2018 se anunță a fi un an plin de jocuri exclusive Playstation 4, precum God of War și Spider-Man, Detroit: Become Human este noul titlu pe care îl așteptam cu nerăbdare încă de la E3 din 2016.
Cei care au jucat jocuri choice based cum ar fi Until Dawn, Life is Strange sau jocurile din seria TellTale, vor fi surprinși de mecanicile cu mult îmbunătățite în Detroit: Become Human. Echipa din spate este Quantic Dream, cei care au creat Heavy Rain și Beyond: Two Souls, două titluri care au ajutat la dezvoltarea genului choice-based games.
În Detroit: Become Human, aflăm poveștile a trei androizi ale căror destine se intersectează atunci când te aștepți mai puțin, iar rezultatul va depinde de alegerile tale.
Detroit: Become Human s-a lansat pe 25 mai și este exclusiv Playstation 4. În continuare, o să încerc să întorc jocul pe toate părțile, însă promit că nu o să dau spoilere (majore).
Poveste:
Detroit: Become Human a plecat de la un tech demo lansat prin 2012, în care o întâlnim pe Kara, a cărui poveste o vei afla în jocul propriu zis.
Acest univers avansat tehnologic este plasat în timp cu doar 20 de ani față de present, și reușește să contureze un univers pe alocuri distopic. Androizii sunt acum parte din viețile oamenilor și întreprind activitățile pe care oamenii nu vor să le mai facă: de la menajere, la muncitori, aceștia pot fi cumpărați ca un accesoriu din magazinele Cyber Life, această corporație gigant care produce androizi în masă.
Vei putea “controla” trei personaje diferite, fiecare având propria poveste. Kara (interpretată de Valorie Curry) este o menajeră care trebuie să protejeze o fetiță din mâinile abuzive ale tatălui. Connor este un detectiv al carui scop este să vâneze androizi care nu își respectă stăpânii. Și apoi este Markus, pe care poate mulți dintre voi îl recunoașteți din serialul medical Grey’s Anatomy. Markus este liderul unei mișcări de eliberare a androizilor și militează pentru drepturile lor.
În funcțiile de deciziile pe care le vei lua în joc, aceștia vor putea muri, iar acțiunile tale vor schimba povestea și cursul evenimentelor. Așa că nu va apărea niciun Game Over dacă iei o decizie care are un impact negativ, pentru că Detroit: Become Human îți oferă nenumărate posibilități în care povestea se poate termina. Desigur, vei putea să joci capitolul din nou dacă vrei să schimbi cursul evenimentelor.
Fără să intru mai mult în detalii, povestea din Detroit: Become Human este construită extrem de bine și te ține în suspans. Pentru mine a fost un rollercoaster de emoții, în care fiecare decizie pe care o luam mă făcea să mă gândesc de două ori la impactul pe care îl va avea asupra personajelor. Pe scurt, Detroit este ca un serial al cărui sezon îl termini de vizionat într-o singură zi. După fiecare capitol terminat, abia așteptam să văd ce se întâmplă mai departe și care va fi deznodământul. Ești pus în situații extrem de dificile, iar acțiunile rapide de asemenea vor avea un impact dacă nu ești pe fază.
Gameplay:
În ceea ce privește gameplay-ul, jucătorii hardcore vor fi dezamăgiți, însă nu acesta este scopul. Cu toate că jocul poate că nu excelează în această zonă, reușește să creeze o bază a unei povești pe care tu ai puterea să o schimbi după bunul plac. Într-adevăr, mi-a luat ceva până am stăpânit controlul camerei, care poate părea stângaci și un pic peste mână, însă te obișnuiești destul de repede pe măsură ce avansezi.
Din toate jocurile choice-based de până acum, nu am simțit niciodată cu adevărat că decizia pe care am luat-o chiar a avut un impact asupra poveștii, în afară de câteva dialoguri care poate se schimbă. Însă în Detroit: Become Human Quantic Dream a adus totul la un alt nivel: fiecare alegere sau eveniment rapid cu care trebuie să interacționezi afectează povestea.
Dialogul poate părea un pic cheesy, însă cred că asta este ceea ce mă atrage și mai tare. Cred că un android trebuie să pară stângaci în interacțiunile cu mediul înconjurător și asta conferă credibilitate personajelor. Vorbim aici de mașinării care peste noapte dezvoltă emoții, conștiință și mai presus de toate dorință. Dorința de a supraviețui, de libertate și liberă exprimare.
Jocul este third-person și poți interacționa cu multe elemente din jurul tău – care, în mod surprinzător îți pot deschide portițe sau poți afla informații suplimentare despre un alt personaj.
Flowchart-ul de la sfârșitul fiecărui capitol îți sugerează ce alte alegeri ai fi putut face în anumite momente. Pentru mine a fost o adevărată plăcere ca după fiecare capitol cumva să deduc ce altceva s-ar putea fi întâmplat în povestea mea, iar asta m-a convins să încep jocul încă o dată după primul walkthrough.
O singură chestie pe care poate mi-aș fi dorit-o: customizarea personajelor – exista o secventa scurta in care ii poti schimba culoarea parului Karei, insa jocul te limitează din acest punct de vedere.
Grafica si muzica:
Cu toate că nu există customizare, Quantic Dream compensează cu grafica incredibilă și nu s-a zgârcit la motion capture: fidelitatea personajelor si animațiile curg fără întrerupere și te fac să intri cu adevărat în poveste.
Un pic (de tot) șifonat, pentru că am avut parte și de câteva bug-uri grafice care din fericire, nu au afectat gameplay-ul, ci poate doar un pic din intensitatea scenei.
Concluzia:
Toate așteptările pe care le-am avut de la Detroit: Become Human s-au adeverit așa cum poate nu mă așteptam, iar Quantic Dream a reușit să creeze o poveste de neuitat.
Detroit merită jucat cel puțin o dată, însă te asigur că vei vrea să începi din nou, doar doar primești alt final.
