Cand si-au facut prima data aparitia pe piata, solutiile de stocare de tipul SSD (Solid State Drive) aveau preturi foarte mari, ceea ce insemna ca nu erau la indemana tuturor. Dar de ceva vreme, puteti gasi foarte usor cate un SSD de 120 sau 128GB la nici macar 200 de lei, in unele cazuri doar 100 lei. La un astfel de pret, reprezinta o investitie excelenta, efectul de imbunatatire a experientei de folosire a unui PC fiind fara precedent. Poate ca o placa video noua iti va face jocurile sa mearga mai bine. Un procesor nou iti va face PC-ul isi faca treaba mai rapid, iar mai mult RAM iti permite sa faci mai multe, dar cu un SSD le poti face pe toate fara sa astepti minute in sir, zi de zi.
In momentul actual, un SSD poate atinge viteze de citire care sunt aproape de 10GB/s. SSD-urile sunt capabila de o asa performanta pentru ca functioneaza pe tehnologie complet diferita fata de un HDD. Cea mai importanta diferenta este modul in care sunt stocate datele. In locul unor discuri magnetizate, a caror viteza de rotatie afecteaza viteza de accesare si care necesita un cap de citire pentru a gestiona datele, un SSD nu are componente miscatoare. Datele sunt stocate in module de memorie non-volatila, care pot fi de mai multe tipuri, in functie de tehnologia folosita si de compania care a produs acea memorie. Datele stocate pe un SSD pot fi accesate foarte rapid, din aceasta cauza, indiferent unde s-ar afla. Ca urmare, concepte precum defragmentare sunt cam lipsite de sens pentru un SSD si ar putea fi chiar periculoase, deoarece acest tip de memorie are un dezavantaj principal, uzura. Dar pana acolo, memoria Flash mai are un alt dezavantaj, cantitatea. Momentan, costul de productie pentru un SSD care sa aiba aceeasi capacitate ca un HDD este foarte mare. Dar la fel cum un SSD de 32GB costa cat o placa video grozava acum cativa ani, problema costului va fi adresata cu timpul.
Pentru ca orice portiune din memorie sa fie scrisa, chiar si daca este vorba de un singur bit, mai intai un bloc intreg de memorie trebuie eliberat printr-un proces de stergere. Acesta nu este insa perfect, cu timpul factorul de rezistenta al memoriei crescand, pana cand nu mai poate fi utilizata. Daca zona de memorie este doar citita, atunci nu exista probleme, citirea nu va uza in nici un fel un SSD, fiind chiar partea la care acest mediu de stocare exceleaza. De aceea veti vedea adesea SSD-uri cu viteze de citire care trec de 500MB/s, dar cu viteze de scriere de numai 250MB/s. Procesul de scriere este mult mai lent, iar modul in care se face depinde foarte mult de tipul de memorie folosit, dar si de controller.
Aceasta componenta a SSD-ului dicteaza cea mai mare parte din performanta si durabilitatea dispozitivului. Probabil ati auzit nume precum Sandforce sau Phison, la SSD-uri produse de cu totul alte companii. Acele nume se refera la tipul de controller folosit, la componenta care gestioneaza toate datele. Un controller determina cum sunt scrise informatiile de pe SSD, adesea intr-o maniera care sa foloseasca in mod egal fiecare celula de memorie, pentru ca uzura sa nu isi faca simtita prezenta prea curand. Controller-ul se mai ocupa si de compresia datelor, de adresarea erorilor, si in esenta de fiecare alt lucru. Daca un SSD ar fi un PC, atunci controller-ul ar fi procesorul sau. Si ca un PC, SSD-ul in sine are RAM, sau mai bine zis, are un cache. Acesta vine sub forma unei cantitati de memorie volatila, adesea de tipul DDR3, folosita pentru stocarea informatiilor aflate acum in uz, sau care sunt pe cale de a fi comprimate. Modul in care este folosit acest cache depinde de controller, unele dintre ele, precum cele Sandforce, ducand chiar lipsa de memoria volatila.
Un ultim lucru care trebuie luat in considerare la un SSD este modul in care se conecteaza la PC. Ca standard, toate SSD-urile erau de tipul SATA, fiind limitate la viteza sa de 6Gb/s. Dar in ultima vreme au aparut SSD-uri capabile sa se conecteze la PCI-Express, fie direct montate pe o placa de extensie, fie printr-un slot separat M.2 care se poate conecta fie la PCI-Express, fie la SATA, in functie de SSD-ul folosit.
Tranzitia la un SSD este un pas important si de indata sesizabil. Cea mai notabila diferenta o vei observa la boot, in special pe PC-urile facute inainte de ca UEFI sa devina noul standard pentru BIOS. Acolo, procesul de pornire a unui PC putea lua ceva timp. Si nu ma refer strict la timpul care trece de la apasarea butonului de pornire pana la ajungerea in desktop, ci timpul necesar pentru ca PC-ul sa fie cu adevarat utilizabil.
A intra in Windows sau a ajunge la desktop este doar o parte din proces. HDD-ul va continua sa caraie de zor, incercand sa inarce pe cat mai repede poate toate acele programe si procese care sunt puse la startup. Ba Steam, ba Skype, GeForce Experience, AMD Catalyst, pana si driverele pentru ceva atat de banal ca placa de retea. Toate necesita timp pentru a fi incarcate, fiind adesea rasfirate in diferite locuri de pe disc. In consecinta, pentru un PC care are ceva uzura si este folosit zilnic pentru munca grea, pornirea completa poate dura chiar si 2 minute, facand gandul de a-i da restart in orice moment din zi foarte indizerabil. Dar cu un SSD, asta nu se intampla. Indiferent cat de multe programe ar fi trecute la start-up, procesul de boot dureaza cateva secunde. Asta se poate intampla chiar si daca folositi un SSD de SATA 3 pe un conector SATA 2. Indiferent cat de lent ar fi, comparativ cu alte SSD-uri, diferenta de viteza si performanta fata de un HDD masiva.
Acest spor de performanta este sesizabil si la jocuri, care se vor incarca mai rapid, vor face streaming de texturi mai prompt si chiar vor fi mai usor de jucat. Spre exemplu, pentru a intra in Path of Exile, pe un HDD, trebuie sa asteptati chiar 3 minute, din cauza modului in care jocul este construit. Dar pe un SSD, nu dureaza nici 20 de secunde.
Solid State Drive pare probabil ca va fi metoda de stocare a viitorului. Problemele de uzura, capacitate si cost sunt adresate de la o generatie la alta, asa ca daca n-ati avut pana acum tragere de inima sa luat unul, in curand veti avea.
Daca ai folosit vreodata un SSD nu o sa mai vrei un sistem fara acest mod de stocare.
Un prieten are SSD-u si nu mi se pare asa o revelatie, categoric e mai rapid dar pt. a porni Firefox mai repede sa dau 200 lei pe 128G cand pot lua un TB la pret similar nu mi se pare eficient, si nu pun jocurile la olalta cu windowsul ca nu vreu sa le reinstalez de fiecare data cand nu-mi place cum se comporta PC-ul.
se merita un ssd de 120 de gb pe sata 2?
Sigur nu este Sata III?
Tocmai ce mi-am montat intr-un laptop cu i5 Skylake si 8gb ram , pot sa spun ca abia dupa montarea SSD-ului observ adevarata valoarea a lui.
Doar ce am intrat si am vrut sa citesc articolul, dar apoi am vazut asta: „Dar de ceva vreme, puteti gasi foarte usor cate un SSD de 120 sau 128GB la nici macar 200 de lei, in unele cazuri doar 100 lei”. No shit sherlock. Unde ati vazut voi ssd-uri asa de ieftine? Si care sunt cazurile alea in care gasesti ssd chiar si de 120 gb la 100 de lei?
Cred ca se refera la placa de baza cu conector sata 2. Eu zic ca o sa simti diferenta, desi nu il vei folosi la adevarata sa capacitate.
Hahaha! E diferența de la cer la pământ între un SSD și un HDD. Dar tu preferi mai mult spațiu de stocare în loc de mai multa viteza. Poate apuci sa vezi cu ochii tai diferența, deși nu cred, tu folosești Firefox 🙂
Da,are viteza,dar doar atit.Daca vom instala fisiere de dimensiuni mari,va pica repede.Memoria nand se va degrada la fiecare ciclu de scriere respectiv stergere.La un moment dat pur si simplu nu va mai fi utilizabil.Sunt hdd.uri de generatie noua,hibride.Acestea au un raport viteza/spatiu de stocare mai mult decit ok.Momentan un ssd de calitate e foarte scump pentru ceea ce ofera.