Black Myth: Wukong – impresii de la cineva care urăște soulslike-urile
În fiecare an există câteva lansări de jocuri care pur și simplu ne iau pe nepregătite. De la titluri indie precum Among Us sau Fall Guys care reușesc să acapareze atenția colectivă într-o furtună de interes furibundă până la lansări mari care nu veneau la pachet cu prea mari așteptări, dar care au reușit să aibă un impact mult mai mare decât acela pe care criticii îl prevedeau.
Black Myth: Wukong este un joc care se încadrează clar în cea de-a doua categorie, și primul titlu cu adevărat AAA din China a luat cu asalt gamerii de pretutindeni. Ce să mai, Black Myth: Wukong a fost un succes răsunător încă din ziua lansării, și a reușit să seteze câteva recorduri uluitoare care, până la eventuala lansare a GTA 6, nu le văd doborâte prea curând. Despre ce vorbesc?
Păi, în primul rând, Black Myth: Wukong a setat recordul pentru cei mai mulți jucători concomitenți pe Steam pentru un titlu single-player, înșfăcând astfel coroana de pe capul lui Cyberpunk 2077. Jocul celor de la CDProjektRED reușise un respectabil număr de puțin peste un milion de jucători simultan, în timp ce Wukong reușea peste 1.4 milioane în primele 24 de ore!
Numărul celor care s-au aventurat în lumea jocului ăsta a crescut și mai mult în zilele de la lansare, iar acum, maximul atins este un amețitor 2,4 milioane, cu peste un milion activi la orice oră. Ba mai mult, Black Myth: Wukong este jocul cu al doilea cel mai mare maxim de jucători simultani overall, pe lângă că cap de listă la jocuri single-player, în urma lui PUBG, dar în fața Palworld, ambele titluri multiplayer deschise, care pot fi jucate mai mult sau mai puțin la infinit. Astea sunt numere cu adevărat impresionante pentru un joc bazat pe poveste, pe care îl joci singur doar o dată.
Și acum, poate că mulți dintre voi vă întrebați de ce nu avem un review pentru joc, dat fiind faptul că e unul dintre cele mai populare lansări din ultima vreme? Ei bine, se face că lansarea asta a coincis perfect cu concediul meu, și nu am avut vreme printre pahare goale de bere în Vama Veche să ma joc și să mă bucur de un astfel de joc.
În plus, fiind un Action-RPG cu elemente souls, nici nu este tocmai pe gusturile mele, dar chiar și așa uite că a venit vremea să discutăm puțin despre noul joc, câteva impresii și păreri personale, și vom căsca împreună gura la cât de bine arată Black Myth: Wukong. Dar toate la timpul lor.
Poveste cu acțiune cât cuprinde
Mai întâi însă vreau să punctăm puțin povestea, unul dintre cele mai importante aspecte ale jocului. Acțiunea din Black Myth: Wukong este bazată pe cel mai popular roman din China, Journey to the West sau Călătorie spre Vest, și îți vei da seama exact cu ce fel de joci ai de-a face încă din primele câteva minute. Cutscene-ul de deschidere îl prezintă pe Sun Wukong, unul dintre cei buni luptători din regat, la scurt timp după ce a refuzat statutul de „Buddha” în favoarea unei vieți liniștite pe muntele său.
Problema a fost că așa numiții Celestial Court, adică ființele mai presus de lucrurile pământene, nu au primit prea bine vestea că Sun Wukong vrea o viață de sihastru în detrimentul uneia alături de ei. Mai pe șleau, cu decizia sa Wukong nu s-a supus regulilor și i-a sfidat pe restul din Curte, astfel au decis că cea mai bună rezolvare este să trimită o armată aproape infinită de demoni pentru a-l aduce înapoi la Celestial Court, lucru pe care l-au și reușit.
Și cam aici începe și firul narativ din joc, cu apariția lui Wukong în Celestial Court, față în față cu o bătălie pe cinste. Lupta dintre Wukong și Erlang Shen, comandatul armatei de care vorbeam mai devreme, a fost una plină de impact și de putere, dar noua noastră maimuța preferată pierde lupta și ajunge prins pe vecie sub un bolovan în vârful dealului. Înainte să capituleze pentru totdeauna însă, Wukong a reușit să își separe puterea în șase cristale pe care, fix înainte să fie înfrânt, le-a aruncat peste tot prin China, iar de atunci generații întregi de maimuțe au încercat să le găsească și să le unească, dar fără vreun succes notabil.
Aici intri în scenă tu, o maimuță care, la prima vedere poate părea la fel ca toate celelalte, dar în realitate ai în posesie abilitățile necesare pentru a duce misiunea asta titanică la bun sfârșit. Mai și semeni leit cu Wukong, și unii ar zice că ești reîncarnarea lui. Și uite așa începe totul, iar din teama de a da spoilere ne vom opri aici cu povestitul.
Dar ce pot să vă spun fără să vă stric experiența este că firul narativ are un pacing foarte bun, care e de-a dreptul delicios dacă ești familiar cu romanul pe care este bazat. Vei înțelege ce se întâmplă și dacă nu, dar câteva apariții surpriză sau momente de cotitură au alt impact dacă știi detaliile picante din prealabil.
Actorii vocali sunt și ei foarte buni, în special cei care au narat jocul în chineză, dar nu pierzi nimic dacă lași dialogul în engleză. Nu am remarcat performanțe jenante în limba reginei iar accentele cu care vorbesc personajele nu mi-au zgâriat urechea.
Poate cel mai arătos joc ever
Primul și cel mai evident aspect pe care îl remarci la Black Myth: Wukong este grafica. Jocul rulează pe motorul grafic Unreal Engine 5, cam cel mai avansat motor disponibil public, și se vede. Texturile arată sublim de detaliat, iluminarea ray-traced îmbracă perfect peisajele parcă pictate din zare iar flora și fauna sunt extrem de bogate și de variate. Este unul dintre puținele, dacă nu chiar primul joc care poate fi considerat cu adevărat next-gen.
Arată… incredibil. Cum foarte rar am văzut un joc să arate. Ce au reușit cei de la Game Science, studioul din spatele lui Black Myth: Wukong, e de-a dreptul lăudabil. Pe PC, platforma mea preferată de test și cu setările grafice date peste Very High, pe un preset denumit Cinematic. Și chiar cinematic a arătat, cu fiecare particulă, fir de păr și rază de soare randată impecabil.
Dar un joc nu poate arăta atât de bine fără să fie și extrem de solicitant, în special pe nivelul grafic cel mai mare, iar aici intră în scenă NVIDIA. Pentru că da, Black Myth: Wukong are încă din prima zi de lansare suport pentru DLSS 3 cu Frame Generation, o funcție foarte importantă pe care nu vrei să o ții dezactivată. Nu avem ceva nou per se în Wukong, dar DLSS cu FG ajută jocul să ruleze mult mai fluid și mai plăcut, fără vreun impact prea mare asupra input lag-ului.
Nu vom mai intra în detalii tehnice despre cum funcționează Frame Generation, voi spune doar că este un sistem care generează cu ajutorul AI-ului din plăcile video RTX 4000 cadre intermediare care sunt afișate între cadrele randate de GPU. În traducere directă, asta înseamnă că jocul rulează la mai multe fps, ergo se simte mai fluid. În combinație cu Reflex, care scade drastic input lag-ul sistemului, Frame Generation este o setare pe care nu merită să o oprești, în special într-un joc ca Wukong unde mai toate plăcile video de pe piață transpiră.
Dar performanța extra nu vine doar din Frame Generation, ci și din DLSS în sine. Algoritmul de upscaling al NVIDIA este deja extrem de avansat, și o bună parte din fps-urile extra vin de aici. Și crede-mă când îți spun, o să cam ai nevoie de fiecare fps pe care îl poți câștiga. Pe configurația mea, cu Ryzen 7 7800X3D și RTX 4070Ti Super am obținut o medie de aproximativ 70 de fps la rezoluție 2K cu toate setările la maxim, inclusiv ray-tracing, o valoare care nu pare neapărat mică dar trebuie luat în calcul că aveam atât DLSS cât și Frame Generation activ.
Fără astea două, rata de cadre gravita mai mult în jurul valorii de 35, mult prea puțin pentru un titlu de genul unde se pune accentul pe reflexe. Practic, acum mai mult decât oricând, Wukong a demonstrat că pentru o grafică impresionantă nu mai ai nevoie doar de putere brută, ci și de artificii software care uite, cântăresc enorm de mult într-o situație de genul. Aș fi putut să mă joc Wukong și fără DLSS?
Probabil că da, dar trebuia să mă mulțumesc cu niște setări grafice mai cuminți sau cu o performanță mult mai slabă, două sacrificii pe care nu vreau să le fac și sunt convins că mulți gândiți ca mine. Doar vreau să păstrez tortul dar să îl și mănânc.
Desigur, un RTX 4090 face față cu brio în fața jocului, chiar și la rezoluție 4K, dar este mai mult sau mai puțin singura din lume care îi poate ține piept lui Wukong fără DLSS sau FG. Și vorbim despre 4090, actualmente cea mai scumpă și mai puternică din câte există, și nu știu câți avem în PC-uri un așa monstru. Iar pentru cei ca noi, tehnologiile auxiliare precum DLSS sunt o minunăție.
În cazul ăsta, ca de fiecare dată, DLSS continuă să mă impresioneze, și la cât de bun este acum, mă gândesc sincer cu ce ar putea să mai vină nou cei de la NVIDIA încât să ne dea lumea peste cap așa cum a fost Frame Generation de pildă? Cel mai probabil asta vom afla relativ curând, odată cu anunțul inevitabilei serii RTX 5000 care e chiar după colț în teorie, deci vom mai discuta pe subiectul ăsta la un moment dat.
Legat de joc, am observat câteva bug-uri grafice cum ar fi texturi care s-au încărcat mai greu sau mici artefacte în zonele foarte lucioase dar overall Wukong a arătat și a mers foarte bine. Nu m-am lovit de crash-uri pe PC, și din câte am citit pe net situația pare să fie ok și pe PS5. Mai toată lumea recomandă modul „Performance” pentru PS, în mare parte datorită faptului că merge la 60fps blocat, dar fii pregătit să faci câteva sacrificii pe parte de calitate a imaginii.
Gameplay a la Souls, dar mai ușor
Acum ajungem la capitolul gameplay, și am ales în mod deliberat să las secțiunea asta la final pentru că este partea care, pe mine, mă atrage cel mai puțin la joc. Înainte de lansare Black Myth: Wukong a fost descris drept un titlu soulslike, adică cu mari inspirații din celebra serie extrem de dificilă Dark Souls a celor de la FromSoftware, dar în final nu s-a dovedit chiar așa.
Într-adevăr, combat-ul jocului curge într-un mod similar cu cel din Dark Souls sau Elden Ring, adică trebuie să îți gândești mișcările, să aștepți ca inamicul să se expună și abia după să ataci, dar gradul de dificultate general este mult mai mic în Wukong decât în orice alt titlu FromSoft. După primele câteva ore, inamicii obișnuiți pe care îi găsești pe hartă devin mici inconveniențe și atât, iar singurele pericole majore le reprezintă boșii cu care te vei confrunta pe tot parcursul campaniei.
Și ăștia funcționează asemenea jocurilor Souls, cu modele de atac prestabilite, puteri magice și mult, mult, mult HP. În general, dificultatea variază de la fight la fight în funcție de capabilitățile tale și de cum ți-ai cheltuit punctele în talent tree, dar în general nu va trebui să te chinui prea mult pentru a trece peste obstacole. Punctele investite în talente pot fi resetate foarte ușor, deci ai o libertate mare când vine vorba de build-uri și abilități. La asta se adaugă și un sistem de echipament, cu arme și armuri, ceea ce fac din Wukong un RPG în toată puterea cuvântului.
Dar de ce nu mă atrage gameplay-ul? Ei bine, așa cum unii oameni nu pot înțelege cum îmi vărs eu atâtea mii de ore în World of Warcraft, așa nu pot să înțeleg eu appeal-ul jocurilor de genul, cu bonfire-e, boși extrem de complicați, mecanici ca să pierzi tot când mori și așa mai departe. Pur și simplu nu sunt pentru mine, și după peste 30 de ore chinuitoare în Elden Ring, RPG-ul pe care toată lumea îl ridică în slăvi drept cel mai bun joc din lume, am realizat că nu găsesc distracția în stilul ăsta de gameplay.
De asta clipul ăsta nu este un review propriu-zis, ci mai mult niște impresii despre joc din perspectiva cuiva care nu prea cochetează cu stilul prezent și, totodată, un motiv să căscăm împreună ochii la grafică. O altă caracteristică ce mi-a adus aminte de Dark Souls este level design-ul. Black Myth: Wukong nu este un joc RPG open-world, ci se bazează pe mai multe secțiuni mult mai mic, închise, cu câteva alei și o mână de secrete și locuri interesante presărate pe deasupra.
Dar aici am remarcat o problema. Chiar dacă mediile din jurul tău par largi și deschise, este doar o iluzie, și te vei lovi destul de des de pereți invizibili care îți blochează accesul într-o zonă în care, vizual cel puțin, ai fi putut să mergi fără probleme. M-am obișnuit cu asta destul de repede, dar mi-ar plăcea ca un eventual sequel să trateze chestiunea nivelelor într-o manieră ceva mai deschisă și mai orientată către explorare, nu doar boss rush.
Concluzie
Dar astea sunt câteva păreri ale unui jucător care nu este publicul țintă al lui Black Myth: Wukong, așa că abia aștept să vă citesc și vouă gândurile în comentarii. Cum vi se pare Wukong? Ce plusuri ați apreciat și ce minusuri v-au enervat? 2024 este un an relativ sărăcăcios atunci când vine vorba despre lansări mari de jocuri, după un 2023 care ne-a adus alde Baldur’s Gate III, Spider-Man 2 și Alan Wake 2, deci poate Black Myth: Wukong să fie încoronat drept Jocul Anului 2024?
Asta e o întrebare grea, la care vom putea da un răspuns cert abia peste câteva luni, după ce ajung în fața noastră ultimele lansări mari ale anului, cum ar fi Assassin’s Creed Shadows și, cel mai important, revenirea în forma a BioWare cu noul Dragon Age: The Veilguard. Dar până atunci mai e ceva, deci sunt curios să citesc cum v-ați distrat voi zilele astea în Wukong.