Tot auzim zilele astea despre inflație mare – ce-i drept mergi la supermarket și parcă de la lună la lună prețurile sunt din ce în ce mai mari, despre dobânzi în creștere – toți cei care avem credite cu dobânzi variabile, așa cum sunt majoritatea, am început să ne uităm cu inima strânsă la extrasul bancar. De ce se întâmplă toate acestea? Cât mai durează această situație? Mai ales că, mulți dintre cei tineri nu au trăit inflația istorică din anii 1990-2000. Greu de explicat într-un articol, dar voi încerca să fac acest lucru pe înțelesul tuturor.
În urma pandemiei de Covid economiile au fost închise, cheltuielile de populației s-au redus la minim și multe industrii au avut de suferit. Deschiderea ulterioară a condus la o frenezie a cheltuielilor consumatorilor, iar diversele probleme economice: războiul din Ucraina, politica restrictivă zero-Covid din China, crizele din lanțurile de aprovizionare etc, toate acestea au dus la o creștere generalizată a prețurilor mult peste nivelurile cu care eram obișnuiți. Pentru a calma această creștere a prețurilor, băncile centrale au la îndemână rata dobânzii de politică monetară.
US Federal Reserve (FED), Banca Centrală Europeană, Banca Angliei și Banca Națională a Elveției, toate au crescut rata dobânzii de politică monetară în această săptămână, o creștere așteptată, însă piețele au reacționat extrem de negativ și au înregistrat picaje pe linie. Cel mai probabil și Banca Națională a României va crește la rându-i dobânda la următoarele ședințe din ianuarie și martie 2023.
În activitatea curentă, băncile se împrumută între ele sau de la banca națională. Atunci când ratele cresc, aceasta înseamnă automat o creștere a costurilor pentru instituțiile financiare. Creșterea este transferată apoi către companii și populație, crescând dobânda atât la creditele vechi cât și la cele nou acordate. Astfel, companiile și consumatorii au la dispoziție mai puțin bani pentru investiții și cheltuieli, banii mergând în primul rând către plata creditelor și a facturilor.
Mai puțini bani pentru investiții și cheltuieli înseamnă venituri și profituri în scădere pentru firme, ceea ce duce inevitabil la scădere economică, celebra recesiune de care tot auzim în ultimul timp. Și cum lumea consumă mai puțin, firmele încep să scadă prețurile produselor și servicilor oferite, scăzând astfel și temuta inflație.
Tocmai din aceste motive scad și piețele: cererea pentru materii prime este în scădere, companiile au profituri din ce în ce mai mici sau chiar intră pe pierdere. Investițiile în acțiuni devin mai riscante și investitorii se îndreaptă către instrumentele cu venit fix – titluri de stat, obligațiuni, dobânzi bancare ce oferă randamente mari în raport cu riscul asumat.
Cât va mai dura această situație?
Cum Lumina Sfântă vine de la Ierusalim dar direcția economică globală este dată de Washington, trebuie să ne uităm mai ales la nivelul dobânzii din SUA. După creșterea de ieri, aceasta a ajuns la un nivel de 4-4,25%, nivel ce se situează mult sub nivelul inflației de 7,1% yoy (calculată în ultimele 12 luni). Din comunicatul oficial al FED reținem că vor mai urma la începutul anului 2023 câteva creșteri de dobândă până când acest „dragon”al inflației va fi răpus iar economiile vor intra într-o recesiune forțată anul viitor.
Așadar, până ce creșterile prețurilor nu se vor calma, vor mai fi creșteri de dobândă, vom plăti rate în creștere (încă un an, poate doi de acum încolo). Sau cum zicea un politician odată: strângeți cureaua, ca până va fi mai bine, va fi mai rău…
