De obicei, monitoarele pentru creatori și cele pentru gaming sunt două categorii separate, dar taiwanezii au încercat să le combine pe ambele într-un singur produs. ASUS ProArt PA32UCDM vine cu un panou QD-OLED 4K la 240 Hz, calibrare hardware profesională și suport pentru Dolby Vision, dar, în același timp, oferă Adaptive Sync și un timp de răspuns de doar 0,1 ms. Întrebarea care se naște de aici și la care vom încerca să răspundem în rândurile următoare este dacă un singur monitor poate să le facă bine pe amândouă?

Hai să începem. Vorbim despre un monitor cu diagonala de 31,5 inch, calibrat din fabrică, care vine în culoarea aia gri-aluminiu care strigă de la o poștă că e gândit să însoțească un Mac Studio sau un Mac Mini. L-am ținut pe birou două săptămâni cât să-mi dau seama unde excelează și care sunt compromisurile. Să le luăm pe rând.

ASUS ProArt PA32UCDM, unboxing și construcție

Se despachetează simplu, practic vine în două bucăți: piciorul cu talpă deja asamblat și monitorul. Talpa nu trebuie montată, ceea ce e o ușurare, iar prinderea se face printr-un singur click pe sistemul VESA, fără șuruburi. Dezasamblarea e la fel de simplă, apeși un buton și gata.

Construcția e un punct la care ASUS ProArt PA32UCDM nu face rabat. Piciorul este din aluminiu, nu din plastic vopsit să pară metal, iar senzația când îl atingi e de obiect solid, turnat dintr-o bucată. Inclusiv spatele panoului e îmbrăcat în aluminiu, ceea ce îl apropie vizual și tactil de un Pro Display XDR. Pe deasupra are niște fante de aerisire și difuzoarele montate „top-firing”, adică sunetul se duce în sus.

Singurul reproș la construcție, și care depinde de cât de pretențios ești, ține de lipsa rotirii orizontale spre stânga sau dreapta. Altfel, ai posibilitatea să-l înclini, să-l ajustezi pe înălțime (poate fi ridicat suficient de mult pentru a permite amplasarea unui laptop dedesubt), poți să-l rotești și pe verticală dacă chiar ai nevoie de un 4K / 240 Hz pe înalt.

Reglajele de mișcare acoperă aproape tot ce ți-ai dori, mai puțin rotirea pe orizontală. Baza e plată și subțire, ușor de trecut cabluri prin ea, deși nu chiar cel mai bun exemplu de cable management, și, de asemenea, poți pune lucruri pe ea, telefonul, pixuri, post-it-uri etc.

În partea de jos, chiar sub logo-ul companiei, monitorul include un senzor de proximitate, parte din suita ASUS OLED Care. Atunci când detectează că utilizatorul s-a îndepărtat de birou, monitorul poate scădea luminozitatea sau opri automat imaginea afișată, contribuind astfel la reducerea riscului de burn-in și la prelungirea duratei de viață a panoului OLED. În plus, dispune și de un senzor de lumină ambientală, care poate adapta automat luminozitatea și temperatura de culoare în funcție de iluminarea din încăpere.

Ramele lui ASUS ProArt PA32UCDM sunt subțiri pe trei laturi, iar marginea de jos este puțin mai groasă, găzduind și logo-ul ASUS. Aceasta se continuă cu zona în care sunt integrați senzorii și butoanele. Și dacă am vorbit de logo, pe spate scrie ProArt foarte mare, iar pe talpă brandingul este discret.

Da, are și sunet, două difuzoare de câte 3 W. Și e drăguț că ASUS s-a obosit să le pună, pentru că prea puțini producători o fac. Sunetul nu e grozav lipsindu-i basul, dar nimeni nu cumpără un monitor de genul ăsta pentru boxe. Dacă ești obișnuit cu sunet de bună calitate, le vei ignora complet. Le trec la categoria bonus, nu la argumente.

Conectivitate gândită pentru profesioniști, dar fără DisplayPort

La acest capitol, ASUS a ales o configurație de porturi diferită de cea întâlnită pe majoritatea monitoarelor premium. ASUS ProArt PA32UCDM are un HDMI 2.1 și două porturi Thunderbolt 4, dintre care unul livrează până la 96 W (PD – power delivery) și suportă semnal DisplayPort prin USB-C. Mai are un al treilea USB-C, dar ăla doar pentru încărcare la 15 W și nu trimite semnal video, plus un USB-A. Cele două USB-C de date plus USB-A pot fi folosite și pentru periferice.

Ce nu are, și e cumva ciudat pentru un monitor din categoria profesională, e un port DisplayPort fizic, dedicat. Da, ai DisplayPort, dar livrat prin Thunderbolt, nu printr-un conector DP clasic în spate. E genul de absență pe care n-o observi dacă vii cu un laptop modern pe USB-C, dar care te poate lua prin surprindere dacă ai un desktop cu placă video care scoate pe DisplayPort și te aștepți să-l bagi direct. ASUS a livrat în cutie cablul HDMI certificat tocmai pentru că ăsta e traseul pe care l-a gândit pentru PC-ul de gaming.

Și cablurile din cutie merită menționate. Cablul HDMI e certificat și duce 4K la 240 Hz cu HDR, ceea ce nu e deloc banal, astfel de cabluri fiind rare și scumpe. Iar cablul Thunderbolt 4 e certificat 8K / 60 și merge inclusiv pe Mac, ducând tot 4K 240 HDR. Cu alte cuvinte, scenariul ideal e un PC pe Windows conectat pe HDMI pentru gaming și un Mac pe Thunderbolt pentru muncă, dar conectate simultan.

Navigarea cu joystick bună, aplicația discutabilă

Navigarea prin meniul lui ASUS ProArt PA32UCDM se face în principal cu un joystick, nu cu zece butoane în care să te pierzi. Acesta e flancat de alte 2 butoane: cel de pornit oprit și cel de back (înapoi). Joystick-ul merge ca cel de pe telecomenzile de la televizoare, e intuitiv și rapid.

Separat, ASUS oferă o aplicație de control pentru Windows și Mac, DisplayWidget, prin care poți umbla la setări direct din sistem. Pe hârtie sună bine. În practică, aplicația e cam buggy, nu execută mereu comenzile cum trebuie, și ajungi să te întorci la meniul fizic, care merge fără reproș. Nu e un dezastru, dar nici nu e ceva cu care ASUS se poate lăuda.

Partea bună e că ASUS ProArt PA32UCDM poate funcționa ca un adevărat hub pentru întregul birou. Tastatura și mouse-ul pot fi conectate direct în monitor și utilizate automat pe sistemul activ, fără reconectări sau accesorii suplimentare. Funcția KVM integrată și modurile Picture in Picture (PiP) și Picture by Picture (PBP) te lasă să legi simultan două sisteme la ASUS ProArt PA32UCDM. Tastatura și mouse-ul pot fi folosite pe ambele, astfel încât poți trece rapid de la un PC la un Mac fără să fie nevoie să reconectezi perifericele.

Panoul QD-OLED este adevărata vedetă

ASUS ProArt PA32UCDM folosește un panou QD-OLED cu rezoluție 3840 × 2160 pixeli și aproximativ 140 PPI, iar calitatea imaginii este impresionantă. Negrul este perfect, contrastul practic infinit, iar culorile au o profunzime greu, dacă nu imposibil, de egalat de un LCD clasic.

Monitorul acoperă 100% din spațiul sRGB, 99% DCI-P3 și oferă suport pentru BT.2020, Dolby Vision, HDR10 și HLG. Calibrarea hardware și certificarea Calman Ready îl recomandă pentru fluxuri profesionale de editare foto și video.

În utilizarea de zi cu zi, culorile lui ASUS ProArt PA32UCDM sunt extrem de naturale și foarte apropiate de cele oferite de Apple Studio Display, diferențele fiind practic insesizabile pentru ochiul uman în utilizarea obișnuită. Saltul în acuratețe și fluiditate e enorm dacă vii, cum a fost cazul aici, de la un Apple Studio Display de 60 Hz fără HDR. Pe partea de gaming, e o experiență substanțial mai bună la frame rate (60 vs 240), cu suport pentru AMD FreeSync și NVIDIA G-Sync și latență aproape nulă.

Adevărul e că ASUS ProArt PA32UCDM e greu de exploatat la maximum. În jocurile AAA moderne îți trebuie un PC foarte puternic, iar în unele titluri vei fi nevoit să faci compromisuri la setările grafice. În schimb, jocurile competitive precum Counter-Strike 2, Valorant sau Overwatch 2 pot depăși fără probleme 240 FPS dacă ai hardware țeapăn.

Și acum ajungem la un lucru care poate fi un deal-breaker pentru unii. ASUS specifică 1000 de niți peak pentru 3% din suprafața ecranului și cu Uniform Brightness activat, luminozitatea este plafonată în jur de 250 de niți și rămâne constantă indiferent de conținutul afișat.
Dacă te uiți la un film pe tot ecranul, luminozitatea scade vizibil, se împrăștie și HDR-ul devine mult mai puțin spectaculos. În practică, înseamnă că un clip pe YouTube într-o fereastră mică arată mai punchy decât același conținut pe tot ecranul. Per total, monitorul e mai degrabă întunecat și cere o cameră cu lumină controlată, mai ales că panoul e glossy și vezi sursele de lumină în el sau chiar pe tine însuți.

Alte review-uri confirmă ceea ce am observat și noi, că luminozitatea scade foarte mult atunci când conținutul ocupă întreaga suprafață a ecranului. În practică, monitorul este evident mai puțin luminos decât un Apple Studio Display.

Întrebarea care apare aici este: de ce a făcut ASUS asta? După ce te joci puțin cu el, răspunsul pare să fie că e un compromis intenționat. Ca să ofere o rată de refresh atât de mare la prețul ăsta probabil au tăiat din luminozitate. E greu, poate imposibil, să ai un panou care excelează simultan și la 240 Hz, și la luminozitate full-screen ridicată, fără să te duci spre un preț piperat. Dacă judecăm strict tehnic, compromisul e corect și coerent cu identitatea de doi-în-unu a monitorului: un ecran pe care te joci pe Windows și, în același timp, un ProArt bine calibrat pentru lucru. Compromisul, și ăsta cred că e cuvântul corect, e rată de refresh mare și calibrare în detrimentul luminozității.

Mai sunt două chestii care țin de natura OLED-ului. Trecerea între nuanțele de culoare nu e chiar uniformă, pe negru se observă o nuanță de albastru în unele zone de tranziție, mai accentuată decât te-ai aștepta. E o caracteristică a tehnologiei, nu un defect propriu monitorului, dar e acolo. De asemenea, dacă activezi protecția anti-burn-in monitorul face un crop și un pixel shift periodic, mâncând încă puțin din margini ca să repoziționeze imaginea.

Experiența de utilizare

M-am jucat pe ASUS ProArt PA32UCDM, am lucrat pe el și m-am uitat la filme. Și la fiecare dintre aceste trei categorii monitorul se comportă diferit, ceea ce de fapt confirmă exact ideea de doi-în-unu de la care am pornit.

La gaming, ASUS ProArt PA32UCDM e pur și simplu un alt nivel. Venind de pe un panou de 60 Hz fără HDR, saltul la 4K și 240 Hz e de-a dreptul violent, are o fluiditate și culori greu de descris. Aș spune totuși că odată ce te-ai obișnuit cu el, ți-e greu să te mai dai înapoi. După cum am remarcat anterior, singura „problemă” e că îți trebuie un PC pe măsură ca să-l exploatezi.

La lucru, intră în scenă cealaltă personalitate a lui. Comuți pe un preset calibrat, sRGB sau DCI-P3, și brusc nu mai ai în față un monitor de gaming, ci un instrument de precizie. Culorile ar trebui să fie exacte din prima, fără să simți nevoia să umbli la nimic, iar consecvența între presetări e remarcabilă. Pentru genul ăsta de muncă, unde un albastru trebuie să fie exact albastrul ăla și nu altul, monitorul își face treaba fără să comenteze.

Dar ca să fim corecți până la capăt și puțin puriști, calibrarea din fabrică, oricât de bună ar fi, rămâne un punct de plecare. Orice profesionist serios își va recalibra monitorul periodic, pentru că panourile variază în timp, iar un flux de lucru riguros nu se bazează pe un raport din cutie, ci pe propriile măsurători. Din fericire, monitorul e gândit fix pentru asta: suportă calibrare hardware, cu profilul salvat direct în memoria lui, și îți poate programa intervale regulate de recalibrare.

La filme / seriale, contrastul aproape infinit specific OLED-ului face minuni, dar luminozitatea nu impresionează atunci când conținutul ocupă întreaga suprafață a ecranului. Scenele întunecate au profunzime, iar culorile sunt bogate și naturale. Unghiurile de vizualizare sunt excelente, așa că imaginea rămâne aproape neschimbată indiferent din ce poziție privești ecranul. Totuși, ASUS ProArt PA32UCDM va oferi cea mai bună experiență într-o cameră slab luminată, altfel nu te va impresiona. Este excelent pentru filme, dar cu condiția să-i oferi mediul potrivit.

ASUS ProArt PA32UCDM, preț și concluzii

La noi, ASUS ProArt PA32UCDM se găsește în magazinele online undeva între 7.000 și 8.000 de lei cu o garanție de 3 ani. Pare mult, și e mult pentru un monitor dacă doar te joci ocazional. Dar reperul corect aici nu e un monitor de gaming oarecare, ci segmentul profesional, unde un Apple Pro Display XDR pleacă de la circa 3500 de euro. Raportat la gama asta, ProArt-ul ăsta e de fapt accesibil, mai ales că îți oferă un hibrid care chiar merge în două direcții: gaming serios și lucru profesional. Pe de altă parte, dacă-l compari cu un QD-OLED de gaming cu specificații similare, diferența de 20-30% poate părea nejustificată. Tu, cel care plătește, și munca ta sunt criteriile după care se judecă prețul, așa că „it's up to you”, noi doar îl punem în context.

Ca să răspundem la întrebarea din deschidere, ProArt PA32UCDM e un monitor care se pretează pentru ambele: profesional și gaming, dar cu niște compromisuri. Construcția e excelentă, din aluminiu, în descendența clară a unui Studio Display XDR. Acuratețea culorilor e foarte bună, conectivitatea e bogată și gândită inteligent pentru două sisteme simultan, cu KVM și PIP/PBP care chiar economisesc timp, deși absența unui DisplayPort fizic e o ciudățenie de care trebuie să ții cont. La 240 Hz și 4K e și un monitor de gaming serios, future-proof.

Compromisul care contează cu adevărat e luminozitatea. E un panou mai degrabă întunecat, cu un peak HDR de 1.000 de niți atins doar pe suprafețe mici, și care cere un mediu de lucru cu lumină slabă. E prețul plătit pentru rata aia de refresh și pentru calibrare. Dacă lucrezi cu draperiile trase și culoarea contează mai mult decât strălucirea, nu te va deranja. Dacă te aștepti la un HDR care-ți bubuie retina într-o cameră luminoasă, nu e monitorul potrivit. Pentru toți ceilalți, care vor un singur ecran bun la ambele și nu vor să aleagă, ProArt PA32UCDM e una dintre cele mai convingătoare propuneri de pe piață.

La momentul publicării acestui review, ASUS derulează și o campanie promoțională pentru gama ProArt. Produsele eligibile cumpărate până la 30 iunie 2026 pot beneficia de cashback de până la 1.145 lei, iar cumpărătorii primesc și acces la platforma educațională ProArt Masters Talks, cu masterclass-uri dedicate creatorilor de conținut.