fi născocită una mai grozavă nici dacă spunea cineva că, noaptea, angajații de la Epic Games cutreieră străzile răpind copii cu ambulanța neagră. Tencent este acționar la Epic, dar nu este acționar majoritar. Nu este „compania părinte” cum se mai spune pe „soșăl midia”, nu are forță de decizie unilaterală și nu poate pur și simplu să vă fure date din PC-ul tău și să le trimită către guvernul Chinei. Magazinul colectează însă date, aceleași pe care le culege și Steam, fiind aduse acum cinci ani acuzații similare că Valve ar fi devenit „evil” peste noapte și urmărea tot ce faci. Dacă ar fi să facem o listă cu numărul de studiouri și companii la care Tencent fie este acționar majoritar, fie le deține complet, fie are un procent din acțiuni, înseamnă că n-ar trebui să mai cumpărăm jocuri ca să nu ne spioneze China sau să avem „mâinile și conștiința curată”. Tencent deține Riot cu tot cu League of Legends, un joc cu o bază de instalare imensă. Deține până și Path of Exile, un joc ce continuă să fie printre cele mai bune titluri free to play, fără micro-tranzacții groaznice. Deține 80% din studioul care a creat Clash of Clans. Are acțiuni la Ubisoft și Activision-Blizzard. Dacă ar fi vrut date le voastre, le au deja de mult timp și nu i-a păsat nimănui de asta până acum. Ce tare m-a impresionat a fost că atunci când argumentul de „spionează pentru China” a început să se cam crape, au început să urle pe Reddit și Twitter și Facebook și Youtube bravi „luptători pentru drepturile omului”, ultragiați de profesie, care trâmbițau în sus și în jos „Cum îndrăznești, tu, Epic, să faci afaceri cu o companie care colaborează cu guvernul Chinei, nu știi cât de mult rău a făcut populației? Cât de dictatură este dictatura? Câte crime a comis? Câte și mai câte?”. Să fiu sincer, la asta m-a bufnit râsul. Dacă mergem după acest raționament, n-am mai avea electronice, încălțăminte, haine, jucării sau cam orice altceva se produce în China. Nici PC-uri, nici telefoane, nici măcar iPhone-uri, majoritatea fiind asamblate la Foxconn, compania cu numeroase fabrici în China care aveau plase anti-sinucidere. Mai țineți minte asta? Îi mai pasă cuiva? Normal că nu. Pentru că nu poți construi o carieră pe o rețea de socializare criticând praticile nocive ale unui gigant industrial din capătul opus al lumii. Dar poți face asta foarte ușor incitând ură față de un magazin de jocuri care în acest moment este nepopular. Măcar de data asta n-a fost pentru că cineva n-a înțeles că GamersGate n-are legătură cu GamerGate.
Vă înțeleg neplăcerea de a vă trezi că trebuie să folosiți încă un magazin, în special unul cu un launcher atât de primitiv. Înțeleg și savoare glumelor la adresa sa. Dar nu înțeleg fanatismul de a sprijini un monopol decadent și de a împrăștia minciuni pentru a proteja acel monopol. Steam a fost grozav. Steam este motivul pentru care jocurile de PC au reușit să revină în forță din era neagră a consolelor. Steam este o minune pentru ce a reușit să facă pe Linux cu Proton și în VR. Dar Steam nu este întregul ecosistem de PC. Nu înglobează totul. Nu poate. Este împotriva principiului de bază al platformei. Dacă vreți un serviciu de distribuție care întrupează acel principiu, folosiți GOG. GOG vă oferă singura exclusivitate care nu poate fi întrecută. Libertate.