CommunityMORE

Confesiunile unui gamer: De ce m-am lasat de colectionat jocuri!

Mult inainte sa ajung la emisiune… colectionam jocuri. Am inceput modest, punand cap la cap colectiile de jocuri piratate de la Sfantu Gheorghe una peste alta, pana cand mi-am cumparat primul titlu original. Tin minte si acum ca mi-am cumparat primul meu titlu original de la Best Computers, titlu care se numea Dungeon Keeper si a costat undeva la un milion jumatate. Asta a fost piatra de temelie a colectiei mele de jocuri. Asa am inceput sa strang bani sa imi cumpar jocurile preferate, cu toate ca pe vremea aceea, vorbim de sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000, pirateria era in floare. DC++ era rege, Kazza, eMule si Napster erau prezente si la noi in tara. 

Initial imi cumparam doar jocurile pe care le jucam in disperare: Heroes, NFS, Jagged Aliance si multe altele asemenea. Box-uri mari, cu manual, cu explicatii si uneori, daca era marinimos producatorul, o harta si un art book. Atunci, aceste jewel case-uri,  reprezenta fereastra mea catre „strainatatea” unde se gaseau jocuri la raft. La noi alergai prin centru de iti venea acru in gura pana gaseai jocul pe care il doreai si de cele mai multe ori erai fortat sa mai platesti niste sute de mii de lei pentru a „rezerva” jocul. Asta daca baiatul de la tejghea nu iti scotea catalogul cu jocuri „ieftine”. Asta era lumea cumparatorului de jocuri atunci.

Tentatia era la tot pasul. Tu doreai sa fii un cetatean corect care isi achizitioneaza jocurile, pentru ca ii placea sa cumpere copia fizica si nu sa o pirateze, mediul din acea vreme fiind unul foarte ostil fata de tine. Erau standuri cu jocuri piratate de la rusi si bulgari, dintr-un capat al altuia al Bucurestiului de la Europa, pana in Grozavesti, centrul fiind locul pe care il accesai pentru prospaturi. Astea erau standardele atunci, cand pana si lucratorul comercial iti recomanda sa cumperi jocuri cu crack si sa iti modezi consola.

Dar am ales sa imi pun cap la cap colectia personala de jocuri, care, intre timp a ajuns destul de maricica, numarand cateva sute de jocuri de PC fizice, alte cateva sute de Playstation, Xbox, Nintendo si lista continua. Nu o sa stau sa discut despre cat de valoroase sunt jocurile din colectia personala, pentru ca in mod suprinzator, nu de cele mai scumpe jocuri ma leaga amintiri placute. Am amintiri placute cu titluri precum Pink Panter pentru Sega Mega Drive, joc pe care l-am cautat prin targuri si pe la bazaruri timp de cateva luni pana l-am gasit. Doar pentru a descoperi ca in interior era alt joc, un pic mai rar.. Contra: Hard Cops. Aceste incidente m-au pus pe niste drumuri de nici nu imi inchipuiam la inceput de colectie ca am sa le strabat. Cine s-ar fi gandit ca o sa merg atat de departe incat sa caut poze cu DPI mare, scanari ale etichetei jocului mai sus mentionat, pentru a restaura jocul la valoarea lui originala. Asa mi-am comandat de pe eBay carcase de Sega Genesis si m-am apucat sa printez.

Era o chestie pe care nici nu ma gandeam sa o fac. Necesita mult timp, trebuie sa astepti livrari, sa ai mana stabila sa nu pui eticheta stramb. Sa fi atent la cartridge sa fie din seria corecta si o groaza de detalii pe care trebuia sa le urmaresti. Asta este blestemul colectionarului. Sa stai sa bibilesti obsesiv fiecare colt al carcasei. Sa ajungi sa cauti prin magazine cutia cea mai aratoasa, pe care oricum nu o sa o scoti din tipla si lista continua. Suntem conditionati de propia obsesie uneori, cumparand impulsiv o tona de chestii pe care cel mai probabil o sa le jucam de cel mult cateva ori.

Fiind gamer, colectia mea este una care include toate nebuniile posibile. De la jocuri handheld stand alone, pana la editii rare sau un Mega Man 9 in carcasa de NES. Dar asta o face speciala pentru mine. Jocurile pe care le-am adunat in acesti ani includ Fifa 98 pe Mega Drive, NBA JAM, Mega Man, Condition Zero, R-Type, Duck Tales sau Final Fantasy. Nu m-am orientat pe o singura platforma, am cumparat in bulk uneori, atat pentru Sega, Nintendo, Microsoft, Sony, Panasonic sau PC. Iar in momentul in care debaraua nu mai era destul de incapatoare, am trecut la rafturi si la rafinament.

Acesta este un punct definitoriu in ciclul de viata al unui colectionar, pentru ca brusc, te loveste realitatea in borna. Faptul ca poti sa iti faci un fort din jocuri, este foarte posibil sa iti apere virginitatea toata viata. Nu de multe ori m-am trezit explicand de ce am jocuri originale si de ce am atatea. Probabil cel mai intalnit reaspuns este: Da ce mah… n-ai internet? Este un viciu extrem de costisitor, existand jocuri sau editii speciale care te pot ruina, putand sa ajungi sa platesti pretul unui apartament pentru o bucata de plastic. Dar, pasiunea nu cunoaste limite si am sarit si eu calul de cateva ori, facand niste investitii in jocuri pe care acum… parca le regret.

Atunci dai nas in nas cu realitatea cruda, una care iti spune ca aproape doua mii de copii fizice nu sunt o idee buna. Atunci faci o alegere. Fie mergi inainte, caz in care ai bani si vreau sa fiu prietenul tau. Fie incepi sa devii extrem de selectiv. Asta este a doua bucata a existentei unui colectionar. Atunci cand realizezi ca ai cumparat pana acum toate prostiile si incerci sa le inlocuiesti cu chestii mai misto. Acest moment o sa iti manance ficatii, pentru ca o sa stai sa cauti acel Contra: Hard Cops original, posibil in tipla, sa fie cat mai nou si sa fereasca sfantul pixel daca are o zgarietura discul sau carcasa. Ajungi atat de tipicar si invatat incat esti o mini enciclopedie a domeniului pe care il colectionezi, invatand sa diferentiezi jocurile piratate de cele originale si gusturile se rafineaza. Gata cu jocurile din copilarie, acum cauti chestii cool, care au fost pe la AVGN sau care au o rata de raritate mai mare. Ca le schimibi cu alte jocuri sau le vinzi pe eBay mai incolo, este treaba ta. Dar acea senzatie de a tine in mana un Mega Man 9, in tipla … si de a contempla daca sau nu sa il desfaci… este unic.

Astfel ajungem la snobi. Categorie din care si subsemnatul face parte intr-o oarecare masura, avand in vedere ca acum ma chinui sa imi intregesc colectia Neo Geo, care pentru pasionati reprezinta un semnal de alarma destul de mare, consolele si jocurile produse de acestia, mai ales cele vechi, fiind destul de scumpe. Eu m-am rezumat la portabile si mi-am cumparat in urma cu ceva timp un Neo Geo Pocket Color. Am consola si mare parte din lansarile US si EU. Dar per total sunt 83 de jocuri, din care detin doar 50 si ceva.  Iar preturile variaza. Poti sa cumperi un cartridge cu 10 dolari, poti sa il cumperi cu 2000 de dolari. In functie de cat de rar este, daca esti sau nu in Europa si cat de departe este cel care vinde. Cu cat arata mai nou produsul, cu atat mai multi bani o sa platesti pentru el. Daca il mai ai si in tipla, pana si un joc vechi de NES valoreaza ceva, asta pentru ca nu a fost atins de maini… umane. Asa functioneaza la astia… de fac colectii.

Pe de alta parte, colectionatul de jocuri are si parti negative reale. O sa ramai lejer in prima saptamana de la salariu fara bani, avand nevoie sa cumperi editia aia de colectie sau jocul ala de Saturn. Nu doar o data mi-am dat tot salariul pe jocuri pe care le-am jucat poate doar o singura data. Mi-am petrecut timpul cu MK, NFS, NBA Jam, CONTRA, Street Figher si multe altele. Am trecut prin mai toate jocurile populare, prin mai toate iteratiile lor, atat pe console, cat si pe PC si pot spune cu certitudine, ca in acest moment, daca doresti sa te apuci sa colectionezi ceva, sfatul meu… este sa te apuci sa colectionezi jocuri foarte proaste. Cu cat mai prost jocul, cu atat sunt mai mari sansele sa il cumpere cineva. Iar asta ii va ridica pretul. Nu acum, pentru ca nu stiu cui o sa ii vinzi tu o copie fizica de Destiny 2 cuiva sau de Battlefront 2 in zece ani. Nu de alta, nu o sa se mai joace nici dracu si … cel mai probabil nu or sa mai existe serverele.

Iar acesta este motivul pentru care m-am limitat la jocuri „de mana”. Nu doar o singura data am cumparat un joc intreg si m-am trezit ca vreau sa il incerc si mi-am luat teapa vietii. De la coduri de activare EA, pana la continut DLC pe disc, armura pentru cal si mod-uri pe plata, le-am vazut pe toate in industria jocurilor. Iar acum, m-am oprit din a cumpara jocuri „mari” pentru mine, pentru ca in zece ani am certitudinea ca nu o sa le mai pot accesa decat pe jumatate. Spun asta cu un cinism si o scarba de nedescris, in contextul in care pot si acum sa ma joc CS 1.6, un joc din o mie noua sute Toamna, dar daca vreau sa incerc Time Splitters sau Halo 1 pe Xbox in multi… ciu ciu.

In acest moment, colectionarul nu mai cauta prima lansare. Poate o cumpara pe Steam, dar nu fizica, pentru ca nu este completa. In trecut primeam un expansion, aceasta era asociat cu o lansare fizica, cutiile se potriveau si erau din acealsi film, era alta treaba. Acum primesti jocul, cutii, microtranzactii, aplicatie de mobile, multiplayer de rahat, peer to peer multiplayer si alte mizerii cu care ne-am obisnuit. Asa ca m-am resemnat sa nu mai cumpar jocurile atunci cand apar. Asta ca sa nu mai discutam despre update-uri si alte elemente, care dupa inchiderea serverelor sistemului in cauza, fie el Nintendo, Microsoft sau Sony, nu o sa mai poti sa accesezi nici patch-uri, nici multiplayer … nici nimic. Iar acest lucru se intampla. Nintendo a omorat deja o groaza de jocuri si face zilnic asta cu alte titluri. Iar cand platforma in sine moare… atunci poti sa te uiti ca mortu’ colacu’ la acele discuri. Pentru ca patch-uri nu mai vezi, multiplayer nu exista si nici nu ai certitudinea daca iti functioneaza sau nu. Cat despre PC… sa ne fie cu iertare, dar cand cumparam jocul, chiar dorim sa il jucam, nu sa ne gandim daca ne tine sau nu procul sistemul de DRM sau cate cutii sau endgramuri deschid astazi.

Colectionarea jocurilor din ziua de azi este costisitoare si lipsita de impliniri. Din pacate. Au disparut multe dintre elementele pe care le-am agreat cand eram mic, precum manualul stufos sau artbook-ul. Jocurile sunt acum un fel de puzzle pe care il platesti pentru a-l completa, iar acest colectionar a cam obosit. Prefer sa ma concentrez pe cate un sistem mai vechi, unde gasesc un gameplay diferit, ceva altfel si mai ales ceva complet. Cuvant pe care industria de jocuri triplu A l-a cam uitat de zece ani incoace. Pacat… am o groaza de jocuri complete in colectie si cateva pe care nu le mai pot juca. Dar, daca doresti sa incepi o colectie, azi… hei… poti sa incepi sa colectionezi casete de Terminator, sunt mai ieftine si sunt si jocurile intregi pe ele. Poate casete de NES sau Sega Genesis, sisteme care s-au gasit si la noi in tara dupa revolutie. Intr-un cuvant, daca doresti sa colectionezi in 2018 trebuie sa fie o colectie: RETRO.

Zona IT

ZONA IT

Articole asemanatoare

4 comentarii

  1. Pe vremea cand tu iti cumparai de la Best Computers primul joc original cu 1.500.000 lei, eu lucram acolo si aveam leafa de 2.500.000 lei! Aruncai banii pe fereastra cand altii lucrau din greu pentru ei o luna intreaga!

  2. Si ce are una cu alta! E alegerea lui pe ce isi „arunca” banii. Poate tu cheltui mult mai mult pe tigari, bautura, sau pe nu stiu ce ai tu chef sa „arunci” cu banii. Si daca tu nu ai asta nu inseaamna ca altul nu trebuie sa aiba. Si crede ma, o spune unul care este plin de datorii si de probleme. Dar niciodata nu stau sa i judec pe ceilalti pt cea ce fac sau nu cu banii lor. Mai ales atunci cand este vb despre un hobby. Dar tu probabil esti unul din cei frustrati care se plang ca nu au asa de multi bani precum persoanele de langa ei.

  3. cam greu de vericat povestea, poate pozele cu colectia nu sunt ale lui ci doar plagiate, dar povestea e frumoasa
    atata timp cat nu apre si el in imagini greu de crezut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back to top button