În perioada 17-19 iulie 2025, Lenovo a organizat la Iași o serie de prezentări dedicate viziunii sale globale despre AI și lansării de noi produse, în contextul parteneriatului tehnologic cu turneul de tenis WTA 250 (Iași Open).
În cadrul acestui eveniment, prezentarea „AI: Quo Vadis? Lenovo Hybrid AI”, susținută de Valerio Rizzo, EMEA AI Technical Leader la Lenovo, a conturat direcțiile viitorului infrastructurii IT în contextul adoptării accelerate a inteligenței artificiale. Cu un background atipic pentru industrie, un doctorat în neuroștiințe, experiență în analiza semnalelor cerebrale și opt ani petrecuți la Lenovo, Rizzo privește evoluția AI nu doar ca pe un salt tehnologic, ci ca pe o transformare fundamentală.
Prima chestie pe care ți-o spune Valerio este că nimeni nu știe cu adevărat încotro se îndreaptă AI-ul. Nici măcar cei care lucrează zilnic la dezvoltarea inteligenței artificiale. „Există un studiu făcut de sute de oameni de știință, condus de cineva de la OpenAI, știi, ăia care au făcut ChatGPT. Și ghici ce? Nu pot să prezică ce se va întâmpla după 2027. E un mare semn de întrebare”.
De la procesoare, la GPU-uri și mai departe…
O altă observație esențială a italianului este că, în ultimii ani, am asistat la o tranziție de la calculul bazat pe procesoare (CPU) la cel pe plăci grafice (GPU). Însă schimbarea nu se oprește aici. În prezent, inteligența artificială schimbă însăși natura algoritmilor folosiți, mai ales în domenii cum ar fi simularea legilor fizicii sau dinamica coliziunilor, preluând complet rolul pe care îl avea înainte HPC (high-performance computing). Așa cum remarca în 2023 profesorul Torsten Hoefler: „AI eats HPC – Attack of the Killer Tensor Cores”.
Cu alte cuvinte, dezvoltarea și rularea modelelor de inteligență artificială este acum principalul motiv pentru care se construiesc centre HPC, iar aceste modele consumă cea mai mare parte din resursele de procesare. Așadar, AI nu mai e doar un „utilizator” al infrastructurii, ci chiar motorul care o ghidează și o determină să evolueze.
Trei trenduri care schimbă totul
- LLM-urile își extind sfera de activitate și devin „transformers” – Large Language Models nu mai sunt doar modele de limbaj. Pot procesa video, imagini, audio, transformă orice tip de informație în „token-uri” pe care le înțelege. Google Veo 3, de exemplu, poate genera video 4K cu text coerent. Asta înseamnă că AI-ul nu mai are nevoie ca cineva să-i explice legile fizicii. Le învață singur, pixel cu pixel. Și asta deschide ușa către ceva mare și potențial periculos, AI care poate simula lumea reală fără să înțeleagă teoretic cum funcționează.
- AI agents – agenții AI sunt niște „colegi digitali” care chiar pot rezolva taskuri, nu doar să răspundă la întrebări. „Imaginează-ți că ai un coleg care nu doarme niciodată, nu se plictisește niciodată, și poate să țină minte tot ce s-a întâmplat în ultimii ani”, zice Rizzo. „Asta e un agent AI”. E ca și cum ChatGPT ar ieși din browser și ar începe să-ți facă treaba în oricare din aplicațiile de pe computer, lucrând non-stop.
- MCP & A2A – trend-ul cel mai radical sunt protocoalele MCP (Model Context Protocol) și A2A (Agent-to-Agent), tehnologiile care vor recrea complet economia software-ului. MCP e ca un „adaptor USB-C pentru agenții AI”, un standard care permite agenților să vorbească cu orice software fără să fi fost programați special pentru asta. A2A permite agenților să vorbească între ei pentru a rezolva probleme. Tu îi spui unui agent ce vrei, iar el vorbește cu alți agenți specialiști până rezolvă totul. „Următorul nivel de evoluție al software-ului va avea o interfață în limbaj natural”, explică Rizzo. „Vei vorbi cu agenți, le vei spune ce vrei de la software, iar ei vor face treaba”.
Valerio Rizzo l-a citat și pe CEO-ul NVIDIA, Jensen Huang, care a spus: „Software-ul înghite lumea, dar AI-ul va înghiți software-ul.” Ce înseamnă asta tradus din română în română? Că toate aplicațiile pe care le cunoști (Word, Excel, Facebook, Instagram) vor deveni invizibile. Vei avea un agent AI care le va folosi în locul tău, fără să-ți mai bați tu capul cu ele.
Una dintre cele mai importante observații ale lui Rizzo este că viitorul nu va fi doar în „cloud” (pe serverele companiilor). Va fi „hibrid”, o parte în cloud și o parte pe computerul tău de acasă sau de la birou. E logic dacă te gândești că nu vrei ca toate secretele tale să treacă prin internet, dar pentru anumite calcule complexe ai nevoie de supercomputere.
Lenovo construiește „fabricile AI” ale viitorului
Aici intervine strategia Lenovo. Compania nu vrea să fie doar un producător de laptop-uri și servere. Vrea să construiască întreaga infrastructură pentru lumea AI. „Toate centrele de date din lume, foarte probabil, vor fi ‘fabrici AI' de acum înainte”, spune Rizzo. „Dacă software-ul e folosit de agenții AI, trebuie să existe o infrastructură pentru a găzdui și rula acești agenți”.
Strategia Lenovo „Hybrid AI Advantage” funcționează pe patru nivele: de la hardware-ul fizic (căști cu AI până la supercomputere) la „rețete” complete pentru construirea sistemelor AI, apoi un ecosistem de peste 60 de parteneri specializați și în final servicii de consultanță completă. Prin programul „AI Innovators”, compania oferă 165 de soluții la cheie pentru toate industriile, de la detectarea fraudelor în bănci la diagnostice medicale în spitale și optimizarea producției în fabrici.
Lenovo a dat și câteva exemple de aplicații practice ale tehnologiei lor: au ajutat echipele NASCAR să câștige curse prin analiza în timp real a realimentării, au creat agenți digitali și sisteme inteligente de monitorizare a mulțimilor pentru Formula 1, și lucrează cu FIFA la revoluționarea arbitrajului video folosind tehnologia „3D Gaussian Splatting” care reconstruiește scene 3D din imagini 2D.
De asemenea, Lenovo investește și în sustenabilitate cu sistemul „Neptune” care răcește serverele cu apă de la robinet și reutilizează căldura pentru încălzirea clădirilor.
„Nu cred că putem vorbi de inteligență”
Recunosc că am fost impresionat de prezentarea lui Valerio și la finalul prezentării am discutat câteva minute cu el. Inițial am avut doar o întrebare în minte, dar discuția s-a înfiripat natural.
ZonaIT: Aș vrea să vorbim puțin despre al treilea trend din prezentarea ta. Când crezi că va deveni realitate? Mă refer la MCP & A2A.
Valerio Rizzo: MCP și A2A (agent-to-agent) sunt deja prezente. Claude (n.r. AI-ul dezvoltat de Anthropic) este printre primele care implementează MCP. Visual Studio Code folosește deja MCP prin Claude, prin ChatGPT… deci da, MCP este deja folosit.
ZonaIT: Deci agenții colaborează deja între ei, printr-un manager (de agenți)?
Valerio Rizzo: Da, dar… să zicem că partea de agent-to-agent e încă la început. În slide-urile mele am o diagramă, descărcările kitului de dezvoltare respectiv (n.r. care implementează A2A și/sau MCP) de pe GitHub au explodat, dacă îmi amintesc bine, au trecut de 17.000. Totuși, colaborarea între agenți e încă la început, din cauza comportamentului imprevizibil. În aplicații critice sau complexe, poate apărea o „cascadă de halucinații” care duce la eșecuri grave. Așa că se testează mult, dar MCP se folosește deja, doar că este în continuare dificil de implementat.
ZonaIT: În scenariul în care un agent AI lucrează cu alt agent AI, iar aceștia sunt coordonați de un manager (de agenți), care mai este rolul omului?
Valerio Rizzo: Este esențial. Este supraveghetorul. E omul din buclă (human in the loop). El trebuie să înțeleagă ce fac agenții și dacă există probleme în fluxul de lucru. Tot omul este cel care inițiază sarcinile. Practic, el rămâne operatorul, doar că interacționează cu „software-ul” printr-o interfață diferită, prin agentul AI.
ZonaIT: Deci nu mai folosim direct software-ul, ci AI-ul operează software-ul în locul nostru?
Valerio Rizzo: Exact. Software-ul există în continuare în spate, pot fi baze de date, motoare de căutare, orice, dar interfața devine agentul. Acesta execută sarcini folosind software-ul. În plus, mai poate exista și un alt agent care are rol de „manager” și care coordonează ceilalți agenți. Dar omul e tot cel care știe ce problemă trebuie rezolvată.
Valerio Rizzo: Îți dau un exemplu: înainte, calculatorul era o revoluție pentru că ne ajuta să rezolvăm probleme simple mai rapid. Acum, ne confruntăm cu probleme de o complexitate mult prea mare pentru mintea umană sau chiar pentru o echipă întreagă. Aici intervin agenții AI, ca un instrument care ne ajută să ne depășim limitele.
ZonaIT: Spui că AI-ul e totuși un instrument?
Valerio Rizzo: Exact. Atâta timp cât nu avem o entitate conștientă, cu voință proprie, care să-și definească singură scopuri și să le urmărească, omul va fi mereu cel care decide direcția și ce unelte folosește. Nu există niciun AI în lume care să se trezească într-o zi și să zică „vreau să rezolv această problemă”. Omul decide.
ZonaIT: Am citit acum vreo două luni despre un grup de cercetători care au creat o „companie” formată doar din agenți AI. A ieșit un haos total.
Valerio Rizzo: Da, asta se întâmplă des cu tehnologiile noi. E și un lucru bun, testezi limitele. Dar avem tendința de a exagera. Când apare o unealtă nouă, o folosim peste tot. Ai un ciocan? Toate problemele devin cuie. Așa e și cu AI-ul, vrem să-l aplicăm la orice. Dar nu toate problemele au nevoie de AI.
ZonaIT: Într-un fel, AI-ul e doar o mașină de calcul?
Valerio Rizzo: Este o mașină care combină și intersectează volume uriașe de date, mai mari decât poate înțelege un om sau chiar o echipă. Noi avem limite în modul în care prelucrăm datele și AI-ul ne ajută să trecem peste aceste limite.
ZonaIT: Dar nu e inteligență propriu-zisă, e doar o mașină de calcul?
Valerio Rizzo: Nu cred că putem vorbi de inteligență. Sunt și alții care spun asta. Spre exemplu, Yann LeCun, Yoshua Bengio, Geoffrey Hinton sunt toți câștigători ai premiului Turing. Ei spun că modelele de tip transformer nu sunt „inteligente”. E doar o iluzie, nouă ni se pare că gândesc. Dar în realitate, nu au nevoie de „înțelegere”, doar de multe exemple. Noi, oamenii, putem trage concluzii și din foarte puține date.
ZonaIT: Prin urmare AI-ul doar face calcule statistice?
Valerio Rizzo: Exact. Face un calcul probabilistic. Transformerul prezice următorul cuvânt, sau următorul pixel, pe baza unei probabilități. Iar asta poate părea inteligență, dar nu este. Uneori funcționează foarte bine, dar alteori se poate comporta imprevizibil, poate „halucina”. De aceea trebuie să îi construim limite clare și să-l ghidăm. Dacă vrei ca acel calcul probabilistic să stea într-un cadru clar, trebuie să-i trasezi tu limitele. Inteligența e a omului. AI-ul e o unealtă, iar felul în care o folosim poate fi inteligent sau nu.
ZonaIT: Deci „inteligență” e de fapt o etichetă pe care o aplicăm noi pe o unealtă?
Valerio Rizzo: Da, cred că exact asta este. Eu n-am văzut inteligență propriu-zisă. E o unealtă „inteligentă” doar în sensul că îmbunătățește ceea ce facem noi. Ne ajută să ducem mai departe propria noastră inteligență.
