Despre Windows 10 Anniversary Update. Microsoft, ce ai cu mine?

Am făcut greșeala acum doi ani de zile de a fi unul din acei indivizi enervanți care erau de părere că generațiile anterioare de Windows trebuie să dispară pentru a ne putea concentra pe ceva nou, ceva construit pentru viitor. Ceva pe care să poată funcționa noi standarde de driver-e, noi API-uri, ceva care să deschidă noi posibilități pentru ceea ce poate un PC.

Încurajam oamenii să accepte că Windows 10 este viitorul, că sistemul acesta de operare va fi bun pentru toată lumea. Am comis o eroare severă aici, pe care nici o persoană din poziția mea n-ar trebui să o facă. Am crezut că Microsoft, o corporație fără suflet care cu numeroase ocazii a încercat să saboteze competiția și să își bată joc de clienții săi, s-a schimbat cumva.

Prin februarie am luat decizia de-a trece la Windows 10, de bună voie și nesilit de nimeni, chiar am descărcat programul de update de pe pagina oficială, nu am stat să îmi apară pop-up-urile pentru update. Experiența mea de atunci a fost una imperfectă. Cortana s-a dovedit a fi complet inutilă și chiar agasantă la un PC folosit frecvent pentru înregistrări audio, deoarece tot deregla volumul microfonului. Performanța suplimentară pe care ar avea să o ofere Windows 10 nu prea era sesizabilă, nici la partea de boot, din moment ce mai întâi stătea să se logheze în contul meu de Microsoft, în loc să treacă direct în desktop. Lock-screen oricum l-am dezactivat printr-un fișier .reg, opțiunile de acest gen fiind îngropate la naiba în praznic, în stil clasic Microsoft.

Totuși, nu era un sistem de operare rău. Chiar dacă tot îmi dădea impresia că trebuia cumva să îi fac root, ca unui telefon Android, ca să am acces la el și să pot să scot unele aplicații ca cea de Xbox, puteam trăi cu micile dezavantaje pentru o vreme, deoarece Anniversary Update urma să apară, cel care va schimba totul în bine.

Eh, Anniversary Update a venit, așa că plin de entuziasm l-am lăsat să își facă treaba, iar la final am fost întâmpinat de acel mesaj în nici un fel deranjant de „Hi”… poate că eu sunt mai dereglat, dar cine a făcut acele mesaje de la finalul fazei de update pentru Windows 10 cred că ori este un fan al filmelor de groază, ori este un „stalker” în timpul liber, ori este Skynet. Când PC-ul tău îți spune că toate fișierele sunt acolo unde le-ai lăsat, e aproape de parcă mi-ar zice „Știi, NSA a dat târcoale pe aici puțin, dar am pus totul la loc. Nu vei observa nimic schimbat.”

Totuși, intrând în ediția aniversară a lui Windows 10, am fost surprins să văd că Lock Screen nu este dezactivat ca default, deși practic ar trebui să fie din ce scria în Group Policy. Iar cu excepția unui pop că ar trebui să folosesc Office 365 în loc de LibreOffice, nu mi-au apărut nici reclame pentru alte aplicații, așa că poate Windows nu bagă în seamă noile limitări pe care ar trebui să le aibă.

Dar apoi am dat de această atrocitate.

Pe lângă faptul că a trebuit să șterg vreo 10 aplicații pe care nu le-am folosit vreodată pentru ca în categoria de „Most Used” să apară ceva ce chiar foloseam, meniul de start este acum complet distrus. Este doar o înșiruire a tuturor programelor pe care le am instalate într-o listă imensă, cu iconițe îngrămădite pentru funcțiile mai utile. Apreciez faptul că acum există un buton dedicat pentru folderul personal, prin care pot accesa mai rapid AppData, din care să șterg fișierele temporare pe care unele programe tot le uită pe acolo. Dar vă întreb, este ăsta un meniu în vreun fel bun? Estetic sau practic?

Hai să îl comparăm cu cel de la o variantă mai veche a sistemului de operare, să zicem, Windows 95.

Sigur, 95 nu are secțiunea de ”cele mai utilizate aplicații”, care chiar era practică, dar are ceva de care Windows 10 duce lipsă, organizare coerentă. În locul unei liste infinite prin care să faci scroll, totul era aranjat. Lucrurile de Windows se găseau la accesorii, programele le găseai în locul lor separat. Puteai să faci foldere în care să organizezi lucrurile, iar aceste foldere erau deschise prin acele minunate meniuri expandate care acum lipsesc din Windows 10. Dacă dau click pe un folder de la noul Start Menu, nu va deschide un sub-meniu care poate să ocupe mai mult din ecran și ca urmare să fie mai vizibil, ci doar mă va pune să dau scroll în jos mai mult. La fel ca designul grafic al sistemului de operare, și cel de meniuri s-a întors pe la era MS-DOS-ului, ambele fiind gândite cu aceeași unealtă.

Dar, hai, bine, fie, trece. Restul nu are cum să fie rău, nu? Stai… de ce am acum încă doua foldere de Documents? Nu, serios. Ca orice om normal, de când mi-am dat seama că pot muta Documents de pe C, găzduit de un SSD micuț, pe D, un HDD de 2TB, am făcut asta cât ai zice pește. Însă Windows 10 Anniversary Update nu pare să fi înțeles mesajul și a făcut două foldere noi de documente, pe C și pe D, trecându-le ca setarea implicită de salvare pentru programele mele. A făcut și încă un folder de Download. Momentan le-am șters, și după ce voi reporni PC-ul o să îmi dau seama dacă au dispărut de tot, sau dacă se vor întoarce ca toate acele aplicații pe care le-am șters cu forța de Xbox, Groove și cine mai știe ce, dar au revenit cu ediția aniversară.

Bun, dar hai să vedem ce aduce mai bun Anniversary Update. Să le luăm pe rând

• Windows Ink – Am un PC, nu o voi folosi vreodată.
• Cortana merge pe Lock Screen – Nu folosesc nici una, nici alta.
• Windows Defender este mai sigur – Am Bitdefender
• Integrare mai bună cu Xbox One – Nu am un Xbox One ah.. și Anniversary Update pare să strice controller-ele de Xbox One pentru PC, la urma urmei, fiind făcute de Microsoft pe standardul impus de Microsoft înseamnă că Microsoft nu e în stare să își dea seama cum funcționează.
• Microsoft Edge este mai bun – Folosesc Vivaldi de când Opera cel nou a renunțat la ideea de-a adăuga funcțiile Opera-ului cel vechi
• Intercomunicare cu toate dispozitivele tale mobile – Dispozitivele mele mobile sunt groaznice și abia sunt în stare să comunice între ele, dar barem cu un PC fără Bluetooth sau Wi-Fi nativ.

Știți ce nu văd în Windows 10 Anniversary Edition, dar speram?

• Eliminarea pixelului de blocare de la marginea superioară a monitoarelor pentru a permite mutarea de ferestre fără chin de pe un ecran pe altul.
• Desktop-uri virtuale adevărate, care pot avea propriile iconițe, ca varianta din 2003 a lui Knoppix pe care cred că încă o mai am pe CD, nu varianta curentă și inutilă de Desktop Virtual.
• Abilitatea de-a pune scurtături pe Taskbar-ul găzduit de al doilea monitor.
• Ca Microsoft să se hotărască ce panou de Remove Programs vrea să folosesc, fiindcă momentan încă sunt două
• Cortana să fie în stare să controleze Winamp
• Să pot să o dezactivez pe Cortana, care încă apare pe fundal, fiindcă așa au denumit acum funcția de Search, din câte am înțeles.
• Generare de thumbnail-uri mai bună și stocarea lor ca să nu mai fiu nevoit să aștept atât de mult când intru într-un folder cu 100 și ceva de fișiere video
• Abilitatea de-a dezinstala toate aplicațiile neesențiale
• Un design vizual care să nu fie gândit cu MS-DOS-ul sau de hipsteri
• Ceva mai puțin spionaj electronic

Dar, totuși, există și o lumină pătrunzătoare prin acest nor întunecat. Al doilea Taskbar în sfârșit poate să afișeze un ceas! Așa că atunci când Explorer se blochează când dau click pe o scurtătură, pentru că Pitong, măcar voi putea vedea ora la care a rămas blocat pe ambele monitoare.

Microsoft promite că va mai lansa frecvent astfel de update-uri. Dar dacă toate vor fi de aceeași calitate ca cel aniversar, mă voi întoarce fără regret pe Windows 7. Îmi pare rău, DirectX 12, am încercat să înghit multe pentru ca tu să ai o șansă. Dar din moment ce Windows 10 este cam incomod, și doar o parte din producătorii de plăci video chiar te suportă cu adevărat, iar Vulkan face același lucru, nu văd de ce ar trebui să îmi bat capul. Singurul lucru căruia i-aș duce dorul ar fi Task Manager-ul… care l-aș avea și pe Windows 8.1, așa că aș putea să trec la ăla și gata.