Avem nevoie de realitate virtuala? Este o intrebare ca ma preseaza de ceva timp. Realitatea augmentata si virtuala prinde din ce in ce mai mult avant in randul tinerilor si pasionatilor de tehnologie. Din acest motiv, incep acest articol din postura negativistului convins, care nu s-ar dezlipi de monitorul sau.
Fac asta pentru ca sunt foarte multi traditionalisti care sunt de parere ca acest „FAB” trecator nu reprezinta decat o moda impusa de companiile mari si nu si-ar rupe din buget pentru un cascau virtual la suprapret. Intr-o oarecare masura sunt indreptatiti, avand in vedere pretul lui Oculus Rift si faptul ca Sony deja o sa vina la GDC cu propria casca pentru PS4. Preturile sunt mari, dar este de asteptat pentru orice tehnologie nou aparuta. O sa rog stimatul cititor sa arunce o privire peste preturile LCD-urilor la aparitie si sa faca o paralela intre cat costa un LCD in anii 90 si cat costa acum. Cu cat rata de adoptie este mai mare, cu atat costurile de productie sunt mai scazute si se dezvolta noi metode mai ieftine de productie. Cu toate astea, nu sunt de parere ca multi doresc sa aiba un coif pe cap in timp ce se iau la tranta cu toti crocobaurii demonici din Azeroth sau se impusca cu amicii prin Titan Fall sau Call of Duty. Asta ca sa nu mai zic nimc de Counter Strike. Problema majora a acestor dispozitive, si un lucru pe care nimeni nu l-a discutat, cel putin din ce stiu eu, este faptul ca o asemenea casca se joaca cu perceptia ta. Poti sa stai cu un Oculus Rift trei sau patru ore pe cap si dupa sa ai probleme cu perceptia spatiala. Nu este un sistem prin care iti este proiectata o imagine pe retina, astfel indepartand anumite probleme, ci de un sistem de afisare, pe care tu il percepi intr-un plan definit doar prin miscarea capului, casca interpretand miscarile tale ca cele ale unui mouse sau al unui stick analog. In momentul in care iti tot intorci capul dupa diverse elemente din joc sau puncte de interes, creierul risca sa fie pacalit din punct de vedere senzorial, astfel aparand probleme de orientare cand renunti la casca. Exista cazuri documentate de vertigo, sau ameteli mai pe romaneste, dupa ce anumiti oameni au incercat Oculus Rift pe la conventii, lucruri care nu se spun, fiind considerate „cazuri izolate”. Este si acesta un aspect extrem de important, indiferent de cat de interesanta pare aceasta tehnologie, pana la urma discutam de creierul uman. Care, cu toate ca este „construit sa reziste”, cam cum erau masinile Rusesti, este si usor de pacalit. Un impuls gresit si risti sa prajesti niste sigurante! Indiferent cat de revolutionar pare un dispozitiv, acesta trebuie testat si in dunga pana sa ajunga in posesia utilizatorilor, mai ales ca se joaca cu cel mai important organ din corpul uman… creierul. Nu este un semnal de alarma si nici macar un indemn la scandal general, ci doar un mod diferit de a privi lucrurile. Astept parerea voastra pe Facebook pentru un schimb de opinii constructiv.
