REVIEWSRSS PaginaDeMedia

ASUS ZenBook PRO Duo (UX581GV) – laptop-ul premium care mi-a dat calibratorul peste cap! Display OLED 4K HDR de 15,6”, culori…de vis! (review)

ScreenPad Plus: Dual Display pentru productivitate crescută

Dual Screen și tehnologii premium

Calitatea construcției și materiale - 10
Calitatea ecranului - 9.9
Design - 10
Tastatură - 9.9
Ergonomie - 9.6
Sistem de răcire - 9.6
Zgomot - 10
Performanță - 9.5
Conectivitate - 9.5
Autonomie - 8

9.6

Nota editorului

ZenBook PRO Duo UX581GV ne-a surprins cu al său design ieșit din comun, care cu siguranță va seta noi standarde.Vine îmbrăcat în materiale și finisaje premium și cu siguranță va întoarce privire tuturora cărora le place frumosul și tehnologia de top, în general.Și chiar dacă pentru majoritatea dintre noi UX581 va rămâne un vis frumos, vă spun că prețul său prohibitiv reflectă corect tehnologiile și calitatea componentelor integrate.   

User Rating: 4.46 ( 25 votes)

De câte ori nu ați auzit, aici, de la noi, sau din comunicatele, conferințele de presă, evenimentele de lansare ale diverșilor mari producători termeni precum ”productivitate crescută” sau ”dedicat creatorilor de conținut” sau ”artiștilor”, etc, etc? Eu unul am auzit de sute de ori aceste cuvinte frumoase, spuse de multe ori mai mult în gol, fără să însemne nimic. Ei bine, vă mărturisesc, după ce m-am jucat cu acest laptop aproape două săptămâni, pot afirma cu tărie, că, deși nu-mi place asta cu productivitatea, inginerii și designerii de la ASUS chiar au reușit să ridice la un nou nivel modul în care vom interacționa cu laptop-ul nostru în munca de zi cu zi. Pentru că ZenBook Pro Duo UX581GV reprezintă un gol umplut, între două scenarii: pe de o parte, avem iubitorii fengshui-ului exagerat (exacerbat) și birourile lor minimaliste, ce refuză vehement să mai instaleze un monitor extern de 24/27/32 inci, iar pe cealaltă parte, îî avem pe cei ce înțeleg că adevărata productivitate înseamnă scenarii multi-monitor – 2-3 monitoare cu diagonale medii – mari – indiferent că vorbim de programare, design CAD/CAM, editare foto-video, streaming video și câte și mai câte job-uri frumoase, în domeniul creației.

 

Design – ce e frumos, e frumos.

Dacă îmi permiteți, aș începe cu o observație personală, o mică glumiță: designerii ASUS sunt mai pricepuți decât designerii BMW Designworks Group cu care echipa ROG a creat ROG Strix Scar III. Evident, nu e nicio competiție, și, trecând peste orice glumă, se vede o maturizare a design-ului laptop-urilor ASUS, încă dinainte de a deschide capacul și a apăsa pe butonul de Power: de la sigla asimetrică de pe capacul din brushed aluminiu (evident, cercurile Zen concentrice pleacă din jurul siglei), și până la marginile lucioase, decupate cu diamant. 

Totul este redesenat, nimic nu este lăsat la voia întâmplării – pe cele două laterale, între capac și șasiul inferior s-a creat (sau mai bine zis, s-a desenat, s-a sculptat) ”o fantă” ce-mi aduce aminte de unitățile optice fără tray, un efect foarte interesant și un element unic.     

Această fantă continuă chiar și pe marginea frontală, însă este mult mai puțin vizibilă, însă este suficient de prezentă încât să poți deschide capacul cu o singură mână, chiar dacă balamalele sunt destul de rigide – evident, șasiul inferior este oricum suficient de greu pentru a nu se ridica la deschidere cum fac foarte multe laptop-uri (cele subțiri, de regulă).

Laptop-ul este relativ gros și greu. Dacă nu aș fi știut ce laptop urmează să primim la testare, aș fi crezut că e un nou laptop dintr-o altă gamă, nouă mie, precum un workstation, nu un membru al familiei ZenBook Pro. Pentru că acest laptop nu prea are prea multe de-a face cu generația veche de ZenBook Pro, de exemplu UX580. Generația anterioară nu a fost nici ea foarte ușoară, dar reușea totuși să se claseze în categoria laptop-urilor sub 2kg cu 1,88 kg și o grosime de sub 2cm, mai exact 1,9cm. În schimb, noua iterație nu se sperie de gura lumii, care o vede așa mai plinuță: 2,4cm grosime (chiar 2,46cm în zona balamalelor) și cântărind nu mai puțin de 2,5kg. Fără să fac spoiler, vă spun doar că nu bateria este de vină de această situație  – ea are exact capacitatea pe care o avea și bateria de pe UX580. Sistemul de răcire superior – placă video mult mai puternică la noul model, plus să nu uităm ecranul secundar cu toată electronica și sticla protectoare sunt principalii vinovați pentru dimensiunile XXL ale noului membru al familiei ZenBook Pro.

Dar când deschizi capacul și pornești din butonul aflat chiar în dreapta, deasupra touchpad-ului / numpad-ului (și care apropo, nu mai e lângă Delete, să ne stingem laptop-ul din greșeală!) – intri într-o lume cu totul diferită.

Și nu mă refer doar la calitatea ecranului principal, despre care voi vorbi puțin mai încolo, ci la spațiul de lucru care ți se deschide în fața ochilor – ecranul secundar. Acesta este gândit pentru a avea o extensie cât mai naturală a ecranului de 15,6”, astfel, ecranul ce tronează pe jumătate din suprafața șasiului inferior, are o rezoluție nativă de 3840 x 1100 pixeli și o diagonală de 14 inci. Spre deosebire de ecranul principal, care este glossy de nu mai ai nevoie de oglindă să-ți aranjezi frizura, ecranul de tip IPS secundar este ușor mat, pentru a nu acapara toate amprentele din lume. Și dacă desenezi pe el folosind style-ul, vei descoperi că este și ușor granulat, grunjos, care te va face să ai o senzație similară desenatului pe hârtie. Poate unii veți simți supărătoare diferența dintre cele două ecrane, dar credeți-mă, nu v-ați dori încă un ecran glossy, mai ales dacă veți lucra într-un spațiu cu multă lumină ambientală, sau afară, în soare.

Ambele ecrane sunt touch.

Și dacă încă tot suntem la capitolul design, mi-ar fi plăcut să văd cele două ecrane mai apropiate una de cealaltă. Cum s-ar fi putut face acest lucru? Doar împingând ecranul superior, cel principal, cu jumătate de centimetru mai jos, practic rama inferioară să fie mai subțire. Astfel, acele mișcări specifice de drag and drop ale ferestrelor de pe un ecran pe celălalt se făceau mai natural, cu o senzație de continuitate mai desăvârșită. Dar asta, probabil, la versiunea următoare de ZenBook PRO Duo :). Apropo, logo-ul Zenbook a fost adus între ecranul secundar și tastatură, întocmai pentru a subția cât mai mult spațiul dintre cele două ecrane. Ecranul inferior este dus la maxim către exterior, având o ramă foarte subțire, sub 5mm. 

Ergonomie

”Poliția ergonomiei îmi tot făcea semne cu bastonul reflectorizant să trag pe dreapta. Păi domnule participant la trafic, ceva nu e bine în scenariul dvs de folosire al acestui laptop! Nu simțiți cum după 8 ore vă doare în zona cervicală?” 

Datorită faptului că ecranul inferior este prea jos, pe orizontală, recomand folosirea laptop-ului pe un stand de laptop ușor înclinat, astfel încât ecranul inferior să capete măcar un unghi de 30 grade cu orizontală (eu așa am făcut). Doar că astfel nu se mai poate folosi wristpad-ul inclus în pachet, din păcate, care altfel este deosebit de util, deoarece laptop-ul este destul de înăltuț și tastatura este împinsă ca și la gama Zephyrus S până la capătul extrem la șasiului și fără ”un înălțător” chiar este foarte dificil să ai parte de o experiență plăcută de tastare. 

Însă writspad-ul din pachet m-a dezamăgit. Poate am folosit prea mult tastaturi de calitate, precum Corsair sau Roccat, cu wristpad-uri magnetice, sau care au cleme de prindere solide. Ei bine, modelul de față nu are așa ceva. Și nici banda de cauciuc de pe partea inferioară nu m-a oprit să tot împing accidental de colo colo wristpad-ul. Pe scurt, când ai un produs premium, ai și așteptări mari mari, și aici chiar se putea face o treabă mai bună cu puțină atenție. Căci este clar, semne că s-a încercat includerea de elemente mici premium, tot am descoperit – precum prisma din baza wristpad-ului, care preia lumina benzii de LED-uri aflate în partea inferioară a șasiului laptop-ului (”Alexa Light Bar”) și o afișează frumos în partea superioară a wristpad-ului, în zona tastei Space.    

Din păcate am văzut că în materialele de prezentare ale acestui laptop ASUS nu insistă deloc pe design-ul ErgoLift (prea multe alte funcții mai eye-catchy nu au mai făcut loc și lui ErgoLift) care este impecabil implementat la noul ZenBook Duo. Și chiar ar trebui. Nu numai că laptop-ul este ridicat suficient să avem o ergonomie mai bună pentru încheieturi fericite ale mâinilor, dar permite un airflow foarte bun pe burta laptop-ului. Ecranul se înclină suficient de mult (peste 140 grade), și face loc și fantelor de admisie ce se află chiar între capacul laptop-ului și șasiul inferior pentru un intake și mai bun.

Sistemul ErgoLift permite fantelor de admisie aflate la baza ecranului să maximeze intake-ul (pe lângă fantele de pe burta laptop-ului și cele ascunse, între taste)
Sistemul ErgoLift permite fantelor de admisie aflate la baza ecranului să maximeze intake-ul (pe lângă fantele de pe burta laptop-ului și cele ascunse, între taste)

Aerul cald nu ne mai evacuează cum am văzut la unele modele cu o construcție/ sistem de balamale similar, direct în baza ecranului, ci așa cum trebuie, în stânga și dreapta, pe gurile de evacuare generoase. Din imaginile termice se poate vedea că sistemul de răcire funcționează impecabil.. 

Tastatură / Numpad

În capitolul design/ergonomie tastatura și numpad-ul mereu ocupă un loc important, din motive evidente. Tastatura mi-a plăcut foarte mult, cursa relativ lungă, de 1,4mm (pentru acest gen de device-uri) și feedback-ul tactil mi-au asigurat multe ore plăcute în fața laptop-ului.

Touchpad-ul cu rol de Numpad, este deja o tradiție la laptop-urile moderne ASUS, iar faptul că luminozitatea tastelor virtuale de pe Numpad poate fi variat pe două nivele, acesta deja e cireașa de pe tort. 

Mi-au plăcut tastele Task Swap și ScreenPad On/Off aflate deasupra Numpad-ului, care fac multi-tasking-ul mult mai plăcut – mutarea ferestelor active de pe un display pe altul instant, este o idee foarte bună. 

Display-ul (/urile). Principal: OLED 4K HDR, al doilea IPS 4K

ScreenPad Plus: Dual Display pentru productivitate crescută

Acest laptop este ideal pentru cei ce sunt obișnuiți să lucreze pe mai multe ecrane, dar fiind în mișcare / călătorie, deplasări/meeting-uri/delegații, nu au la îndemână fizic alte ecrane. Aici intervine salvator al doilea display, produs de compania BOE. 

Dar să revenim la capodopera subiectului de astăzi, ecranul OLED de 15,6”, anunțat de Samsung la CES 2019, singurul panel OLED de 15,6” de pe piață în acest moment și care a început să fie integrat de toți marii producători de laptop-uri în modele lor Hero Products.

Nu numai că este primul panou care ne-a dat peste cap măsurătorile colorimetrului nostru Spider Elite 4, cu tot softul lui depășit, nereușind să redea corect valoarea obținută în măsurarea spațiului de culoare SRGB măsurat – deși a măsurat corect coordonatele celor 3 puncte ce definesc triunghiul SRGB, vizibil mult mai mare decât referința SRGB de 100%, de afișat a afișat cât a fost el învățat acum mulți ani că e posibil – 100% SRGB. Producătorul ne spune că ecranul acoperă 133% din spațiul de culore SRGB și chiar tind să-i cred, mai ales că spațiul de culoare AdobeRGB al acestui ecran este de 96%! Realizați că un monitor bun, cu un panou ARGB ce se apropie de 100% și panou pe 10 biți trece lejer de 2000-2300 Lei (BenQ SW240 este un astfel de monitor) – asta ca să înțelegem că având un panou de înaltă calitate este normal că se va reflecta în prețul final, destul de premium (/piperat) al acestui laptop, vârful gamei Zenbook.

Despre panourile OLED am putea scrie un întreg articol, știm cu toții trecutul panourilor, cu burn-in screens, flickering-ul, și așa mai departe. Evident, unele lucruri au fost rezolvate/atenuate de Samsung, din ce am observat, altele…timpul ne va răspunde la toate întrebările. Cert este că avantajele ecranului nu sunt de negat – luminozitatea extrem de ridicată, contrastul practic infinit, culorile….dintr-o altă dimensiune, saturate până la nivelul la care devin chiar deranjante :). 

OLED, visul oricărui editor video profesionist, și nu numai!

După cum spuneam despre ecranul OLED de 15,6”, punctul forte al laptop-ului, calitățile și specificațiile sale îl fac visul oricârui editor video profesionist sau semi-profesionist. Spațiul de culoare DCI-P3 de 100% este primul argument forte în acest sens. Eu nu am mai văzut așa ceva, vă spun sincer, și când am văzut video-urile Zona cu Dan în prim plan, l-am sunat și i-am spus: ”DA, așa trebuie să se vadă corect rodul muncii tale folosind BlackmagicPocket 6K Camera și editărilor făcute pe raw-urile sale! Așa DA!. Așa trebuie vizionate filmările tale” 🙂

Dar OLED-ul înseamnă și flickering. Pentru că spre deosebire de un ecran clasic LCD, backlight-ul aici este dat de LED-urile organice ce reprezintă în același timp și matricea panoului, adică nu există un backlight separat, din spate, ca la LCD, tub neon sau benzi de LED-uri care în general stau aprinse și cristalele lichide să-și facă treaba să stea sau nu în calea luminii, polarizând-o. Nu, aici pentru a da luminozitatea mai jos, trebuie lucrat din PWM (Pulse Width Modulation), o tehnică folosită pentru a varia în mod controlat tensiunea dată unui dispozitiv electronic. Practic, se schimbă foarte rapid tensiunea dată unui dispozitiv din ON în OFF li invers). În funcție de cât de mult se dorește scăderea luminozității, cresc timpii dintre aceste On și Off, și se creează acel efect de flickering pe care norocoșii nu îl sesisează, dar cei mai nenorocoși, precum și autorul de față, îl va observa, mai ales cu vederea periferică și mai ales după multe, ore. Și cu cât stați mai aproape de ecran, cu atât e mai rău (de aproape vederea periferică prinde și mai mult din cadru). Partea bună că peste 50% din luminozitate nu se mai resimte flicker-ul.

Contrastul este infinit. Da, practic nivelul de negru este zero, pentru că atunci când led-urile se sting, apoi e beznă, nenică. Nu e ca la panourile LCD, nu mai e un cristal lichid care mai scapă lumină din spate, din cauza imperfecțiunilor. Nu, aici negrul e negru, zero. Zero.zero. Iar albul, nivelul de luminozitate este peste 400 cd/m2, cât să te bronzezi. Colorimetrul săracul nu a fost educat când era mic să spună ”infinit”, mi-a returnat o cifră așa să fie…400.000:1, să arate spectaculos. 

Uniformitatea luminozității este foarte bună.

Uniformitatea culorilor este bună, exceptând modul maxim de luminozitate, care de cele mai multe ori dă peste cap matricea uniformității culorilor. Însă la luminozitatea de 80% și sub, această matrice de 9 zone devine una foarte uniformă, DeltaE-ul variind mai mult decât acceptabi între 0 și 3.6. 

Per total, nota 9 din 10 pentru ecran. Dacă nu aș fi simțit flicker-ul, i-aș fi dat 11 din 10.

Performanțe, zgomot, temperaturi

Pe scurt, laptop-ul acesta este atât de performant încât poate umili fără eforturi suplimentare multe laptop-uri din clasa de gaming. Da, avem un procesor Intel Core i7-9750H cu șase nuclee, 12 fire de execuție și un TDP de 45W, adică vorbim de un procesor foarte puternic, nu din gama ULV. 

Placa video este un NVIDIA GeForce RTX 2060 veritabil, cu 6GB GDDR6, varianta full power de Laptop, adică nu vreun model Max-Q sau altă formă low-power (nici nu există pe 2060 varianta Max-Q, asta pentru a fi corecți). TDP 80W

Laptop-ul a rămas silențios pe parcursul testelor cu Cinebench, chiar și când l-am stresat mai mult cu Unigine Superposition, netrecând de 40dB nici cu modul Turbo Fan activat. O reală plăcere și supriză.

Nici laptop-ul nu s-a încins foarte mult, temperaturile înregistrate pe suprafața laptop-ului mi-a transmis: totul este sub control, tu lucrează acolo liniștit.

Jos pălăria pentru întregul sistem de răcire, chiar dacă nu împărtășesc aceleași idei despre heatpipe-urile shared (comune CPU/GPU) cu inginerii ASUS.

Pentru că în continuare nu îmi place să disec produse noi, îi mulțumesc Lisei Gale, o doamnă pe care o respect mult, de la MobileTechReview.
Pentru că în continuare nu îmi place să disec produse noi, îi mulțumesc Lisei Gale, o doamnă pe care o respect mult, de la MobileTechReview.

Mai jos, puteți urmări laterala stângă, unde se evacuează aerul cald de la procesor. În imaginea din stânga,  temperaturi în timpul unei utilizări ușoare, respectiv în dreapta, încărcare serioasă (Cinebench)

Procesorul în schimb a tot sărit gardul, până la 80-85C și în încărcare maximă, aproape de 95C, dar placa video a rămas în parametri optimi, până în 75C.

Mai jos, puteți urmări laterala dreaptă, unde se evacuează aerul cald de la placa video. În imaginea din stânga, temperaturi în timpul unei utilizări ușoare, respectiv în dreapta, încărcare serioasă (Cinebench)

Mai jos, vedeți imagini termice cu spatele laptop-ului, stânga, temperaturi în timpul unei utilizări ușoare, respectiv în dreapta, încărcare serioasă (Cinebench)

Scorurile de procesor clasează ZenBook PRO Duo chiar lângă ROG Strix Scar III, ceea ce era și de așteptat, fiind vorba de același procesor.

Chiar și SSD-ul a returnat scoruri similare. Cipurile de memorii sunt integrate direct pe placa de bază,

Autonomie

Sincer, mă așteptam ca bateria de 71Wh să mă țină mai mult de 4 ore de lucru (browsing Internet, editare Google Docs și un pic de Youtube, și editare poze light). Dar probabil așteptările mele au fost nerealiste și vă explic și de ce. În primul rând am păstrat luminozitatea ecranului la 40%, deși acești 40% sunt mult peste media ultimelor laptop-uri testate, adică e una să ai 40% din 430cd/m2 și altceva e să faci 40%din 280cd/m2). Și dacă la un panou LCD acest aspect nu contează atât de mult (diferența de consum al unui panou LCD de laptop între brightness la maxim și la minim este sub 10w), la un OLED chiar contează. Dar ce contează cel mai mult la un panou OLED este CONȚINUTUL ecranului. Da, ați auzit bine. Eu am lucat pe ferestre predominant ALBE, adică background ce foțează OLED-ul să aprindă toți subpixelii pentru a reda albul. Dacă aveam background colorat (culori închise, albastru sau chiar gri închis sau negru, OLED-ul închide din subpixeli și consumul scade mult față de un panou LCD).

Și să menționez că n-am dezactivat al doilea ecran, însă l-am pus și pe acesta la 40%. 

Deci în condițiile menționate mai sus cred că autonomia de 4 ore e bine. Dacă aveți nevoie de autonomie mare, fiind într-o deplasare lungă (avion, etc) dezactivați ecranul inferior. În plus, în modul citire, fără Wifi, nu uitați să setați o culoare închisă pentru background, text alb și uite așa veți mai câștiga câteva ore prețioase de autonomie.

Conectică

3 USB-uri, dintre care două porturi USB 3.1 Gen 2 Type-A (10 Gbps), unul de tup Type C cu DisplayPort și Thunderbolt 3 (până la 40Gbps) și un port HDMI – o conectică standard pentru un laptop de top în 2019. 

Concluzie

Ce putem spune în încheiere, despre ZenBook PRO Duo? Ne-a surprins cu al său design ieșit din comun, care cu siguranță va seta noi standarde, vine îmbrăcat în materiale și finisaje premium și cu siguranță va întoarce privire tuturora cărora le place frumosul și tehnologia de top, în general. Și chiar dacă pentru majoritatea dintre noi UX581 va rămâne un vis frumos, vă spun că prețul său prohibitiv reflectă corect tehnologiile și calitatea componentelor integrate.   

Tags

Related Articles

Back to top button
Close
Close