În prag de sărbători, când oamenii au scos deja la înaintare beculețele de Crăciun la geamuri și și-au împodobit brazii, deschid o gaură atemporală cu acest articol și vă invit să vă proiectați, prin ochii mei, direct în Bali, Indonezia. Tocmai m-am întors de la lansarea globală a seriei F8 de la POCO care a avut loc acolo săptămâna trecută și am o mulțime de impresii de împărtășit cu voi.
Dar înainte de asta, să știți că am primit și noi în redacție unul dintre telefoanele lansate, mai exact un POCO F8 Ultra, iar colegul meu, Adi a avut ocazia să îl testeze pe îndelete înainte de plecarea în Bali. Merită să aruncați un ochi pe review-ul său amănunțit, cu toate testele și observațiile sale tehnice, înainte să aflați mai multe. Eu una pot să vă zic că m-am distrat cu F8 Ultra timp de 5 zile în Indonezia, iar acolo am avut ocazia să îl pun la încercare în diverse contexte, dar mai ales, să înțeleg mai bine considerațiile din spatele creării sale direct de la sursă, adică de la reprezentanții POCO. Dar să începem cu începutul…
Prima mea impresie
Primul lucru pe care îl observi la F8 Ultra este designul distinct. Chiar și așa, recunosc că, spre deosebire de Adi, eu nu am fost neapărat încântată de look-ul retro de jeanși. Deși sunt născută în ‘96, adică destul de devreme încât să recunosc melodiile de la petrecerile cu tematică Nostalgia, dar suficient de târziu să nu fi prins perioada bișniței cu Levi’s aduși pe vapor din SUA, nu prea am fost impresionată. Când am desfăcut cutia neagră cu galben intens, am scos telefonul și am dat cu ochii de spatele din blugi, primul meu gând a fost că arată cam prea „country”, „prea ca la țară” ca să zic așa… and not in a Beyoncé kind of way.
Cei de la POCO spun că au folosit un material nano-tehnologic aflat la a treia sa generație, atât din considerente de durabilitate, cât și din unele ecologice/de sustenabilitate, însă așa cum v-ați putea imgina materialul „de blugi” de pe spate se simte destul de plasticos la atingere, ca un silicon moale și texturat. Pe scurt, nu a fost chiar pe placul meu, nici vizual, nici tactil. Așa că pentru mine husa gri, simplă și elegantă care vine deja în pachet a picat la fix, nu doar ca să mă scutească de ceea ce ar fi devenit, cu siguranță, un „eyesore” în scurt timp, ci și pentru că îmi asigura un grip mult mai bun în mână.
Dacă nici telefonul ăsta nu e bun pe poze…… eu nu știu care e!
Prima poză făcută cu F8 Ultra a fost la Five Guys în aeroportul din Dubai, iar mai apoi în zbor când ne apropiam de Bali, una din cele 38 de provincii ale Indoneziei (și probabil cea mai populară). De la bun început mi s-a părut că scoate în evidență cu mare acuratețe fiecare detaliu din scenă și oferă un contrast puternic. Pozele ies vii, clare, bogate în detalii, cu siguranță se ridică la standardul de exigență al oricărei instagrammerițe versate, cu atât mai mult ale unui turist amator. E adevărat însă că am observat și faptul că post-procesarea transformă culorile din realitate în unele o idee mai bogate, mai saturate. Dar mi se pare că o face cu moderație, nu este nimic exagerat și rezultatul final este doar un pic mai aprins decât în realitate.
Fiindcă am ajuns noaptea în Bali, nu m-am putut abține să nu pun puțin camera la încercare chiar atunci. În continuare mi se pare că cei 50MP de pe camera principală își fac foarte bine treaba chiar și în condiții de lumină scăzută, iar camera reușește să prindă niște detalii foarte fine și, ajutată fiind de post-procesare, să regleze cu brio atât umbrele inestetice, cât și echilibrul de culori din compoziție.
Nu că aș vrea să fiu o moară stricată, dar dacă tot suntem la capitolul cameră, eu una am rămas impresionată în special de zoom care, după părerea mea, aproape că bate zoom-ul de pe S25 Ultra în materie de claritate de detalii la distanțe mari. Și pentru că, vorba aia, o poză face cât o mie de cuvinte, vă las mai jos câteva poze cu 3x, 5x și 10x zoom. Cu atât mai mult cu cât stabilizarea pe zoom ajută enorm inclusiv noaptea.
Cum stă pe mobile gaming
Eu una nu sunt o mare jucătoare de mobile games (a se citi „nu sunt deloc”), în ideea în care prefer de o mie de ori PC gaming-ul, cu mouse și tastatură, în detrimentul ecranului de telefon, oricât de mare ar fi cel din urmă. Mi se pare mult mai comod să te joci pe calculator și oricum, la stilul meu de viață, nu prea mă joc on the go așa că portabilitatea nu este criteriul nr. 1 pentru mine atunci când vine vorba de gaming. Cu toate acestea, pot să înțeleg de ce ar fi o prioritate pentru alții și, mai ales, pot să empatizez cu dorința de a avea acces la unul din jocurile tale preferate oriunde, oricând, fără frustrări sau nevoia de a te căra cu extra device-uri la tine.
Acestea fiind zise, tot mi-a plăcut experiența de a juca ZeldaGenshin Impact pe F8 Ultra. Cred că fix ăsta este scenariul în care arhitectura dual-chipset pe care o laudă POCO ajunge să strălucească cel mai tare, iar jocul a rulat extrem de fluid și fără probleme, fără niciun lag sau întrerupere. Recunosc că poate m-aș fi așteptat la niște culori superbe și extrem de saturate de la ecranul AMOLED de (doar) 120Hz, dar dacă nu mi-a atins complet așteptările pe partea asta, ei bine la capitolul sunet mi le-a depășit total. Parteneriatul cu Bose crează o experiență de vis, și repet, eu nu mă joc pe telefon de obicei, dar până și eu am apreciat faptul că sunetul era… absolut impecabil! Chiar dacă scenariile în care aș putea pune muzică pe difuzor sunt destul de restrânse, în timp ce mă jucam Genshin Impact am auzit prima oară ce diferență uriașă aduce acest feature.
Aici mai menționez un aspect pe care l-a remarcat Adi în review-ul său oficial, și anume overheatingul din timpul gaming-ului: deși e adevărat că s-a încins mai tare pe parcursul celor două ore în care am apucat eu să mă joc pe el, nu aș putea spune că telefonul ardea atât de tare încât să fie nevoie să îl las din mână. Da, se încălzește treptat, dar aș zice că rămâne totuși în niște parametri normali pentru tipul ăsta de sarcina, părerea mea.
Mai mult m-a incomodat modulul de camera și boxa dispuse pe partea stângă a telefonului în timp ce mă jucam decât temperature propriu-zisă. Devenea ușor dificilă manevrarea direcției de mers a personajului în anumite momente și, în timp, cam incomodă poziția de a sta cu mâinile așa două ore, ca să nu mai zic că ajungeam să obstrucționez uneori subwooferul Bose de pe spate. Chiar dacă e o problemă des întânită în mobile gaming, nu neapărat ceva strict legat de POCO F8 Ultra, menționez totuși și asta în eventualitatea în care ar fi bine să luați în considerare un smartphone controller. Mai ales dacă vreți să vă bucurați de o experiență audio top în timp ce vă jucați.
Mai este F8 Ultra un „telefon de gaming”?
Apropo de gaming, mai este seria F de la POCO o serie de telefoane de gaming, ce ziceți? Mi se pare foarte inspirat aleasă tocmai această lansare a sub-brandului POCO pentru noua direcție strategie a celor de la Xiaomi. Un brand mic, dedicat gamerilor, adică întocmai acelor oameni mereu deschiși la nou și inovație tehnologică, agili, early adopters, întotdeauna gata să îi taxeze pe cei care rămân în urmă. O știm atât din datele internaționale, cât și din activitatea noastră locală în zona de gaming și în ceea ce ne zic demograficele Playground: gamerii sunt disrupteri, îmbrățișează schimbările cu simț critic, dar și cu entuziasm deopotrivă.
Așadar, dacă nu la lansarea seriei F, atunci când? Nu e deloc întâmplătoare alegerea POCO de a-și pune în scenă propriul moment de răzvrătire prin lansarea acestor produse, pe care le marșează pentru prima data înspre sectorul premium. Și asta în contextul pe care îl știm deja de mulți ani încoace, în care industria gaming-ului a devenit mai mare decât cea de cinematografie și beauty la un loc.
Evenimentul de lansare al unui Flagship Killer
Înainte de plecare, Adi îmi povestea în timp ce își creiona review-ul că POCO F8 Ultra este, de fapt și de drept, un flagship killer. Pe cât de dramatic sună această etichetă, pe atât de reală s-a dovedit a fi, iar cei de la POCO nu doar că o confirmă prin specsheet-urile produselor, ci o și afișează cu mândrie în toate discursurile lor. Evident, folosind cuvinte de marketing mai elegante și mai diplomat ambalate, cam același mesaj încearcă să ni-l transmită și nouă la evenimentul de lansare. Și nu oricum, ci cu multă răbdare și insistență, trecând prin fiecare feature și specificație în parte și asigurându-se, calm și hotărât, că ideea „this is as good as a flagship, maybe even BETTER, but cheaper” nu ne părăsește nicio clipă evaluarea.
Sigur că prețul nu este totul, știm deja asta din postura de cumpărători, nu doar de jurnaliști sau pasionați tech. Dar „follow the money”, așa cum m-a învățat colegul meu Alex și mulți alți jurnaliști cu multă experiență, este o regulă de aur care rar dă greș. Investiția POCO în anumite feature-uri-cheie ale acestor dispozitive (de la camera ultra-performantă și parteneriatul cu Bose pentru claritatea audio, și până la design-ul distinct și arhitectura dual-chipset) nu face decât să ascută mai tare tăișul sabiei pe care o ridică, sfidători și curajoși, deasupra competiției.
POCO și elefantul din cameră
Așadar, nu a venit deloc ca o surpriză faptul că, în timpul interviurilor de presă, reprezentanții POCO nu s-au sfiit să adreseze elefantul din cameră. Desigur că schimbarea de strategie în materie de marketing nu a trecut neobservată. Cu atât mai mult cu cât compania lor mamă, adică Xiaomi, are deja pe piață unele serii de telefoane targetate pentru audiența premium (adică cu un preț de pornire de peste 600 USD), exact publicul pe care vizează acum Seria F8. Cei de la POCO nu consideră deloc îngrijorătoare această tranziție și, desi recunosc că este vorba despre o suprapunere de produse pe acest segment de audiență, profită de ocazie să reîntărească întocmai statutul de „flagship killer” al acestei serii. În viziunea lor, lansarea POCO nu are rolul de a domina piața premium sau de a „fura vânzări” de la Xiaomi, ci de a provoca valuri, de a atrage atenția competiției.
În cuvintele lui Angus Kai Ho Ng, Director de PR & Comunicare la Xiaomi Global, compania pornește de la premisa că, în prezent, alte branduri mobile au ajuns să ofere produse mai puțin competitive la prețuri mult mai ridicate. Iar lansările unor produse precum cele din seria F8 apar tocmai pentru a împinge piața înainte, pentru a genera anxietate în rândul companiilor-mamut care o domină și care, prin practicile lor necompetitive, ajung să o țină pe loc.
Un cuvânt important a fost vehiculat constant în răspunsul său: „perturbare” (disruption). Și cred că nu sunt singura care consideră că o astfel de inițiativă este de admirat și, oricât de sfidătoare ar fi, are mulți susținători. Cred că mișcarea POCO/Xiaomi pare să fie un răspuns la frustrarea generală a consumatorilor și readuce în prim-plan experiența lor de zi cu zi: aceea că se confruntă cu produse tech de la Samsung, Apple, Google și mulți alții (cel puțin pe piața de mobile) care devin, de la an la an, tot mai scumpe în mod nejustificat. Calitatea lor scade sau stagnează, însă prețul doar crește, iar odată cu el și nemulțumirea utilizatorilor. Nu asta ne arată cel mai bine chiar China, cu boom-ul uriaș al produselor la 5 lei de pe Shein, Temu, Trendyol sau AliExpress? Oamenii își permit să cumpere lucruri de calitate, dar nu mai vor. S-au săturat. Preferă să dea 5 lei, dar să știe că au primit exact ceea ce au plătit.
Un loc de vis, în care nu îți dai seama dacă ești treaz sau încă visezi
Bali, insula zeilor, este un mic colț de paradis. M-am surprins de mai multe ori întrebându-mă de ce a fost aleasă această destinație pentru lansarea globală și, deși experiența în sine a fost deosebită, încă nu sunt complet convinsă dacă a fost sau nu cea mai inspirată alegere.
În regiunea care a inventat masajul balinez, nu e de mirare că viața curge într-un ritm lent și calm. Îți dai seama repede că aici timpul nu are aceleași conotații ca în lumea occidentală.
Vegetația luxuriantă și palmierii acaparează fiecare așezare, fie că e vorba despre centrul orașului sau despre malul mării. Iar în sezonul umed (adică întocmai perioada anului în care am ajuns eu să îi vizitez), fiecare frunză capătă o nuanță și mai intensă după ploaie și îți dă senzația că ai pășit într-un tablou viu.
Localnicii zâmbesc primitor fiecărui trecător în parte și își duc zilele cu o pace interioară dificil de înțeles de un European. Pentru mine, venită din vria Bucureștiului post-Black Friday și obișnuită cu un ritm de viață alert, agitat, în lumea tech, unde totul se schimbă continuu, a fost greu de înțeles cum am ajuns aici pentru eveniment. Contrastul puternic dintre sunetul ritmic și liniștitor al ploii lovind în geam, templele suspendate deasupra iazului cu nuferi și nivelul de sărăcie aproape șocant din unele zone ale insulei, pe de o parte, și reprezentanții POCO vorbind despre agilitate, premiumizarea segmentului și nevoia de a genera „disruption” în piață, pe de altă parte, mi-a lăsat o constantă senzație de disonanță cognitivă pe tot parcursul experienței.
Concluzii și o privire către ce ne-ar putea rezerva POCO în viitor
All in all, a fost o lansare extrem de interesantă pentru mine. M-am aflat într-un moment inedit în istoria smartphone-urilor, zic eu, poate chiar în mijlocul unui „shift” al pieței mobile dacă e să ne gândim din anumite puncte de vedere, dar nu cred că e cazul să ne luăm prea tare în serios. Am avut ocazia să testez capabilitățile lui POCO F8 Ultra, un telefon mișto care merită cu siguranță atenția voastră, iar asta în cadrul unei experiențe de pomină.
În plus, lăsând deoparte considerațiile economice de mai sus, mai închei excursia inclusiv cu un sentiment de anticipare legat de restul produselor lansate la eveniment: tabletele. Chiar aș fi entuziasmată să regăsesc parteneriatul BOSE și pe tablete în viitor și m-am bucurat să văd că și reprezentanții POCO au luat asta în calcul pentru lansările viitoare, chiar dacă s-au abținut de la a face vreo promisiune.
Sincer, nu cred că există un use-case mai potrivit și în care ar aduce mai mare valoare un astfel de parteneriat decât acela de a consuma seriale și filme pe tabletă. Știm cu toții deja că nu mai există așteptări în ceea ce privește camerele foto de pe tablete. Nu doar că nu interesează pe nimeni să facă poze cu tableta că nu pentru asta ți-o cumperi, dar mai și arăți ridicol încercând să faci poze cu un ecran atât de mare în mână. Ei bine, eu una nu aș avea nicio obiecție dacă ar dispărea complet camerele și ar fi înlocuite cu subwoofere și speakere pe modelul inițiat de POCO: o investiție cu cap!
