HDR este un termen pe care il regasesti in legatura cu mai multe categorii de dispozitive: camere foto, telefoane, televizoare sau monitoare. Vom incerca mai jos sa-l explicam pe intelesul tuturor, pentru ca fiecare dintre voi sa poata folosi la maxim beneficiile acestei tehnologii.
Literele HDR „se traduc” prin High Dynamic Range, dar inseamna lucruri diferite, in functie de categoriile de produse la care se refera :
Camere foto, telefoane si fotografii HDR
Ce se intampla atunci cand faci o fotografie cu o camera slaba, fara a avea suficienta lumina ambientala? In mod evident, poza va fi intunecoasa si „zgomotoasa”, adica incarcata de „purici”, culorile vor fi redate aiurea si nici macar utilizarea blitzului nu pare sa rezolve problema. Ei bine, asta se intampla din cauza gamei dinamice (dynamic range) reduse a camerei. Nu voi intra in detalii profesionale complicate legate de numarul de stopuri (diafragme) pe care il poate acoperi o camera sau alta, este suficient sa stiti ca dynamic range-ul este un alt fel de a spune ca „atata poate camera”. Pentru a intelege conceptul sa spunem doar ca exista un anumit etalon peste si sub care camera poate procesa o anumita cantitate de lumina, mai mare sau mai mica, in functie de capabilitatile respectivei camere. Senzorul, optica, procesorul, toate concura la stabilirea acelui etalon, respectiv a acelor cantitati peste si sub acel etalon.
Acest reper poate fi mutat mai sus sau mai jos, dar nu-l poti muta intr-o directie fara a pierde in cealalta. Mai simplu, daca setezi camera sa vada mai multe lucruri „intunecoase” vei pierde detalii in zonele luminoase, acestea aparand spalacite, sau asa cum se spune in limbajul de specialitate „supraexpuse”. Daca setezi acest reper asa incat sa vezi detalii in zonele luminate puternic, lucrurile aflate in zonele intunecate vor fi scaldate in intuneric. Asadar „aria” luminoasa pe care o suporta camera este fixa.
Ei bine, aici intervine HDR, tehnologia care cauta sa compenseze aceste neajunsuri, adica sa-ti redea corect atat zonele luminoase, cat si detaliile din zonele mai slab luminate. Iar asta se face prin REALIZAREA MAI MULTOR FOTOGRAFII la o singura apasare de buton. De obicei sunt 3-5 fotografii realizate in succesiune rapida si in fiecare dintre ele avem o alta expunere a scenei respective. Apoi softul camerei „suprapune” intr-o imagine unica zonele „corecte” din fiecare dintre cele cateva poze realizate, reconstituind astfel un fel de puzzle in care sa vedem bine atat zonele supraexpuse cat si cele subexpuse.
Cel mai adesea acest procedeu functioneaza, transformand fotografii mediocre din punct de vedere tehnic, intr-unele categoric mai bune. Iar pe telefoane toata chestia asta este facuta automat. In lumina foarte buna, cel mai probabil nu veti sesiza diferenta la activarea HDR-ului, dar in conditii mai putin ideale o veti sesiza cu siguranta. Este o tehnologie extrem de utila, care de fapt extinde capabilitatile acelei camere dincolo de limitele in care ea a fost construita. Asadar, activati HDR-ul pe telefon ori de cate ori vi se pare ca lumina nu este grozava. Imbunatatirea va fi substantiala.
Televizoare, monitoare, displayuri
Fotografiile HDR nu au nici o legatura cu tehnologia HDR pentru displayuri. Sigur, in ambele circumstante termenul HDR este folosit cu referire la o gama mai larga, doar ca in cazul displayurilor se refera la modalitatea in care iti este afisata imaginea. Displayurile HDR fac mai multe lucruri, in asa fel incat imaginea expusa pe ecran sa arate mai bine decat pe un display obisnuit.
In primul rand au o rata de contrast mai mare, ceea ce inseamna un alb mai stralucitor si un negru mai intens. De asemenea au o acuratete crescuta a reprezentarii culorilor, ceea ce in teorie cel putin, face ca imaginile sa fie mai apropiate de coloritul vazut cu ochiul liber. Si mai au ceea ce se numeste Wide Color Gamut, adica ecranul insusi este capabil sa redea un numar mai mare de culori si nuante de culoare. Aceste trei lucruri combinate reprezinta ceea ce se intelege prin HDR in cazul televizoarelor sau monitoarelor.
Sigur ca si sursa, in cazul de fata continutul propriu zis, conteaza. Adevaratele imagini HDR contin anumite metadate, asa incat respectivul display HDR sa stie cum sa afiseze acel continut. Adica displayul creaza culoarea potrivita pentru fiecare pixel in conformitate cu metadatele furnizate de imaginile in cauza. Si atunci apar acele imagini stralucitoare si apropiate de realitatea vizuala. Partea cea mai importanta este sa ne asiguram ca de-a lungul intregului proces, de la achizitia de imagine si pana la afisare, totul suporta HDR.
Speram ca acest sumar ghid sa va fie de folos! Daca aveti intrebari, le vom lamuri cu placere pe pagina noastra de Facebook.
