ASUS ProArt StudioBook Pro 17 W700G2T: studioul din rucsac! (review)

ASUS ProArt StudioBook Pro 17 vine ca o completare, parcă, la mini-serialul dedicat unor laptop-uri mai speciale, pe care le-am studiat aici la Zona, la începutul acestui an. Mai exact, am încercat să găsim laptop-ul ideal pentru editare video, atacând problema din două perspective: 1.) laptop-ul de gaming, ce oferă forță brută multă, cu procesor și placă video de top, și 2.) – laptop-uri cu mai puțină forță pură, însă cu alte caracteristici importante, căutate de industrie: ecran de calitate, pentru o acuratețe în munca de teren.

Deși numele îl trădează, deja din start ne spune că avem un workstation mobil de 17”, vă spun că veți descoperi multe surprize legate de configurație, așadar, stați alături de noi pentru câteva minute! 🙂

ASUS ProArt StudioBook Pro 17: Construcție, design, ergonomie

În primul rând, e mare.

Degeaba departamentul lor de marketing îmi vinde gosoși că este unul din cele mai compacte laptop-uri de 17” cu Quadro din lume, dimensiunile sale fiind similare cu un lapop de 15” clasic, și că intră în orice geantă – ei bine, compartimentul special, dedicat laptop-urilor, al rucsacului meu Thule a avut o altă părere despre aceste afirmații – cum s-ar spune, a avut o părere cam cu 1,5-2cm diferită.

În rest, da, n-am ce spune, este un laptop foarte subțire: doar 18,4mm grosime.

Vom vedea mai târziu cum acest lucru este un plus și un minus, pentru anumite configurații.

Construcția și design-ul sunt premium: de la capacul brushed aluminium, și până la zona din jurul tastelor, unde s-a folosit un aliaj pe bază de magneziu.

Elemente Rose Gold (liniile aurite de pe carcasă) ”dau foarte bine” în contrast cu restul șasiului, Star Grey.

Chiar și zona wristpad-ului (sau cum preferați, palm-rest-ul) are o textură interesantă, dar care din punctul meu de vedere este din alt film, fiind lucios și cu striații – aici nu m-au nimenit – aș fi preferat o suprafață unitară, nu un amalgam de idei.

Chiar au pus această textură și pe tastele direcționale, o idee foarte bună, astfel vei identifica mult mai rapid tastele direcționale cu buricul degetelor. Păcat că totuși la ditai suprafața, n-au reușit să găsească o metodă de a pune taste direcționale de dimensiuni normale.

Balamaua este destul de rigidă, trebuie să ții cu o mână partea inferioară a șasiului, pentru a nu ridica laptop-ul de pe masă când deschizi capacul. Dar aici înțeleg abordarea, dat fiind faptul că vorbim de balamale ce permit rabatarea la 180 grade a ecranului.

Tastatura mi-a plăcut mai mult decât pe fratele său mai mic H500, este mai rigidă, mai precisă. Tastele sunt destul de silențioase, până dai de tasata Space :).

Iluminarea albă se poate regla în 3 trepte. Mi-ar fi plăcut să văd mai puțină lumină ieșind de sub taste, dar oricum, dacă stai într-o poziție corectă ergonomic, suficient de sus, nu vei mai fi deranjat de această lumină ce scapă cam prea mult de sub taste.

Îmi place și ideea unui numpad mare, la îndemână, doar când ai nevoie, fără să se sacrifice spațiul dintre taste sau dimensiunea tastelor.

În schimb iluminarea acestui combo touchpad/numpad este mult prea puternică în comparație cu cea a tastaturii și sincer, e deranjantă iluminarea disproporționată numpad/tastatură.

La ZenBook Pro Duo îmi aduc aminte că se putea regla luminozitatea tastelor virtuale, aici în schimb nu am găsit nicio metodă.

Ecran: 17”, WUXGA (16:10, 1920×1200), IPS, 100% SRGB, 99% DCI-P3

Formatul ecranului, deși ușor atipic pentru zona de consumer în 2020: WUXGA (1920×1200) este însă mai potrivit pentru designeri, arhitecți, animatori.

Se vede clar că au vorbit serios când au vorbit de targetul acestei game. O bilă albă pentru acest format inginerilor și designerilor ASUS.

Ecranul este ideal pentru orice activitate ce înseamnă prelucrare foto-video, creație. Chiar dacă zona de AdobeRGB este mai slabă, spațiul DCI-P3, zona de video, este aproape de 100%.

Uniformitatea culorilor din nou este la înălțime, la fel și acuratețea culorilor. ASUS precizează un Delta E < 1,5 și iată, măsurătorile ne arată o medie foarte bună, sub 1. Ce-i drept, am văzut și panouri mai bune, overall, precum la MSI Prestige 15 și ASUS StudioBook 15 H500.

În schimb la capitolul contrast ceva scârțâie la acest panou: indiferent cum se modifică luminozitatea, tot cam 600-700:1 este contrastul.

E bun, dar departe de a fi strălucit, conform standardelor actuale.

ASUS ProArt StudioBook Pro 17: Sub capotă – performanțe

Modelul de față vine într-o configurație ușor dezechilibrată, (un-balanced), din punctul meu de vedere. De ce spun asta? Haideți să vedem.

În primul rând, avem un procesor Intel Xeon E-2276M foarte puternic, ce are în plus 200 MHz față de un Core i7-9750H obișnuit, atât la boost (4.7GHz vs 4.5GHz) cât și la frecvența de bază (2.8GHz vs 2.6GHz).

Evident, însă unul din marile atuuri ale acestui procesor este suportul pentru memorii ECC, dedicate zonei de workstation-uri și servere, pentru date sensibile. Un modul de memorie ECC (Error Correction Code) are un cip de memorie suplimentar, pentru detectarea erorilor și corectarea lor – cu late cuvinte, dacă se lucrează cu volume mari de date, se previne coruperea de date ce poate interveni când te aștepți cel mai puțin.

Evident, laptop-ul de față ProArt StudioBook Pro 17 vine echipat cu două module RAM ECC de 32GB. Da, ați citit bine, în total 64GB de memorie ECC DDR42666 MHz, un kit produs de Samsung.

Stocare: ASUS a ridicat stacheta!

Apoi avem o stocare venită parcă dintr-un vis al unui geek: 4TB SSD! O premieră absolută pentru un laptop venit în redacția Zona.

Și dacă acest lucru nu era suficient, avem două SSD-uri de mare viteză, configurate în RAID 0 pentru viteze interstelare: vedeți mai jos ce viteze am obținut.

În aceste condiții, ne dăm ușor seama că totuși veriga slabă a sistemului este placa grafică, NVIDIA Quadro T2000.

Nu mă înțelegeți greșit: în aplicații specializate, super-optimizate, micuța placă T2000, ce are sub capotă un ”motor de 0,9l în 3 cilindri”, adică micuțul cip TU117, scoate scoruri incredibile. Dar parcă această configurație merita un Quadro mai supărat, măcar un Quadro RTX 3000, dacă nu chiar un RTX 4000. Evident, șasiul subțire are și limitări, adică nu orice Quadro ar putea fi instalat – poate un RTX 4000 Max-Q?

De acea am spus mai sus că avem o configurație ușor debalansată. La urma urmei, cum veți vedea în continuarea acestui articol, în aplicații de CAD/CAM placa video duce greul, nu procesorul.

Sistem de răcire, temperaturi, zgomot.

Placa grafică e cuminte, singura problemă o poate reprezenta procesorul musculos Xeon. Ce mi-a plăcut este silențiozitatea acestui laptop – orice aș fi făzut, nu am reușit ”să scot din pepeni” laptop-ul, care și-a păstrat ventilatoarele silențiose, sub 40dB.

Reversul medaliei, pentru această silențiozitate este …ați ghicit: Throttling-ul. Nu e cazul să ne impacientăm, acest fenomen nedorit apare doar în aplicații în care procesorul lucrează 100% (Cinebench Multi-core, de exemplu).

În imaginea de mai jos, în Blender, randarea făcută pe procesor a fost cu mult sub performanțele obținute de un 9750H obișnuit, de exemplu de ROG Strix Scar III – dar vă spun, acolo ventilatoarele au fost lăsate de producător să zburde în voie, depășind 50dB.

Sincer, aș fi preferat să am control asupra ventilatoarelor, să pot face mai gălăgios laptop-ul, dacă așa îmi doresc eu, dacă vreau performanțe mai ridicate. Oricum, mister ThrottleStop a venit în ajutorul meu și cu un undervolting de 125mV am calmat brusc procesorul fierbinte, obținând un spor de performanță de 10-20% în aplicațiile de randare pe procesor.

În rest, laptop-ul rămâne destul de rece, sistemul de răcire este bine realizat.

Singura mea problemă (obsesie?) o reprezintă sharing-ul de heatpipe-uri.

Vedeți acele două heatpipe-uri care trec peste ambele zone, astfel procesorul fierbinte poate încălzi cu succes placa video mai rece, când procesorul este încărcat la maxim.

Dacă vă uitați pe cele 5 capturi de mai jos, veți vedea că de exemplu în Blender, când am randat pe procesor și acesta era la 100%, heatpipe-urile comune au reușit să încălzească placa video cu aproape 10 grade, chiar dacă acesta era în Idle, în șomaj tehnic.

În ultimele două imagini, puteți vedea temperatura plăcii video, mai exact două valori măsurate – înainte de a se termina randarea pe procesor – de la 49C, respectiv după câteva minute de la terminarea acestui task, când, odată cu răcirea procesorului și răcirii heatpipe-urilor, scade și temperatura GPU-ului la 41C.

Imaginea termică FLIR ne arată în full-load temperaturi foarte bune, laptop-ul nu se încinge în zona tastaturii.

Conectică

Conectica este bună, avem 3 porturi USB, un HDMI, un cititor de carduri, un jack audio și un port Thunderbolt 3.

ASUS ProArt StudioBook Pro 17 – Autonomie

Bateria de 55Wh este cam micuță la ce configurație avem, sincer mă așteptam ca odată tehnologia Optimus activată, să văd o autonomie mai mare.

Testul PCMark 10 Modern Office Battery test a fost rulat la 95cd/m2 și cu wireless-ul dezactivat, tastatura neiluminată și Bluetooth-ul oprit. În condițiile acestea, 3 ore și jumătate este cam puțin.

Concluzie

Cui i se adresează ASUS ProArt StudioBook Pro 17 W700G2T? În primul rând arhitecților, designerilor, animatorilor, cercetătorilor și oricui ce lucrează în aplicații care folosesc cu adevărat un NVIDIA Quadro. Veți vedea în cel de-al doilea articol, dedicat aplicațiilor specializate și optimizate pentru Quadro, cât de mult face diferența o placă video specializată.

ASUS ProArt StudioBook Pro 17 W700G2T este un laptop mare, destul de greu, deși chiar foarte subțire, arată și se simte premium. Nu avem informații despre prețul acestui model, dar cu siguranță este cel puțin 3500 spre 4000 EUR (asta dacă va apărea și versiunea cu 64GB și 4TB SSD), deci da, nu e doar un laptop obișnuit, pentru oricine.

A, și deși am rulat jocuri pe el, ProArt StudioBook Pro 17 W700G2T nu e pentru gaming. Rezultatele în jocuri îl așează lângă un Lenovo Y7000 (modelul testat de noi, cu i7-9750H și NVIDIA GTX 1650), un laptop de 3-4 ori mai ieftin, ați înțeles ce vreau să spun. Nu cred că potențialii clienți se vor și juca pe el…acest laptop strigă PRODUCTIVITATE prin toți porii lui, prin fiecare fantă de admisie, prin fiecare componentă.