Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views : Ad Clicks : Ad Views :

Monitoare de gaming și cele mai bune tehnologii: NVIDIA G-SYNC, Adaptive VSync, Fast Sync explicate pe înțelesul tuturor.

/
/
/
img

Într-o lume ideală, acest articol nu ar fi existat. Într-o lume ideală, pasionații jocurilor pe calculator învață la școala gaming-ului o singură ecuație: FRAMERATE = REFRESHRATE.

Dar noi nu trăim într-o lume ideală. Și a trebuit să ne adaptăm la imperfecțiunile tehnologiilor, fiind nevoiți să învățăm cuvinte pe care nu le credeam necesare în vocabularul nostru: Stuttering, Tearing, V-Sync, Adaptive Sync, Triple Buffering, Fast Sync, G-Sync, Free Sync și câte și mai câte. Și, dacă până de curând doar o mică parte a gamerilor s-a putut bucura la maxim de o experiență așa cum trebuie (posesorii de plăci video NVIDIA ce aveau și monitoare G-SYNC, respectiv fanii AMD cu FreeSync ce funcționa doar pe plăci video AMD), vestea bună este că vin vremuri interesante, schimbarea este în aer!

Dar, înainte de a sări direct la veștile bune și să facem sugestiile de cumpărături pentru 2019, mai bine analizăm dacă și cum putem îmbunătăți experiența de gaming cu componentele pe care le avem acum, pe care le-am achiziționat de curând. Iar apoi să vedem ce schimbări vom face în viitorul apropiat-mediu-îndepărtat (viteza de upgrade este direct proporțională cu mărimea portofelului) în funcție de, și cu ce, și mai ales, de ce. Sună logic, nu?

FRAMERATE  ≠ REFRESHRATE.

De aici pleacă totul. Kilometrul zero al gamerilor. Veșnica problema. Refresh rate-ul (adică de câte ori un monitor poate să reîmprospăteze imaginile într-o secundă) de cele mai multe ori nu este egal cu numărul de cadre pe care placa video le poate furniza către monitor într-o secundă (Frames Per Second). Pentru că marea majoritate a monitoarelor de pe piață au refresh rate fix, monitoarele cu VRR (Variable Refresh Rate) fiind încă o minoritate, un vis frumos pentru mulți utilizatori. Iar placa video oferă framerate diferit, în funcție de complexitatea scenei. Nu constant, cum ar dori să primescă pe tavă monitorul cu refresh rate fix. Și așa au apărut durerile de cap. Să le luăm pe rând.

VSYNC ON, sau OFF?

FRAMERATE > REFRESHRATE

Dacă placa video furnizează mai multe cadre decât poate afișa monitorul vostru, apar situațiile în care pe ecran apare parțial următorul cadru, fără să fi dispărut cadrul actual, și apare fenomenul de imagini ”rupte/decalate”, adică Tearing-ul, unul dintre cele mai neplăcute efecte vizuale pentru gameri.

Dacă placa video furnizează mai multe cadre decât poate afișa monitorul vostru, apar situațiile în care pe ecran apare parțial următorul cadru, fără să fi dispărut cadrul actual, și apare fenomenul de imagini ”rupte/decalate”, adică Tearing-ul,
Dacă placa video furnizează mai multe cadre decât poate afișa monitorul vostru, apar situațiile în care pe ecran apare parțial următorul cadru, fără să fi dispărut cadrul actual, și apare fenomenul de imagini ”rupte/decalate”, adică Tearing-ul,

Și iată, așa am învățat de mici, că trebuie să activăm opțiunea VSYNC (VSYNC ON), care va avea grijă ca Tearing-ul sa nu mai apară, fiecare imagine este sincronizată perfect între monitor și placa video și toată lumea este fericită, nu?

Copaci plutitori - atat de urat poate sa arate Tearing-ul.
Copaci plutitori – atat de urat poate sa arate Tearing-ul.

Greșit. Sunt multe variabile care dau peste cap utilitatea clasicei setări VSYNC ON.  

FRAMERATE < REFRESHRATE

Să rămânem la ideea că avem VSYNC ON, așa cum am învățat când eram mici. Dacă placa video e mai ”puturoasă” (de fapt, corect ar fi să spun ”mai slabă”) și nu poate calcula/trimite către monitorul cu refresh rate fix un număr de cadre care să acopere necesarul monitorului, apare o altă problemă. De exemplu, dacă placa video a trimis doar 55 de cadre într-o secundă către monitor, iar monitorul nu are refresh rate variabil, și nu poate afișa valori ”intermediare”, ce poate face? Că doar nu poate intra în șomaj tehnic și să afișeze o imagine neagră, pentru un interval de 5 cadre lipsă, nu? Nu. Aici se simte marea problemă cu VSYNC ON, pentru situațiile în care avem un framerate sub refresh rate-ul monitorului, VSYNC ON va coborî numărul de cadre afișate până la prima treaptă de refresh (de cele mai multe ori în cazul monitoarelor cu 60HZ prima treaptă inferioară este 30Hz), apoi când placa video trece de 60 fps din nou, va trece și monitorul la afișarea a 60 de cadre pe secundă. Problema este trecerea bruscă de la 60 la 30 de cadre, schimbările radicale ale cadrelor afișate între 30-60-30, 30-15-30, etc se vor simți ca o sacadare foarte frustrantă.

Când avem un framerate sub refresh rate-ul monitorului, VSYNC ON va coborî numărul de cadre afișate până la prima treaptă de refresh (de cele mai multe ori în cazul monitoarelor cu 60HZ prima treaptă inferioară este 30Hz),
Când avem un framerate sub refresh rate-ul monitorului, VSYNC ON va coborî numărul de cadre afișate până la prima treaptă de refresh (de cele mai multe ori în cazul monitoarelor cu 60HZ prima treaptă inferioară este 30Hz),

Stuttering-ul.

Problema este trecerea bruscă de la 60 la 30 de cadre, schimbările radicale ale cadrelor afișate între 30-60-30, 30-15, etc se vor simți ca o sacadare foarte frustrantă. Stuttering-ul.
Problema este trecerea bruscă de la 60 la 30 de cadre, schimbările radicale ale cadrelor afișate se vor simți ca o sacadare foarte frustrantă. Stuttering-ul.

Și atunci ce facem? Al doilea lucru pe care l-am învățat la școala de gaming: dezactivăm VSYNC (VSYNC OFF). Dar vai, nu apare atunci Tearing-ul? Ne învârtim cumva într-un cerc vicios?

Soluția salvatoare: NVIDIA Adaptive VSync!

Până la apariția tehnologiei NVIDIA G-SYNC (mai exact a monitoarelor cu G-SYNC ce integrau cea mai nouă tehnologie) prin 2014, NVIDIA a lansat cu câțiva ani înainte tehnologia Adaptive VSync, care a încercat, și parțial, a reușit, să ne scoată din cercul acesta vicios în care nici nu știam cum e mai puțin rău: cu, sau fără VSYNC. Tehnologia este foarte simplu de explicat (în spate e un mecanism mai complicat totuși): în momentul în care placa video oferă un framerate peste refresh rate-ul monitorului, intră în funcțiune VSYNC ON, se dă o comandă de ”slow down” plăcii video, pentru a se sincroniza cadrele transmise de acesta cu rata de împrospătare al monitorului ” și dispare Tearing-ul.

Dacă framerate-ul scade sub refresh rate-ul monitorului, pentru a evita Stuttering-ul, sacadările sâcâitoare ale imaginii, VSYNC se va dezactiva automat (VSYNC OFF).

În momentul în care placa video oferă un framerate peste refresh rate-ul monitorului, intră în funcțiune VSYNC și dispare Tearing-ul. Dacă framerate-ul scade sub refresh rate-ul monitorului, pentru a evita Stuttering-ul, sacadările sâcâitoare ale imaginii, VSYNC se va dezactiva automat.
Adaptive VSync: În momentul în care placa video oferă un framerate peste refresh rate-ul monitorului, intră în funcțiune VSYNC și dispare Tearing-ul. Dacă framerate-ul scade sub refresh rate-ul monitorului, pentru a evita Stuttering-ul, sacadările sâcâitoare ale imaginii, VSYNC se va dezactiva automat.

Sincer, dacă nu aveți încă un monitor cu refresh rate variabil, acesta este setarea cea mai utilă dar țineți minte: dacă jocul pe care îl jucați nu scade sub 60 de cadre pe secundă și aveți un monitor cu refresh rate de 60 Hz, ei bine, practic aveți VSYNC ON tot timpul și aveți un Input Lag de toată frumusețea. Nu, Adaptive VSYNC din punctul meu de vedere are sens doar când aveți fluctuații mari, deci și framerate-ul este deseori sub 60 de cadre pe secundă.

NVIDIA Fast Sync

Jucătorii de CS, Fortnite și orice alt joc cu un engine ce permite un framerate foarte ridicat pot alege setarea Fast Sync din NCP (Control Panel-ul NVIDIA). Mă refer încă la cei ce dețin monitoare cu refresh rate fix. Chiar vă recomand călduros. De ce? Pentru că este cea mai frumoasă tehnologie din cele prezentate până aici. Este un VSYNC modern, 2.0. Tehnologia se bazează pe un buffer, unde se stochează cadrele randate, o zonă de cache, și de unde se trimit mereu cele mai proaspete cadre randate către monitor, imediat ce acesta a terminat de afișat un cadru. Cadrele vechi / neutilizate sunt apoi aruncate/golite din zona tampon, nu sunt împinse către monitor ca în cazul în care aveți VSYNC dezactivat, și astfel, nu veți mai obține cadre rupte, cu Tearing.

Pentru utilizatorii placilor video NVIDIA: Jucătorii de CS, Fortnite și altele cu engine-uri cu frame rate foarte mare, dacă aveți monitoare cu refresh rate fix, NVIDIA Fast Sync este o opțiune demnă de luat în considerare.
Pentru utilizatorii placilor video NVIDIA: Jucătorii de CS, Fortnite și altele cu engine-uri cu frame rate foarte mare, dacă aveți monitoare cu refresh rate fix, NVIDIA Fast Sync este o opțiune demnă de luat în considerare.

Așa cum îi sugerează și numele, această tehnologie funcționează doar când framerate-ul este (cu mult) peste refresh rate. Veți avea input lag mic, fără Tearing. Deși la prima vedere seamănă cu tehnologia Triple Buffering, lucrează diferit: cadrele adunate în zona de cache/buffering, aflate în coada de așteptare până sunt trimise către monitor – nu pun presiune pe engine-ul jocului, deci nu apare extra-delay.

Input Lag

Oh, am ajuns și la marea problemă a VSYNC-ului: în încercarea (software, artificială) de a sincroniza refresh rate-ul fix al monitorului cu frame rate-ul care este variabil, evident se ajunge la un delay artificial, la fel de rău ca Lag-ul de rețea. Cum îl resimțiti? Este acel timp mic (15-30-ms, dar poate fi chiar și mai mare!) care trece între momentul în care ați apăsat pe mouse sau o tastă și momentul în care acțiunea se afișează pe ecran. Nici nu este necesar să mai precizez, acest input lag poate fi foarte ușor fatal într-un meci multiplayer.

AMD FreeSync: monitoare de gaming cu VRR pentru mase – dar cu mici minusuri și steluțe

Monitoarele cu refresh rate variabil au apărut de mai bine de 5 ani. Tehnologia G-SYNC (GPU Sync) a fost anunțată în 2013, dacă vă vine să credeți! La mai bine de un an după anunțul făcut de NVIDIA, și cei de la AMD și-au anunțat propria soluție, AMD FreeSync.

Chiar dacă la prima vedere ambele tehnologii fac același lucru, diferențele sunt destul de mari. Plecând de la abordare și până la implementarea finală, totul este radical diferit, chiar dacă la final vorbim de monitoare cu VRR, superioare oricărui monitor cu refresh rate fix. Hai să vedem pe scurt drumul parcurs de cei doi giganți ai plăcilor video dedicate.

În mai 2014 VESA (Video Electronics Standard Association) anunța adăugarea Adaptive Sync în standardul DisplayPort 1.2a, creând astfel standardul DisplayPort Adaptive Sync, un standard deschis și ce putea fi implementat gratis de orice producător. AMD FreeSync se bazează pe această tehnologie, însă inginerii AMD au modificat-o astfel încât să funcționeze și pe interfața HDMI. AMD FreeSync rămâne o tehnologie gratis de implementat, doar cu mențiunea că pentru a funcționa, e nevoie de o placă video AMD.

Și mai există o limitare: fiind o soluție ”software”, există limitări când vine vorba de plaja pe care funcționează tehnologia AMD FreeSync. Puteți vedea aici o listă destul de extinsă a monitoarelor AMD FreeSync și observați că plaja FreeSync poate varia foarte mult, nu există un standard în acest sens – limitările vin de la panourile folosite, la procesoarele de imagine și așa mai departe. Cea mai penibilă plajă mi se pare cea de 40-60, dar sunt multe aproapiate, în aceeași situație, de exemplu 48-75Hz, etc, unde valoarea minimă este mult prea aproape de valoarea maximă în care FreeSync funcționează cum trebuie. Adică mai simplu, când framerate-ul este în afara plajei FreeSync, la revedere cu FreeSync, se dezactivează. Pentru a nu afecta cu acest minus imaginea FreeSync, AMD a introdus tehnologia Low Framerate Compensation (LFC).

În momentul în care framerate-ul scade sub minimul frecvenței la care funcționează FreeSync, tehnologia LFC dublează framerate-ul pentru a menține monitorul în plaja FreeSync.
În momentul în care framerate-ul scade sub minimul frecvenței la care funcționează FreeSync, tehnologia LFC dublează framerate-ul pentru a menține monitorul în plaja FreeSync.

În momentul în care framerate-ul scade sub minimul frecvenței la care funcționează FreeSync, tehnologia LFC dublează framerate-ul pentru a menține monitorul în plaja FreeSync. Problema este că pentru a funcționa, tehnologia are nevoie de o condiție destul de puternică: plaja inferioară să fie de 2,5x mai mică decât plaja superioară.

Tehnologia LFC are nevoie de o condiție destul de selectivă: plaja inferioară să fie de 2,5x mai mică decât plaja superioară.
Tehnologia LFC are nevoie de o condiție destul de selectivă: plaja inferioară să fie de 2,5x mai mică decât plaja superioară.

De exemplu, pentru un monitor precum Acer BX340CK, deoarece plaja inferioară este de 30Hz iar cea maximă de 75Hz este fix valoarea de 30×2,5, tehnologia LFC va funcționa. Dar de exemplu, la un monitor precum AOC 24V2W1G5 / 24V2Q care are plaja mică, de 48-75Hz LFC nu va funcționa, deoarece plaja superioară este prea mică, ar fi fost necesar un maxim de 120 Hz în loc de 75Hz.

NVIDIA G-SYNC: fără compromisuri

NVIDIA a plecat la drum cu o soluție hardware.

Modulul G-SYNC, ce se integrează în monitoarele premiante.
Modulul G-SYNC, ce se integrează în monitoarele premiante.

Îmi aduc aminte de vremurile când chiar existau kit-uri DIY de upgrade (și care costau enorm, aproape 50% din prețul monitorului), asta doar pentru cei pasionați de electronică și modding și cărora nu le era teamă că rămând fără garanție :). Mai jos puteți vedea prin ce trebuia să treacă un pasionat de gaming la început de 2014 doar pentru a avea un monitor de G-SYNC

Domnului Henry Lin de la NVIDIA i-au fost necesare doar  13 minute să ducă operația de inimă la bun sfârșit, și, nu doar că își pierdea garanția la monitor, dar a și reușit să strice un pic 3 conectori (vă las să descoperiți voi minutul și secunda unde se văd, lăsați-ne în comentarii). Dar ce nu faci când pasiunea e mare? Ei bine, lucrurile s-au schimbat mult în cei 5 ani și jumătate, modului G-SYNC a evoluat mult, dar principiul a rămas identic: modulul G-SYNC este sincronizat tot timpul cu placa video, și avem un VRR mult îmbunătățit față de FreeSync. Nu mai avem limitări de plajă de valori, G-SYNC funcționează de la 1Hz până la rata maximă de refresh a monitorului – 120/144/240 etc.

Prima versiune nu are nevoie de răcire suplimentară, dar varianta nouă de G-SYNC chiar are nevoie și de răcire activă. Și este de înteles, este multă tehnologie pe acel mic PCB.
Prima versiune nu are nevoie de răcire suplimentară, dar varianta nouă de G-SYNC chiar are nevoie și de răcire activă. Și este de înteles, este multă tehnologie pe acel mic PCB.

Și încep un lucru extrem de important: am văzut nenumărate monitoare G-SYNC, vă pot spune că totul funcționa ireproșabil. Lumea încă crede că diferența de bani dintre un monitor FreeSync și unul G-SYNC este doar în modulul din monitor, care între noi fie vorba, da, costă ceva. Dar nu. Nu numai. Pentru a primi certificarea G-SYNC, brand-urile lucrează cot la cot cu NVIDIA, încă de la primele etape ale dezvoltării, de la panel-ul pe care vor să-l implementeze. Panel-ul este testat, apoi se introduce firmware-ul, OSD-ul, apoi este din nou testat. Procesul este unul complex, durează multe luni. NVIDIA nu a detaliat niciodată exact ce înseamnă cele peste 300 de teste pe care le fac, le țin secret pentru ei, dar sincer, rezultatele se văd din satelit: foarte puține bug-uri de implementare de când a fost introdusă tehnologia (să nu comparăm cu FreeSync, câte probleme au avut cu activarea în jocuri, etc), lag mic, funcții de overclocking, Overdrive variabil (doar monitoarele cu G-SYNC pot avea Overdrive variabil, nici cele G-SYNC compatible, și nici cele cu FreeSync nu pot reproduce tehnologia, mulțumindu-se cu Static Overdrive sau Dynamic Overdrive).

O altă caracteristică a monitoarelor G-SYNC a fost includerea tehnologiei ULMB în ele, evident, nu în același timp cu G-SYNC – ULMB este o tehnologie cu lumină pulsatorie constantă, pe când G-SYNC înseamnă refresh rate variabil. Pentru cei care n-au încercat, ULMB este tehnologie menită să reducă motion blur-ul, prin adăugarea unei lumini pulsatorii în iluminarea backlight-ului panel-ului (e nevoie de refresh rate de cel puțin 120Hz ca să nu se observe flicker-ul indus de ”stroboscoapele” ULMB).

ULMB este o tehnologie cu lumină pulsatorie constantă, pe când G-SYNC înseamnă refresh rate variabil. Pentru cei care n-au încercat, ULMB este tehnologie menită să reducă motion blur-ul, prin adăugarea unei lumini pulsatorii în iluminarea backlight-ului panel-ului
ULMB este o tehnologie cu lumină pulsatorie constantă, pe când G-SYNC înseamnă refresh rate variabil. Pentru cei care n-au încercat, ULMB este tehnologie menită să reducă motion blur-ul, prin adăugarea unei lumini pulsatorii în iluminarea backlight-ului panel-ului.

Prin comparație, AMD nu are un program similar de draconic de certificare, de aici și nebunia de modele diferite, unele din păcate chiar foarte slabe în specificații. Prețul mic reflectă adeseori și calitatea panel-ului. Un monitor VRR nu înseamnă by default că este unul și de calitate.

Un singur mare dezavantaj al G-SYNC-ului – prețul monitorarelor. Vestea bună este că a mai scăzut prețul lor, ușor chiar sub 2000 Lei https://www.evomag.ro/monitoare-monitoare-led/filtru/g-sync:da,ordonare:pretcrescator

NVIDIA G-SYNC pentru popor: monitoare de gaming G-SYNC compatible

Ei bine, anul acesta a înghețat și iadul, când NVIDIA a anunțat la CES că suportă monitoarele FreeSync, și, după ce au testat peste 400 din acestea, au concluzionat că 24 au trecut testul și poartă certificarea G-SYNC compatible.  

Cei 12 care au trecut primii testele de foc NVIDIA pentru a putea fi certificate G-SYNC Compatible. azi, la început de mai 2019, am ajuns la 24 de modele certificate. Este un moment foarte important pentru domeniu. O picătură în ocean, dar o picătură ce a făcut unde notabile și va face în continuare.
Cei 12 care au trecut primii testele de foc NVIDIA pentru a putea fi certificate G-SYNC Compatible. azi, la început de mai 2019, am ajuns la 24 de modele certificate. Este un moment foarte important pentru domeniu. O picătură în ocean, dar o picătură ce a făcut unde notabile și va face în continuare.

Este o picătură în ocean, dar este un început. Din când în când cei de la NVIDIA mai ies cu câte un comunicat, mai adaugă câteva monitoare la listă. Este oare sfârșitul monitoarelor G-SYNC, cu tehnologie hardware? În niciun caz. Au făcut un mare bine comunității de gaming, celor care care aveau plăci video NVIDIA și monitoare FreeSync, și pe care nu le puteau sincroniza cu plăcile lor video? Clar. Absolut. Un gest pe care nu cred că mulți îl vedeau venind.

Nici eu nu am crezut până nu am testat. Pe monitorul meu MG279Q firește, care nu apare pe lista oficială NVIDIA. De ce? Pentru că cel mai probabil nu a trecut testele, de aia. Că nici mie nu mi-a trecut testele, fără să umblu în setările monitorului, unde nu credeam că vreodată o să-mi bag mânuțele. Încă nici nu știu dacă să recomand sau nu modificarea parametrilor, nu e demonstrat cum, în ce fel și dacă afectează viața monitorului.

Încurajat de testele comunității, am zis, hai să iau și eu utilitarul UCR (mulțumesc Toasty! 🙂 ) și să mă joc cu range-ul de FreeSync. Și…a mers!

Pentru cei curajoși. UCR deschide porțile G-SYNC-ului (nerecomandat celor care nu au făcut modding/overclocking vreodată).
Pentru cei curajoși. UCR deschide porțile G-SYNC-ului (nerecomandat celor care nu au făcut modding/overclocking vreodată).

Mai jos am pus două filmulețe, în care se vede cum s-a activat G-SYNC și nici artefacte nu am. Înainte de a apela la UCR, au fost câteva jocuri în care nu am avut artefacte, sau în care limitând framerate-ul, am reușit să am un gameplay stabil, fără flicker și diverse artefacte digitale. Dar în multe alte jocuri…era groaznic.

Sfatul meu este să încercați prima dată fără a ajunge să modificați parametrii monitorului, jucați-vă un pic cu frame limiter-ul direct din engine-ul jocurilor, unde firește aveți așa ceva. Avantajul framerate limiter-ul din jocuri este că arhitectural este cel mai aproape de engine-ul jocului, nu adaugă input lag. Alte aplicații adaugă Input Lag puțin mai mare decât limitatorul din joc, precum RTSS (RivaTuner Statistics Server – îl puteți descărca direct, sau îl găsiți în pachetul MSI AfterBurner), dar încă este mult mai bine decât să lăsați jocul să atingă pragul la care G-Sync sau FreeSync se dezactivează (să zicem, în cazul de față, la monitorul meu la 144Hz, și când Input Lag-ul explodează, pur și simplu).

G-SYNC, monitoare de gaming, încotro?

Bun, acum că am stabilit că cel mai bun Sync pentru monitoarele vechi, cu Refresh rate Fix este Adaptive VSync și sau Fast Sync, în funcție de tipul de jocuri, să vedem ce se întâmplă cu monitoarele cu VRR, adică cele cu refresh rate variabil?

Este suficient să aruncăm un ochi pe tabelul de mai jos și înțelegem viitorul: cei cu bugete mici vor căuta în continuare monitoarele cele mai ieftine, cu 60Hz și vor încerca prin diverse metode să își îmbunătățească experiența de gaming.

Monitoarele G-SYNC Compatible au trecut testul validării, însă le lipsesc multe certificări și setări caracteristice monitoarelor G-SYNC.
Monitoarele NVIDIA G-SYNC Compatible au trecut testul validării, însă le lipsesc multe certificări și setări caracteristice monitoarelor G-SYNC.

Pentru cei ce vor o experiență superioară, pot merge pe un monitor VRR, aș recomanda unul direct din lista de compatibilități G-SYNC dacă sunt fanii taberei NVIDIA sau FreeSync pentru fanii AMD, iar cei ce vor experiențe de top, monitoarele G-SYNC cu module G-SYNC hardware incluse vor oferi experiențe premium, pentru o sumă la fel de…ăăă… premium…Vremuri noi aduc standarde noi…G-SYNC cu HDR, backlight-multi-zone, Wide Color Gamut, luminozitate 1000 lumeni, și multe altele…portofelul să vă ajute! :).
Oricum, revoluția a început, și dacă mă întrebați pe mine, pasul acesta a fost unul la fel de important ca și gaming-eliberarea Raytracing-ului pe seria 1000. Poate chiar și mai important, dacă ne gândim că monitorul este de cele mai multe ori, adevărata frână, bottleneck-ul din calea experienței de gaming cele mai bune.  

 

  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
  • Linkedin
  • Pinterest

1 Comments

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This div height required for enabling the sticky sidebar