Este noul Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition destul de bun cât să mulțumească fanii nostalgici? (review)

Era luna Mai 2021 și deja simțeam mirosul verii ce urma să vină, dar gândul îmi stătea la altceva. Chiar prin acea perioadă începeau să umble zvonuri despre versiunile remasterizate ale câtorva titluri Grand Theft Auto, iar perioada s-a potrivit perfect cu momentul în care am lansat pe Playground istoria francizei într-un video de aproape jumătate de oră. Și uite cum la jumătate de an distanță am ajuns să vorbim despre Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition.

Colecția include Grand Theft Auto III, Vice City și San Andreas, adică primele cele trei jocuri din universul 3D al francizei. Chiar dacă știm cu toții cum a decurs lansarea și ce probleme au jocurile, în acest material vreau să vorbesc mai mult din perspectiva unui gamer nostalgic, nu al unui critic care este nevoit să bage lansarea asta în compeție cu titluri precum Mafia: The Definitive Edition. Așa că haideți să vedem dacă noua colecție se ridică măcar la o parte din așteptările pe care le aveam de pe la primele zvonuri încoace.

O scurtă lecție de istorie

Grand Theft Auto este o serie de jocuri care a debutat în anul 1997 și oferea publicului libertate de mișcare într-un oraș fictiv dintr-o perspectivă 2D, top-down. Asta a fost situația până la apartiai lui GTA III, când s-a făcut trecerea în universul 3D și am primit varianta fictivă a metropolei americane, New York. Finalul anului 2001 urma să rămână întipărit în istoria jocurilor video pentru modul în care lansarea lui GTA III a influențat orice joc open-world lansat după acesta.

A fost urmat la scurt timp de Grand Theft Auto: Vice City, iar acțiunea modernă a anului 2001 era dată de-o parte în favoarea Miami-ului din anii ’80. Florida, mașini puternice, bărci de curse, clanuri mafiote și desigur, droguri și bani. Neoanele specifice perioadei ofereau orașului un feeling aparte care a cucerit o mulțime de gameri. Povestea a evoluat, nume că Ray Liota apăreau în Credits și muzica din joc care a rămas acum doar o doză puternică de nostalgie.

Într-o pauză de numai doi ani, Rockstar a lansat la finalul anului 2004 un nou titlu din serie, Grand Theft Auto: San Andreas. Pe când lumea s-ar fi așteptat la un presupus GTA IV care să ducă mai departe povestea din Liberty City, ce am primit a fost poate cel mai bun joc al seriei: trei orașe din California și Nevada comprimate într-o poveste despre găștile din Los Angeles și toate ilegalitățile care se întâmplau în America anilor ’90. Un moment de cotitură pentru serie care a pus echipa de dezvoltare pe un piedestal în ochii pasionaților de jocuri din toată lumea. Rockstar era compania care a adus pe lume San Andreas.

Mai departe știm cu toții cum merg lucrurile. Se face trecerea în universul HD cu GTA IV, avem două episoade, după care vine GTA V și al său mod online care și în ziua de astăzi tronează topurile celor mai populare titluri. Și cum nu pare să fim prea aproape de GTA VI, aveam nevoie de o lansare ca și colecția de față.

Grafică, sunete și gândaci

Păi cred că este corect să începem discuția despre schimbările aduse de Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition cu cea mai evidentă dintre aceste schimbări. Toate cele trei jocuri au primit un upgrade vizual controversat și unde unii sperau să vadă GTA III cu grafică de V, alții sunt fericiți că remasterul cuprinde spiritele celor trei jocuri și nu încearcă să modifice rețetele care au asigurat succesul permanent al acestora.

Grand Theft Auto III este cel mai vechi dintre cele trei jocuri, astfel cred că era evident că urma să primească poate cea mai mare atenție. Paaaai, situația stă diferit: s-ar părea că GTA III a primit cea mai puțină atenție din partea echipei care s-a ocupat de remasterizare. La baza acestei versiuni stă o portare pentru telefon lansată acum 10 ani. Aceasta din urmă nu a fost prea fericită, iar bug-urile care au bântuit acea versiune se regăsesc și aici.

Grafica s-a schimbat, însă în proces s-a pierdut din atmosfera originalului. Unde cinematicele aveau un tint albastru și mi le amintesc fix așa, când am pus mâna pe versiunea remasterziata am rămas cu un oarece gust amar. Dar trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să apreciem îmbunătățirile. Toată grafica aproape blocky și texturile șterse au fost îmbunătățite și adaptate pentru standardele de astăzi. Asta a fost posibil cu ajutorul motorului grafic Unreal Engine 4.

Am primit un sistem de iluminare refăcut de la zero, un sistem de particule care a avut parte de același tratament, texturi noi, remodelare de personaje și vehicule, înlocuite texturile materialelor și îmbinarea tuturor într-un pachet care să respecte direcția de design a originalului. Și reușește într-o oarecare măsură, aducând îmbunătățiri semnificative când vine vorba de modul în care arată mașinile, reflexiile și umbrele dinamice și unele dintre personaje. Aici discuția este mai lungă, întrucât unele personaje chiar arată bine, dar unele arată de parcă au deformări din naștere și sunt deja subiect de meme-uri.

Tot ce am spus mai devreme este valabil în cazul întregii colecții, însă fiecare joc se bucură de un nivel diferit de succes. Iar GTA III este la fundul acestui top, întrucât per total, versiunea remasterizata aduce mai multe probleme decât soluții. Deși mai realistă, grafica și-a pierdut din personalitate, optimizarea este slabă și merge cel mai greu dintre cele trei titluri și până la urmă, se simte că e cel mai vechi dintre ele. Însă dacă vrei să arunci o privire la cum era Liberty City înainte de GTA IV, personalitatea orașului este încă acolo, chiar dacă jocul în care este cuprins pare că s-a îndepărtat destul de mult de origini.

GTA Vice City mi se pare cel mai îngrijit. Iluminarea pică unde și cum trebuie, optimizarea este bună și menține un framerate constant, personajele sunt îmbunătățite considerabil și orașul se simte mult mai viu decât înainte. Acum are o paletă de culori care îl face să se apropie mai mult de Fortnite decât de GTA, dar într-un sens bun. Vice City a fost primul din serie care a venit cu personaje memorabile, actori serioși care le însuflețesc, muzică de nota 10 și un gameplay elevat care te lasă liber prin Miami.

La acel moment a fost o revelație pentru gameri și chiar dacă existau jocuri mai arătoase, ori mai avansate din perspectiva gameplay-ului, niciunul nu oferea atmosfera de satiră a societății Americane atât de curajos pe cât o făcea Grand Theft Auto. Asta a stat la baza francizei încă de pe la începuturi și rămâne singurul numitor comun pe care îl au ultimele câteva lansări.

O poveste despre mafioți, despre respectul dintre familii și trădare. Influențat de filme precum The Godfather și Scarface, GTA Vice City a lovit puternic în cultura populară a acelei perioade și a contribuit la revenirea acesteia în timpurile moderne. Iluminarea este foarte bine realizată și face jocul mai plasticos. Nu pot să zic că mă deranjează și cred că așa au vrut cei de la Rockstar jocul în 2002, dar erau limitați de tehnologia vremii. Din păcate, alături de grafica frumoasă au apărut și bug-uri, câteodată texturile arată prost, mai pici prin hartă (destul de des și întâmplător) și cu unele ocazii am întâmpinat și crash-uri.

Sunetul a fost îmbunătățit pe alocuri, iar melodiile de la radio au fost reintroduse la calitate HD. Bine, alea care au rămas deoarece unele licențe au expirat în toți anii care s-au scurs de la lansările acestor jocuri. În GTA III nu vei observa mare diferență, dar din Vice City și San Andreas lipsesc unele hituri, în timp ce unele încă mai sunt acolo. Nu vei mai auzi Ozzy Osbourne, Rage Against the Machine, 2Pac sau N.W.A., dar încă ai o selecție frumoasă de melodii emblematice.

GTA San Andreas se ține bine când vine vorba de grafică. Fiind cel mai nou și de departe cel mai complex dintre cele trei, grafica acestuia s-a ținut mai bine în fața timpului și până de curând existau moduri create de comunitate care îl făceau mult mai realist decât în 2004. Din păcate, modurile astea erau mai bune și decât versiunea remasterizata pe care am primit-o, dar chiar și așa, San Andreas arată bine. Personajele sunt mai realiste, atmosfera jocului este mult mai aproape de GTA V, controlul a fost puțin schimbat și mi se pare cel mai fericit dintre toate când vine vorba de bug-uri și probleme.

Da, da, știu memele despre numărul 7 care se vede sub alte numere de pe tricourile găștilor din Los Santos și dubioșeniile care încearcă să fie fețele unor personaje, însă chiar și așa nu pot să nu apreciez îmbunătățirile aduse iluminării, efectelor speciale și modelelor de mașini și personaje. În continuare îl consider sub Vice City din această perspectivă, dar nu este rău deloc. Și cu siguranță mult mai bun decât prima versiune Remastered pe care am primit-o pe Steam.

Ok, poate că am sunat puțin prea optimist în discuția despre grafică. Nu pot trece cu privirea faptul că versiunile puțin machiate ale unor jocuri de PlayStation 2 au probleme în a rula optim în 2021 pe hardware net superior, că la atâția ani distanță unele bug-uri deranjante încă sunt acolo, ba chiar au pui și cum în loc să încerce să modernizeze GTA III, dezvoltatorii au folosit o versiune de mobile. Și un lucru pe care-l urăsc din suflet și care e prezent in toate cele trei jocuri este ploaia. Doar… ce naiba le-a trecut prin cap ăstora?! Să mai spun că aveam HDR-ul activ când mă jucam și credeam că o să orbesc? În loc de ploaie avem niște râme albe pe fundaluri adesea închise care scad enorm vizibilitatea și numai realist nu arată.

Controlul a văzut îmbunătățiri însemnate, dar are și neajunsuri

Cam ca și în cazul graficii, controlul per total a fost puțin regândit; bine, cel puțin aspecte ale acestuia. În primul rând camera se mișcă mai ușor, lucru care se vede cel mai bine in GTA III. Mișcarea este fluidă și poți să te bucuri de jocurile aste la 100+ FPS. Iar asta este nice, mai ales la rezoluție 1440p cu 144FPS și HDR activ. Altă schimbare mare este includerea roții de selecție din GTA V. Aceasta funcționează și cu armele și cu stațiile de radio și este prezentă în toate cele trei jocuri.

Sistemul de pac-pac a fost și el puțin schimbat. Armele se comportă la fel, însă modul în care pui ținta este ceva mai bun. Tot aici am însă și o plângere, anume outline-ul alb care apare in jurul țintei tale. Pe consolă i-aș înțelege cumva sensul, dar pe PC este complet inutil și rupe firul vizual al jocului cu un contur alb strident.

Un lucru care nu s-a schimbat, dar îmi place, este controlul mașinilor. Fiecare dintre aceste titluri a rămas în memoria colectivă și prin prisma controlului vehiculelor. GTA III a fost printre primele jocuri open-world cu atâta libertate deci era clar că o să fie un punct de referință. Și să nu uităm de Dodo, avionul cu aripi tăiate pe care-l poți pilota. După care a venit Vice City cu mai multe mașini, bărci, motoare de toate felurile, tancuri și elicoptere. Mai apoi avem San Andreas în care mașinile se simțeau în sfârșit diferit în funcție de clasă și greutate, puteai conduce sau călări mult mai multe chestii și aveai și tot felul de forme de relief pe care să le străbați.

Alt lucru care nu a dispărut din Grand Theft Auto The Trilogy – The Definitive Edition este existența cheat code-urilor. Așa că mă scuzați cât scriu „HESOYAM” de câteva ori ca să îmi boostez puțin bugetul pe San Andreas. Și cu ocazia asta vă rog să-mi spuneți in comentarii câți dintre voi ați păstrat foile cu parole scrise de mână pentru jocurile astea? Cred că încă le mai am pe undeva printr-o mapă veche, iar p-alea o să le dau la nepoți.

Și dacă am urât vreodată ceva mai mult decât să pierd o misiune, era să fiu nevoit să o iau de la zero. Astfel jocurile din colecția remasterizata au un sistem de checkpoint mult mai bun și îți oferă un buton de Restart în cazul în care dai cu bățu-n baltă. O adiție foarte bine-venită care te va scuti de mult timp pierdut aiurea.

Per total, pe partea de control jocurile din colecția Grand Theft Auto The Trilogy – The Definitive Edition se comportă bine și chiar dacă ar mai necesita îmbunătățiri ici-colo, comparativ cu modul în care se juca GTA III spre exemplu, este o îmbunătățire bine-venită. Mi-ar plăcea un mod de Free Camera precum cel din GTA V și cred că vom primi așa ceva prin intermediul modurilor, întrucât motorul grafic permite.

Merită să cumperi Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition?

Am ajuns și la întrebarea fierbinte din această seară: merită oare să dai prețul unui joc full pe trei jocuri de PlayStation 2 remasterizate, cu probleme destul de mari, care au fost de negăsit pe PC vreo două zile după lansare și care au primit note precum 0.5 pe Metacritic? Păi, răspunsul nu are cum să fie obiectiv. Cu siguranță sunt oameni care nu pot să treacă peste probleme și nu sunt satisfăcuți de atenția pe care au primit-o jocurile, astfel le consideră bune de aruncat la gunoi, ori sunt oameni ca mine, care nu voiau decât o cale de a rejuca unele dintre titlurile favorite în condiții decente pe hardware modern.

Iar faptul că pot să cutreier străzile lui GTA Vice City cu grafică mai curată, rezoluție mare și 144FPS îmi dă fix ce aveam nevoie. Grafica nu mă deranjează nici în versiunile originale, deci pe mine mă mulțumesc îmbunătățirile grafice aduse, cu precădere lui Vice City. Și cu excepția parțială a lui GTA III, celelalte două jocuri îmi oferă aceeași atmosfera pe care am simțit-o și cu 15-20 de ani în urmă. Reușește să trezească nostalgicul din mine și sunt sigur că nu pot fi singurul din lume cu perspectiva asta. Deci părerile sunt împărțite, iar eu sunt în tabăra celor care susțin această lansare.

Dar privind dintr-o perspectivă obiectivă, este greu să recomanzi Grand Theft Auto: The Trilogy – The Definitive Edition cuiva la prețul de 60-70 de euro. Sunt jocuri de acum cel puțin 15 ani, fără îmbunătățiri cum am văzut in cazul Mafia, cu multe probleme și cu conținut lipsă. Dacă nu l-aș fi primit gratis, nu l-aș fi cumpărat la mai mult de 40 de euro și asta destul de tras de păr. Adică da, e bun, dar nu e bun de 60 de euro. Sper că am reușit să vă lămuresc.