Când auzim de o misiune spațială precum Artemis II, primul gând merge la rachetă, la lansare, la echipaj. Este partea spectaculoasă. Dar realitatea este că succesul unei astfel de misiuni stă, în mare parte, într-un loc mult mai puțin vizibil: sistemul informatic din interiorul navei spațiale.
Iar aici intervine o componentă despre care se vorbește prea puțin: tehnologii de materiale dar și tehnologii de IT capabile să funcționeze în spațiu, inclusiv cea dezvoltată de AMD.
O scurtă recapitulare a Programului Artemis
Artemis este un program al cărui nume vine de la denumirea din greacă a zeiței Lunii, Artemis, sora geamănă a zeului Apollo (programul anterior cu aselenizare umană), dar cu un twist: denumirea feminină a fost aleasă pentru a sărbători includerea primei femei într-o misiune lunară, astronauta Christina Koch, lucru esențial pentru a testa cum reacționează și corpul feminin în spațiu.
În acest context, Orion este capsula spațială care transportă astronauți, denumită după constelația cu același nume. Toate aceste denumiri nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă o tradiție a celor de la NASA de a numi vehiculele de explorare spațială după obiecte cerești sau personaje mitologice.
Programul Artemis conține 5 misiuni planificate (de la I la V) pentru a întoarce omul pe Lună:
- Artemis I (26 de zile; 16 noiembrie – 11 decembrie 2022) – misiune fără echipaj care a testat racheta SLS (Space Launch System, racheta care propulsează capsula) și modulul Orion pe orbită în jurul Lunii.
- Artemis II (10 zile; 1 – 10 aprilie 2026) – prima misiune cu echipaj uman; astronauții au ocolit Luna pentru a valida sistemele de zbor cu oameni.
- Artemis III (≈ 2 – 3 săptămâni; planificată pentru 2027) – misiune cu echipaj dedicată testelor critice de andocare și integrare, fără aselenizare.
- Artemis IV (≈ 3 – 4 săptămâni; planificată pentru 2028) – prima misiune Artemis cu aselenizare, marcând revenirea oamenilor pe suprafața Lunii.
- Artemis V (≈ 1 lună sau mai mult; planificată pentru final de 2028 / început de 2030) – misiune de consolidare, cu o nouă aselenizare și operațiuni lunare extinse.
Până acum au fost finalizate două misiuni, I și II. Artemis II a trecut printr-o serie de etape în care fiecare sistem depindea de celălalt: lansarea cu SLS, intrarea pe orbită, verificările inițiale, manevrele de apropiere, plecarea spre Lună, zborul în jurul Lunii, întoarcerea spre Pământ, reintrarea în atmosferă și, la final, aterizarea în ocean.
Obiectivele Artemis II
Scopul principal al misiunii a fost testarea de tehnologii. Interesant este că una dintre tehnologiile folosite de capsula Orion este chiar AMD. Într-o postare pe paginile de LinkedIn și X, AMD menționează că a contribuit la misiunile Artemis I și II cu FPGA-urile AMD Virtex 5QV.
Pe scurt, Artemis I și Artemis II (dar și viitoarea Artemis III) sunt misiuni de testare a echipamentelor pentru scopul suprem al seriei: aselenizarea din misiunile Artemis IV și Artemis V.
După mai bine de 50 de ani, tehnologiile s-au schimbat complet din toate punctele de vedere, așadar au fost necesare noi teste pentru a face misiunea lunară sigură pentru a transporta oameni.
În primul rând, s-a testat scutul termic Avcoat, un material ablativ pe bază de fibre de siliciu, testat la reintrare la viteză extrem de mare în atmosfera Pământului (cca 5000 °C), care se exfoliază progresiv pentru a atenua impactul. Alte echipamente testate au fost vestele de protecție împotriva radiațiilor AstroRad, realizate din straturi flexibile de polimeri.
FPGA-urile AMD Virtex 5QV, care sunt cipuri speciale ce pot fi reconfigurate pentru sarcini diferite, pot îndeplini mai multe roluri simultan și sunt construite să reziste acolo unde spațiul nu iartă. În afara protecției oferite de atmosfera Pământului, radiațiile pot produce erori imprevizibile în electronică, adică biți care se schimbă aleatoriu și pot compromite întregul sistem, iar ceea ce pe Pământ este o raritate, în spațiu este un lucru constant.
Tocmai de aceea, AMD este testat în astfel de misiuni: pentru că aceste cipuri sunt proiectate special să detecteze și să corecteze erori cauzate de radiații, să continue să funcționeze în condiții ostile și să evite situații critice în care sistemele ar putea ceda, lucru care demonstrează că nu este vorba doar despre performanță, ci despre tehnologie construită să nu cedeze atunci când nu există loc de erori, având in vedere ca orice eroare sau greșeala poate costa viața întregului echipaj.
Pe lângă toate acestea, s-au mai testat panouri solare de ultimă generație, baterii optimizate pentru cicluri lungi și temperaturi variabile, sisteme de life support (pentru reciclarea aerului și a apei, controlul temperaturii și umidității în spații mici), sisteme de comunicații – toate acestea fiind tehnologii noi, testate până acum doar în medii de simulare pe Pământ.
Artemis II – o misiune reușită
Misiunea Artemis II a fost un succes real: a reușit să lanseze, să susțină în spațiu și să readucă pe Pământ oameni, iar AMD a făcut parte din acest moment unic in istorie.
Pe lângă asta, cei patru astronauți ai misiunii Artemis II au doborât recordul de distanță parcursă de oameni în spațiu, depășind cel mai îndepărtat punct în raport cu Terra atins anterior de astronauții programului Apollo în mijlocul anilor 60.
Având în vedere că tehnologiile AMD au demonstrat din plin că pot participa cu succes la astfel de procese cu echipaj uman în Artemis I și II, este foarte probabil ca acestea să fie folosite și în următoarele misiuni Artemis.
