Dincolo de orice considerente religioase sau de altă natură, sărbătorile pascale sunt exact ca multe alte lucruri din România, adică fix anapoda. Cum în lumea creștină civilizată, Vinerea Mare este zi liberă iar în majoritatea țărilor din Europa chiar și a doua zi de Paști, acestea sunt zile libere și în România, numai că la diferență de o săptămână.
Schisma pre medievală din rândul bisericii creștine chiar nu își mai are rostul în lumea de azi, mai ales că dorim să ne integrăm în această Europă (sau cine știe ce o mai fi peste câțiva ani) și putem foarte bine să sărbătorim în pace și armonie Paștele împreună cu catolicii cu care, de altfel, nu avem nimic de împărțit. Poate cel mult niște cozonac și niște vin…
Am văzut zilele acestea la o slujbă un băiat care, în loc de lumânare, avea pe telefon o aplicație cu o lumânare arzând.
Și asta m-a făcut să mă gândesc la viitor, la cum tehnologia va pătrunde în Biserică și cum aceasta va îmbrățișa tehnologia. Căci e clar că vom avea din ce în ce mai mută tehnologie și inteligență artificială în viața noastră și mă gândesc, așa pentru început, cum preotul unei bisericii poate accesa de pe telefon o aplicație care să pună în mișcare clopotele. Sau folosirea acelor lumânări-pastilă pe bază de baterie, care să înlocuiască lumânările cu ceară actuale. Căci e clar că interacțiunea umană nu poate dispărea în Biserică iar preoții nu pot fi înlocuiți cu niște roboți care să țină slujba.
Partea spirituală este cea care nu poate fi înlocuită de tehnologie și inteligența artificială. Mă îndoiesc că aceasta va fi capabilă de empatie, de iubire. Iar dacă se discută deja despre interzicerea chatGPT în unele țări – vezi cazul Italiei și, din ce în ce mai multe voci s-au ridicat împotriva progresului exponențial al inteligenței artificiale, care ar putea amenința omenirea, odată pornită această morișcă această va fi greu de oprit. Efectele benefice în multiple domenii sunt evidente – de la efectuarea multor joburi repetitive, puterea de calcul și de analiză net superioară oricărei ființe umane etc. iar utilizarea justă depinde doar de noi.
Și revin la România și la cele sfinte, mult pomenite în această săptămână, mai ales pe drumurile pline de mașini. Vom continua să construim biserici tradiționale? – multe biserici catolice au în afara corpului principal și spații de învățare, de joacă pentru copii, de cazare sau de masă pentru cei nevoiași. Vom ajunge vreodată să avem un e-guvern și să depunem și să primim acte online și să nu mai stăm după lipsa de chef a unor angajați demotivați? Vom avea curând stații de încărcare a mașinilor electrice pe autostrăzi – în condițiile în care ne facem nevoie lângă spațiile de servicii care nu funcționează?
Avem noi oare un viitor în această lume tehnologizată?
