A ajuns Let’s Play-ul un nou tip de popcorn entertainment ?

Odata cu ascensiunea Youtube-ului si cu explozia in popularitate a Let’s Play-urilor, a fost dovedit odata pentru totdeauna ca jocurile pot fi privite si dintr-o alta perspectiva, a unui spectator care asculta comentariul jucatorului si experimenteaza jocul in acelasi timp. De aici, cu permisiunea cititorului, evident, o sa imi permit sa fac o comparatie intre jocuri si filme, ba chiar la un moment dat o sa pun si un semn egal intre anumite elemente, evident tinand cont de niste standarde rational-traditionale. Adica o sa gandesc ca un gamer, nu precum un individ care tine in brate un anumit concept.
Cuvinte mari, dar o sa incerc sa fiu rational cand voi face aceasta comparatie. Care practic o sa puncteze un singur lucru: faptul ca DVD-urile ce contin „Comentariul Regizorului” sunt urmarite in repetate randuri de catre fanii unui anumit film, lucru care se intampla si cu Let’s Play-urile, spectatorul fiind atras in egala masura de ambele elemente: ceea ce se petrece pe ecran si ceea ce comenteaza regizorul filmului.
Este o fascinatie umana aproape primara acest spectacol care se petrece in fata noastra atunci cand urmarim un alt jucator experimentand un joc, existand chiar si o mica „Monomanie” acolo, undeva ascunsa, tu fiind detasat de ceea ce se petrece in fata ta, simtindu-te intr-un fel superior, de unde si sindromul mai sus amintit. Tocmai pentru ca, de multe ori, cel ce priveste un let’s play a terminat deja jocul si urmareste spectacolul pentru valoarea adaugata de cel ce joaca titlul X de la publisher-ul Y. In fine, aici teoria ca „Cineva nu mai cumpara jocul pentru ca se uita la el pe Youtube!” demonstreaza cat de limitata este in alcatuire, dar rationamentul dicteaza ca nu toata lumea vede asa problema, practic obligandu-ma sa ma limitez la similitudinile cazuale si atat.
Spun asta pentru ca si atunci cand privesti la un let’s play si atunci cand iti clatesti ochii cu un comentariu al unui regizor pe un DVD, in ambele cazuri ai ceva de comentat. Acolo faceam asa, de ce a omorat-o pe aia, cine e el sa il combine pe ala cu ala si tot asa. Face parte din natura noastra primordiala amintita mai devreme. Suntem circumspecti, intruspecti si intruzivi prin definitie, iar acestea sunt trasaturi umane care ne-au tinut in viata pana acum si ne-au distrat in egala masura. Castigi, pierzi, evolutia isi urmeaza cursul.
Iar cum evolutia nu sta pe loc, dupa ce jocurile au avut o idee de poveste, acestea s-au adaptat intr-o forma embrionica de let’s play-uri: articolele din revistele pentru jocuri. Acolo gaseai tot ce iti dorea inima pe vremuri. De la Nintendo Power, cu al sau tiraj colosal in ani 80′, pana la GameOver, Level si ExtremePC la noi, care erau adevarate comori in anii 90′, pana pe la jumatatea anilor 2000. Asta pentru ca mai contineau secrete dintr-un nivel. Cum sa treci de X boss. Concursuri si alte chestii care te tineau interesat. Dar gata cu nostalgia, inapoi la subiect! Primele Let’s Play-uri au fost publicate in Nintendo Power, cu toate rezolvarile si secretele din diverse jocuri. De acolo totul a evoluat organic. Intai a fost mIRc-ul, in care se discuta live cum se rezolva un nivel, dupa care eMule, care mai sheruia fisiere video cu rezolvari la anumite puzzle-uri, dar la care treageai cu Dial-Up in ani 90 de iti ieseau ochii din cap ca la melc si dupa a fost explozia flash-ului si a filmuletelor flash in care cineva se juca un nivel.
In industria filmului a fost total diferit. Intai filmul a castigat in defavoarea teatrului. Dupa care filmul a pierdut in fata televiziunii, care la randul ei a pierdut batalia cu VHS-ul, care si-a inmanat si el titlul de campion DVD-ului si tot asa. Folosesc aici DVD-ul pe post de avatar, un element simbolic, in caz ca nu este clar.
Datorita compresiei video din ce in ce mai bune si tehnologizarea si implementarea microprocesoarelor in mai toate aparatele, acum pe DVD se putea scrie si informatie digitala, existand si un meniu si o coloana sonora, o selectie de poze, e-card-uri, gif-uri si evident comentariul regizorului cu care fac comparatie. Intre cele doua asemanari sunt destul de multe, dar dupa cum am spus sunt pur si simplu bazate pe principii elementare, pe niste idei pe care le reprezinta fiecare avatar.
Acum ajungem la partea interesanta. Ambele sunt privite atat pentru comentariul oferit de regizor sau jucator, ambele invalideaza teoria ca let’s play-urile distrug vanzarile de jocuri, asa ca Rockstar si Nintendo, cu toata parerea de rau, nu aveti dreptate, ambele prezinta o forma de popcorn entertainment, de unde si titlul articolului.
Iar acum sa pun semnul egal acolo unde conteaza: la bani! Pentru ca acolo, un let’s player castiga cat fac unele DVD-uri in tot ciclul de comercializare. PewDiePie a spart recorduri, este un tanar care isi traieste viata din plin, are cel mai mare canal de Youtube, care refuza sa scada in numar de subcriberi si castiga intr-un an uneori, conform anumitor teorii, surprinzator de mult, existand filme la Hollywood care se uita cu jind la asemenea cifre.
Dar comparatia este si se poate face extrem de usor, iar egalul cred ca l-am evidentiat si argumentat temeinic mai sus.
Pana la urma ne uitam la un let’s play, asa cum ne uitam si la comentariul unui DVD sau la un documentar, notiunea ca este junk entertainment este aboslut gresita, pana si unii critici inversunati al acestor infame Let’s Play-uri au ajuns sa isi schimbe parerea. Se adauga inca un strat peste joc, unul extrem de gros si de bine structurat, acela al personalitatii jucatorului. Acesta devine subiect central pentru privitor, asta daca nu discutam de un e-Sport, acolo intreg acest peisaj, privitor, jucatori shcimbandu-se drastic. O discutie pentru un alt astfel de rant acest subiect.
Cert este ca atunci cand te uiti la un joc prin prisma altui jucator, de cele mai multe ori cel care se uita la intreg spectacolul precum un rege , cu floricelele in nas, cum un alt tip se joaca campania unui joc este exact ca si cum te-ai uitat la un film cu un comentariu. Si sunt cazuri in care cineva se uita la un let’s play pentru ca vrea sa isi faca o idee, sa vada cum arata jocul inainte de a cumpara titlul, sau sa il traisca prin prisma unui idol sau pur si simplu alt cuiva. Sunt momente in care teoria nu se aplica. Dar, daca intrebati un Let’s Player, cele mai vizionate clipuri sunt cele cu numarul 1 si cele de Final.
In 90% dintre cazuri acestea fiind primul episod cel mai vizionat, pentru ca privitorul doreste sa vada jocul in actiune. Bine, sau sa rezolve un quest, care fie e buguit mai rau ca la inceputul numaratorii poligoanelor pe ecran, chiar si in anul 2015, fie este gandit de un nene simpatic cu bale la gura, rezolvarile fiind uneori straine jucatorului, mai ales in cazul jRPG-urilor, fiind necesare intregi manuale care iti explica cum sa termini jocul. Manualele si alte elemente sunt incluse acum pe disc, iar cu ascensiunea erei distributiei digitale, acestea vor disparea cu totul. Asa ca Let’s Play-ul va ramane mult si bine regele gaming-ului pe internet.
De la un Comodore 64 filmat cu o camera video, pana la let’s play-urile step by step de pe diverse forumuri, DLH, care si el a contribuit la acest fenomen si pana la primul let’s play pe Youtube, acesta a ajuns sa devina un nou tip de popcorn entertainment, pe care il servin la rece sau la cald, in diverse limbi, ba chiar arome, existand felurite savori de let’s play-uri, de la perfectionisti, comici s-au artisti chiar. Daca este sa ne uitam la seria Super Kaizo World a lui ProtonJohn am putea adauga si masochisti la lista de mai sus, astfel existand un un fason pentru toata lumea. Ba chiar si pentru cei mai rafinati exista si Let’s Play-uri cu limbaj adecvat si eticheta. Asta pana in momentul in care nu ajungi intr-un lobby de shooter online unde lucrurile sunt … sa zicem delicate in dialect.
Ceea ce doresc sa evidentiez este ca un astfel de industrie de entertainment genereaza vizualizari, vanzari si mai ales ore si ore de distractie pentru privitor. Exemple bune de jocuri care se pot savura in timpul unui Let’s Play sunt in general gasite pe console, existand The Last of Us, God of War, Halo, orice joc cu o componenta puternica narativa poate tine un privitor in fata unui monitor cu orele, chiar mai mult ca un serial pe Netflix. Iar acum intreb eu, Nero uitandu-ma la o Roma in flacari, online-ul este platit cu mult mai putin, comparativ cu ceea ce este pe TV, reclamele genereaza din ce in ce mai putin profit, iar cel mai cunoscut om de pe Youtube, un Let’s Player este luat la misto pe o scena transmisa in milioane de case americane.
Respect pentru acest nou mediu realizat cu grija peste decenii, in acest moment nu exists si nici nu cred ca v-a exista acest deceniu. Suntem prea ancorati in esenta VHS-ului si in ani 90′ pentru a putea vedea frumusetea acestui nou tip de popcorn entertaiment care se naste chiar sub ochi nostri. Poate generatia tanara, cei care acum cresc cu Youtube, fiind in esenta generatia Google si Facebook, vor aprecia atat DVD-urile, cat si Let’s Play-urile in egala masura si le vor respecta ca niste forme de exprimare si de entertainment.
Pe final o sa va rog sa imi acordati un moment fantastic, unde peste cateva zeci de mii de ani cineva descopera pentru prima oara un Let’s Play. Imaginati-va acel moment! Sper totusi sa nu fie iJustine, pentru ca femeia aia pe cat de carismatica este, „bitch can play for shit son!”.