Dacă urmăriți bătălia dintre statele europene și Apple de ceva vreme, probabil știți că toată lumea este nemulțumită de faptul că fiecare componentă continentală a companiei este doar o divizie a branșei din Irlanda.
Ca urmare, nu se plătesc taxe pe venit decât în Irlanda, indiferent cât de multe razii fac francezii și spaniolii la sediile locale. Și ce taxe a plătit Apple în Irlanda? În 2014, compania a avut o cotă de 0.005%, așa că Uniunea Europeană a explodat și a decis că este timpul să sară la jugulară. Sau în cazul companiei Apple, la portofel.
Povestea a început în 2003, când Apple a înființat sediul din Irlanda. Atunci, guvernul a decis să acorde companiei tratament preferențial pentru taxe, plătind doar 1%. Acel procent a scăzut, ajungând la 0.005% în 2014, ceva ce Comisia Europeană vede ca fiind ceva nu tocmai legal. Nu doar pentru că oferă un avantaj necinstit unei companii față de toate celelalte din Irlanda, dar pentru că provoacă un prejudiciu poporului țării, acele taxe putând să fie folosite pentru buna funcționare a statului.
Comisia a luat astfel decizia că singurul mod în care situația poate fi rezolvată este ca, în mod retroactiv, Apple să plătească taxe la același nivel ca fiecare altă companie din Irlanda. Asta înseamnă că marele producător de electronice trebuie să restituie statului Irlandez taxele pe care nu le-a plătit la această cotă, suma totală fiind în jurul a 13 miliarde de euro. Din senin, începe să aibă foarte mult sens de ce Apple are atât de mulți bani.
Apple, desigur, s-a apărat, spunând că această acțiune ar distruge suveranitatea fiscală a statelor europene și că va avea un efect devastator asupra investițiilor și creării locurilor de muncă în Europa. Autoritatea de taxare din Irlanda nu este nici ea mulțumită de această decizie, intenționând să facă apel.
Dacă acest incident s-ar fi petrecut în România, cu siguranță apăreau cuvinte precum „cârdășie” sau „mită”, dar poporul Irlandez probabil susține decizia și este mulțumit că o corporație masivă ca Apple plătește taxe aproape cât o persoană fizică. La urma urmei, asta înseamnă suveranitate fiscală. Pentru că dacă nu ți-ar conveni, nu e de parcă ai avea cum să schimbi ceva.
[The Register și BBC]
