De ce nu i-am facut review lui Watch_Dogs!

Una dintre cele mai cerute recenzii pe acest canal este…cea pentru Watch_Dogs! Si, intr-un fel, inteleg si de ce! Este una dintre cele mai mari lansari din acest an si multi doresc o parere avizata despre acest titlu. Ei bine…sa vand finalul de la inceput? Da: este cel mai mare fiasco publicat de Ubisoft de la aparitia lui Haze incoace! Watch_Dogs pentru mine este pe aceeasi treapta cu Aliens: Colonial Marines. O serie de minciuni invelite bine in foita de aur, minciuni pe care oricat de mult te-ai chinui sa le prezinti ca altceva, sunt tot minciuni grosolane care, mai rau, te-au secatuit si de ceva gold.

Incercand sa gasesc ce este in neregula cu Watch_Dogs si sa scriu un review echilibrat, am realizat ca tot materialul ar fi trebuit sa fie o serie de plangeri si puncte in minus pentru acest joc, planul de idei semanand mai mult cu ceva de genu’: nu are aia, au mintit acolo, au facut gresit aia, personajele au probleme mentale, Justin Bibber trebuia sa fie personajul principal… in fine… ati inteles ideea. Problema cu Watch_Dogs este ca a incercat sa fie prea multe, si a livrat mult…prea putine! Asadar, de ce sunt atat de pornit pe Watch_Dogs?

Hai sa incepem cu primul meu „of” la adresa acestui minunat joc: faptul ca Ubisoft ne-au mintit pe fata cu privinta la calitatea grafica a jocului! Ceea ce ne-a fost promis era un joc care sa ne topeasca procesoarele, sa ne faca placile video sa cedeze, sa ne faca RAM-ul sa urle in dureri. Ceea ce am primit a fost o experienta spalacita, plina ochi de buguri si probleme de texturare, cu elemente vizuale lamentabile, demne de a doua jumatate a ciclului de viata al lui Xbox 360 si mai ales, extrem de prost optimizata! Atat pe console cat si pe PC! Mai ales pe PC! De dragul adevarului, comparati ceea ce ne-a fost prezentat la E3 cu ceea ce am primit in ziua lansarii. Ciudat nu? Ideea de Next Gen a celor de la Ubisoft nu are legatura cu ceea ce ne-a fost dat sa vedem pe ecranele televizoarelor sau a monitoarelor. Unde mai pui si faptul ca jocul a fost anulat pentru a fi optimizat si ajustat „pentru o experienta mult mai buna”. De fapt, ceea ce au dorit sa spuna cei de la Ubisoft a fost ceva de genul: „Dorim o experienta uniforma pe toate platformele, asa ca o sa transformam jocul intr-o balta de texturi spalacite pe care oricum o sa le cumparati pentru ca avem marketing bun”.

Problema in acest caz suntem si noi insine! Am „pus botul” la masina de realizat vise a celor de la Ubi, care ne-a luat ochii cu gameplay trailere si alte masinatii iscusite, doar pentru a ne vedea visele sparte in mii de bucatele. Pe langa asta, ma simt obligat sa adaug faptul ca toata grafica prezentata la E3 a fost gasita ca fiind implementata in joc, doar ca…era inactiva (!!!), modderii fiind cei care au restabilit luciul grafic al jocului. Dar oricat de bun este un joc din punct de vedere grafic, daca nu ai o baza solida pe care sa te sprijini, precum un gameplay zdravan si o poveste, totul se naruie intr-o secunda.

Si asa am ajuns la poveste! Sarind peste faptul ca personajul principal este la fel de memorabil ca primele 10 minute ale vietii tale, mai este si de-a dreptul plictisitor. Nu are nimic care sa te faca sa il incadrezi ca „unul dintre acele personaje care iti raman”. Pur si simplu, motivatiile acestuia sunt … banale. In incercarea de a incorpora atat de multe elemente pop-culture in joc, precum Batman, Anonymus, Hacktivism si multe altele, Ubisoft au realizat o naratiune pe care pur si simplu o uiti in momentul in care ai iesit din joc. Am terminat jocul si pot spune cu mana pe inima ca singurul personaj cat de cat memorabil este cel negativ, si nici acela nu este prea bine conturat si prezentat. Nici misiunile nu sunt cine stie ce. Sistemul de progresie este liniar, aducand aminte mai mult de un MMO decat de un joc single player, multe dintre sarcinile atribuite de personajele din joc fiind plecarea de la punctul A catre punctul B, unde punctul B se sfarseste cu o cursa de masini si ceva impuscaturi, de cele mai multe ori fiind acelasi gen de gameplay generic cu care ne-am intalnit in mai toate jocurile Action-Adventure 3rd Person. Devine destul de repede repetitiv si monoton, lucru care nu sade bine unui titlu care trebuia sa sparga gura targului si sa demonstreze ce inseamna puterea de procesare a noilor console.

Si hai sa trecem si la gameplay, pentru ca aici este probabil cel mai mare minus al jocului. Discutam evident despre cea mai marketata mecanica de joc… cea de hacking. Practic jocul ne-a promis o mecanica bine pusa la punct in care puteai sa preiei controlul asupra intregului oras. Ce am primit? O mecanica simpla, in care apesi pe un buton ca sa controlezi un intreg oras si sa furi banii de dializa ai unui bolnav, sau economiile unui veteran de razboi. Nu discut aici despre moralitatea unui hacker virtual, dar pana la urma Ubisoft au facut tot ce le sta in puteri ca sa rezume hack-ingul din joc la o secventa de „apasa butonul si vezi ce iese”. Dupa jumatate de ora devine atat de frustrant, incat hack-ing-ul din Syndicate pare o opera de arta. Asta ca sa nu mai spun ca nu poti sa faci hacking ca orice hacker normal! Nu! Un obiect pe care doresti sa il accesezi trebuie, si subliniez trebuie sa fie in raza ta vizuala! Realizati cat de stupid suna, nu? Orice hacker respectabil stie ca lucrurile pe care doreste sa le acceseze sunt legate la internet, ergo, le poate accesa printr-o retea de acas’, frumos, stand la calculator. O alta mecanica de joc este utilizarea sistemului pentru a indentifica o crima! Problema este ca doar atunci cand indentifici o crima aceasta se intampla! Ce sa petrecut cu dimamica din joc? Cu lumea care ar fi trebuit „sa se desfasoara in jurul tau”? Nimic! Cineva a tras chiulul in departamentul de programare, bagam noi de seama. Asta se aplica si la misiunile secundare, care teoretic ar trebui si ele sa fie dinamice, dar din pacate…nu sunt. Poti sa le vezi cand treci pe langa ele prin oras si jocul sa te notifice, dar si sa stai frumos cu harta deschisa si pur si simplu sa le selectezi dupa ce ai terminat o misiune principala. Si pentru a reveni la mecanica de hacking, trebuie sa mai adresez o intrebare! De ce mai bine de 70% din oamenii din Chicago sunt criminali sau au facut ceva care sa ii puna in categoria „indeziderabili”?! Inteleg nevoia de diversitate, dar pana la urma discutam despre un oras imens in care aproape toata lumea a vandut, omorat, mintit sau facut ceva rau pentru ca tu sa ii poti prinde.

Ubisoft au tinut-o sus si tare sa lege jocul de UPlay, in conditiile in care in primele cateva zile de la lansare jocul refuza sa functioneze! Cu sau fara uPlay, Watch_Dogs a avut probleme inca de la inceput, multi useri acuzand faptul ca jocul nu mergea chiar de la primul ecran de incarcare, 90% dintre aceste erori fiind cauzate de Uplay. In momentul in care cumperi un joc la lansare, te astepti, ca si client fidel, ca produsul sa functioneze. Nu si in cazul lui Watch_Dogs! Problemele se extindeau pe mai multe planuri, nu numai pe cel legat de uPlay, gameplay-ul de multe ori avand caderi bruste de cadre, chiar si in zone putin populate… si nu numai pe PC. Pana si pe console s-au semnlat probleme majore.

Din pacate astea sunt doar cateva dintre motivele pentru care refuz sa fac un review lui Watch_Dogs! Este cea mai mare dezamagire din ultimii cinci ani! Au prezentat ceva, au promis multe, iar la final au livrat o poveste mediocra, cu personaje care te fac sa iti fie rusine ca interactionezi cu ele, mecanica de joc si lumea sunt monotone si repetitive, iar ceea ce face din acest joc un dezastru de proportii este faptul ca…noi le-am dat crezare celor de la Ubisoft! Nu stiu ce sa zic, dar daca Ubi continua pe acest drum, va ajunge incet, dar sigur, urmatorul Electronic Arts!