Mi-era dor de un joc cu spioni și de mult timp nu am mai avut un James Bond care chiar să mă intereseze. Și nu mă refer aici la tentativele stângace de a mulge numele francizei sau succesul unui film proaspăt lansat doar ca să facă o poveste aproape identică și lipsită de creativitate, în care tu ești fix actorul din film, cu tot cu vocea lui la pachet. Nu, eu personal nu voiam așa ceva.
Ce aștept de la un joc care vrea să fie plasat în universul James Bond este o poveste captivantă, cu spioni, în care nu sunt reprodus fix actorul din filmul cel mai recent și nu joc o poveste similară cu cea de pe ecran. Ce sens mai are? Mă duc la film, îl văd și gata. Nu, vreau ceva separat, o reinterpretare sau o poveste scrisă în stilul Bond, care să mă facă să vreau să intru în pielea spionului britanic, să descopăr misterul, să prind răufăcătorul și să pătrund în miezul celei mai recente conspirații care ar putea duce la eradicarea unui oraș sau a unui status quo. Și recunosc că m-am bucurat când am văzut că se ocupă IO Interactive de viitorul joc Bond, chiar dacă experiența lor era, în mare, în alte francize.
Cred că toată lumea din online, după ce a văzut toate trailerele și gameplay-ul pre-lansare pentru 007: First Light, a făcut asocierea asta din prima, pentru că a fost foarte la îndemână: Hitman cu Uncharted. Și da, reflectă cumva feel-ul jocului, pentru că ai bucăți în care trebuie să te furișezi mai ceva ca în Hitman, dar ai în același timp secțiuni de explorare și de cățărare tipice Uncharted. Deci este un mix bun între cele două francize și recunosc că mă așteptam ca anumite tehnici în care sunt deja experți cei de la IO Interactive să fie prezente și în First Light. Dar nu este excesiv; jocul nu este un Hitman îmbrăcat mai lejer și asta este o diferențiere importantă de făcut din start.
First Light nu îți dă pe mână agentul infailibil de la început. Îl joci pe un James Bond de 26 de ani (jucat de Patrick Gibson), un fost pilot din Royal Navy, impulsiv și pe alocuri imprudent, grăbit. Scenariul (scris de Michael Vogt, cel din spatele trilogiei Hitman) se simte mai aproape de realismul din Casino Royale și de romanele lui Ian Fleming. Este o poveste de origine bine construită, unde chiar simți că Bond „își câștigă numărul”. Apropierea asta de Casino Royale, adică James Bond-ul lui Daniel Craig, mă bucură tare pe mine personal, pentru că acest stil îmi place mai mult decât versiunile din trecut.
OK, James Bond era spionul ăla carismatic, care avea întotdeauna la el cele mai bune replici și cele mai bune mișcări, dar mie personal mi se părea prea implauzibil. Eu întotdeauna am rezonat mai mult cu James Bond-ul modern, mai vulnerabil, mai la limita supraviețuirii. Știu că mulți dintre voi nu veți fi de acord și îmi asum contrazicerile care vor veni în comentarii, și asta e ok. Acest stil este mai potrivit în contextul unui James Bond tânăr, care încă nu are experiența pe care o avea Sean Connery sau Roger Moore. Săracul abia a ieșit din training și deja ia parte la situații necunoscute, este aruncat în conspirații puternic dezvoltate și trebuie cumva să deslușească toate misterele care i se pun în brațe.
În ecuația aceasta a unui James Bond necizelat, netrecut prin viață, intră supporting cast-ul, cap de serie fiind Greenway, care mi se pare că e exact ce trebuie ca să te ducă la următorul nivel al spionajului. Este un personaj secundar bine conturat; Greenway joacă rolul mentorului care trebuie să te țină în frâu, să-ți tempereze toate reacțiile și să te învețe, pe cât posibil, tehnici care în viitor vor fi esențiale în cariera ta de spion din seria 00. Doar că și Greenway este om, are și el piticii lui pe creier și trecutul lui, după cum vei afla pe parcurs.
Problema e că, deși campania îți ia în jur de 14-18 ore, actul final pare comprimat, poate ușor grăbit. Relațiile dintre Bond și personajele secundare importante nu au timp să respire – iar aici mă gândesc fix la Greenway sau la Isola. Trecerea de la stadiul de recrut la cel de spion global se face mult prea repede în ultimele capitole, iar impactul emoțional are de suferit.
Pedala de accelerație a fost apăsată către finalul jocului mai ceva ca în filmele alea care țin două ore și, când mai ai 15 minute din film, îți dai seama că nu mai au timp să închidă toate firele narative, așa că o să ai textul acela enervant la final care-ți zice că totul e bine și ce a mai făcut fiecare personaj. Sincer, în ultima oră a jocului am fost convins că o vor lăsa într-un cliffhanger imens pentru următorul joc, dar cumva o scot la liman. Finalul este rewarding și da, bineînțeles că rămâne un semn de întrebare pentru o continuare, ceea ce este cumva standard pentru James Bond.
Să fiu sincer, fără să dau prea multe spoilere, mi s-a părut destul de bine atinsă partea cu AI a poveștii. Cumva, IO Interactive au lovit într-o rană destul de deschisă în prezent, aceasta a implementării AI-ului oriunde și în orice domeniu. Îmi place alegerea și face jocul să rezoneze și mai mult cu perioada în care trăim. Mai mult nu zic.
Nu vom detalia nici despre bad guys, sunt ok conturați, nu extrem de memorabili însă dar suficienți cât să te țină prins în atmosfera jocului, iar asta e mai greu de făcut decât pare.
Atât cu povestea, să continuăm cu jocul în sine, cum se simte, cum se joacă.
Deși sunt destule momente în care jocul te lasă să abordezi diferit anumite misiuni, atât prin traseul ales pentru a ajunge la destinație, cât și prin modul în care ori te furișezi, ori furi, ori convingi lumea să te ajute, 007: First Light este o experiență inerent liniară. Sunt destule secțiuni pe care trebuie să le completezi fix în modul în care a fost prescris, ai bucăți de poveste care trebuie respectate și tot așa. Are sens în jocurile mai cinematice, care te plimbă printr-o secvență bine coregrafiată de misiuni pentru a te aduce în ritmul lor la punctul culminant. Nu poți explora de voie și nu există misiuni secundare care să te abată de la firul principal al poveștii. Ai însă un TacSim care adaugă extra rejucabilitate pentru că-ți permite să te perfecționezi în gadgeturi, combat sau shooting în interiorul unor simulări, cu diferite obiective bine definite.
Un mic easter egg poziționat pentru fani, sunt numele misiunilor. Acestea sunt cumva în tematica filmelor din seria Bond. Eu am remarcat The Past Never Dies și Time To Die sau chiar o Replică faimoasă din GoldenEye. Acum nu vă dau spoilere care de ce e interesant, vă las să descoperiți singuri.
Nu putea fi un Bond fără gadget-uri, iar aici Q-ul rezident nu dezamăgește, pentru că vei avea la îndemână tot felul de bunătăți.
IO Interactive nu a copiat pur și simplu Agent 47. Stealth-ul bazat pe distrageri din Hitman este prezent, dar adaptat stilului Bond. În loc să arunci cu monede, folosești gadget-uri de la distanță. Piesa centrală este ceasul Q Watch, care îți permite, printre altele, să faci hacking în timp real asupra sistemelor electronice din cameră pentru a crea oportunități de infiltrare sau „bluff-uri” conversaționale ca să scapi de gărzile suspicioase. Și spre deosebire de Hitman, aici nu te deghizezi în fiecare bodyguard doborât. IOI a înțeles că Bond are nevoie de eleganță, așa că accentul cade pe social stealth, intri cu invitație, te folosești de costum și de carismă ca să treci de securitate, ceea ce schimbă complet dinamica.
Și aici te vei lovi de o problemă. Tocmai pentru că gadgeturile tale sunt prea puternice trebuie să existe ceva care să te împiedice să abuzezi de ele. Ei bine, IO Interactive a venit cu ideea resurselor finite de care ai nevoie pentru a folosi respectivele gadgeturi. Pentru unele ai nevoie de baterie, iar pentru altele de chimicale. Înainte de fiecare misiune îți alegi loadout-ul de gadgeturi, pentru că nu le poți abuza pe toate din prima, desigur, iar pe parcursul misiunii trebuie să culegi baterii sau chimicale pentru a le folosi, ceea ce mi se pare smart acum că privesc jocul de la distanță, dar recunosc că pe alocuri poate-mi doream mai mulți inamici orbiți de laser ca să-mi fac viața mai ușoară.
Ce putea fi mai bine utilizat însă este mașina. Au fost o urmărire de mașină sau 2 și au fost destul de interesante, dar parcă-mi lipsește acel Aston Martin iconic pe care-l avea la-ndemână cam oricare Bond, mașina plină de gadgeturi interesante care să facă un car chase absolut palpitant dar și imprevizibil. Înțeleg că are sens în contextul unui Bond care nu și-a primit încă rangul de agent 00, dar copilul din mine voia să vadă cum ies mitraliere din farurile Aston Martinului și, pe cât de implauzibil a fost, poate chiar să se facă mașina invizibilă ca versiunea condusă de Pierce Brossnan.
La capitolul Combat, trebuie să recunosc că am avut câteva momente de frustrare. Este pe alocuri destul de anevoios, cu ceva probleme inițial până m-am învățat cu toate mișcările disponibile și combinațiile de taste necesare care nu sunt cele mai la-demână, atât pe controller dar și pe mouse & keyboard. Până la urmă, fix din cauza faptului că pe controller să dai lovitura finală unui inamic necesită apăsarea simultană a 2 butoane și pentru că în cazul meu poziționarea camerei îmi vine mai natural cu mouse-ul, am decis să revin la ustensilele tradiționale, așa că am jucat mouse plus tastatură restul jocului și nu îmi pare rău deloc. Cei dintre voi mai abili în plasamentul camerei cât să nu fiți loviți din lateral vă veți descurca foarte bine și cu controllerul.
Combatul mano i mano, stil pumnii mei minte nu are, are părțile lui bune și rele. Să începem cu cele rele, inamicii sunt cam unilateral dezvoltați, nu fac foarte multe lucruri diferite și relativ previzibili. Ai faze când își așteaptă rândul în jurul tău cum făceau mulțimile în jurul lui Chuck Norris când era o scenă de bătaie 1v10.
Ai zice că asta face lucrurile simple, dar nu neapărat, pentru că în atunci când decid să te atace simultan, motorul de joc începe să dea rateuri. Camera devine haotică, animațiile de lock-on se încurcă între ele, iar Bond devine vulnerabil pur și simplu pentru că sistemul nu știe cum să gestioneze atacurile simultane din unghiuri moarte. Cam bâjbâi printre inamici și m-am regăsit destul de des dând pumni în aer random fără un motiv anume, numai ca să fiu prins din lateral de inamicul pe care voiam de fapt să-l lovesc.
De asemenea, mi s-a întâmplat foarte des să vreau să dau lovitura finală unui inamic care era amețit, otrăvit sau orbit și pe drum Bond să decidă să atace pe altcineva sau să își ia lock-on pe alt inamic și knockout-ul să nu meargă că nu acela era amețitul, doar ca să fiu prins în altă luptă cât timp primul inamic își revine liniștit și întră înapoi în dans. Când îl jucați o să aibă sens ce zic. Sunt însă lucruri micuțe cu care te înveți cumva, vii mai pe ocolite când ai pe unul vulnerabil, soluții se găsesc, te adaptezi, ca Bond.
În rest luptele sunt foarte rewarding, îmi place că jocul ține cont de mediul înconjurător și dacă prinzi inamicul pe picior greșit Bond îl va da cu capul de peretele cel mai apropiat, va sparge geamul cu el sau îl va arunca de pe marginea clădirii. Sunt destule bătăi în care vei exclama un UF la final pentru că efectiv ai dat inamicul cu capul de toți pereții, de birou sau de cine știe ce altceva într-un mod destul de visceral.
Rămânem în zona combatului pentru că trebuie să laud varietatea. Nu te vei duce guns blazing ca la alte jocuri bond în trecut, nu ai 1000 de gloanțe și inamici care sunt mai degrabă bureți decât altceva. Nu, abordarea este puțin diferită. Jocul te forțează să gândești treaba cât mai ne-letal posibil, dar, în caz că se trage în tine sau ca last resort, atunci se deblochează faimosul License to Kill, moment în care te poți dezlănțui într-un cover shooter foarte satisfăcător.
Nu mă așteptam să zic asta vreodată, tocmai pentru că nu sunt fan al cover shooterelor în general. Mi se pare un design care este de obicei implementat leneș și neinspirat. În general tu și inamicii tăi ieșiți coregrafiat din spatele obstacolelor și după ce le înveți mișcările pe care le repetă la infinit, orice luptă se transformă într-un veritabil whack-a-mole, sau hopa mitică dacă vreți varianta locală, cu capetele acestora. Sau poți să tragi direct în ei pentru că niciodată nu stau perfect după perete ci li se vede creștetul capului ca să dai cel mai perfect headshot posibil în timp ce tu, care stai în aceiași poziție și ți se vede capul la fel de bine ești mai protejat de respectivul obstacol ca Enterprise-ul din Star Trek de scutul impenetrabil. Ei bine, nu este cazul lui 007: First Light, chiar deloc aș putea spune. Ok, mai sunt momente de hopa mitică cu capetele inamicilor, cumva sunt inevitabile în acest fel de joc. Dar ești ținut în priză în primul rând de faptul că multe obstacole sunt destructibile, deci te poți trezi în chiloți, fără protecție că s-a distrus, muniția este foarte limitată, astfel încât trebuie să te tot miști, să avansezi, să o iei pe lateral în căutare de arme noi, să omori inamicii cât mai creativ tocmai ca să obții extra gloanțe, și tot așa. Toate acestea contribuie la un sistem de combat extrem de activ, în care trebuie să iei decizii rapide, tocmai pentru că ai rămas fără muniție, fără baterie la ceas și ești flancat de multitudinea de bad guys din zonă.
Armele se simt chiar bine și sunt diferențe clare între tipul de armă și ce poți face cu ea. E clar că un pistol nu va avea același UMF ca o semi-automată și un inamic nu va pica la fel de ușor dacă tu ricoșezi mazăre din armura lui, pentru că ai rămas cu muniție doar în cel mai mic pistolaș din dotare. Aici intervin mecanici moștenite din Hitman, care sincer au sens și aici. Contează mult unde țintești. poți dezarma un inamic trăgându-i în mâini cu respectivul pistol cu mazăre, ca să-i prinzi arma scăpată și să-i dai direct fatala cu ea. E foarte satisfăcător sincer când îți iese. Sau le poți trage în picior ca să-i împiedici pe drum. Bine, eu am uitat destul de rapid de aceste mecanici tocmai pentru că am instinctul format după mii de ore de shootere, să trag la cap.
Deci combatul armat din joc, cel puțin pentru mine primește nota maximă. Este exact ce mi-am dorit de la un joc din universul Bond.
Grafica lui 007: First Light este complexă și destul de bine făcută. Nu este cel mai realist joc posibil și nici nu cred că vrea asta. Mediile prin care ești purtat, lumile, set piece-urile sunt foarte variate și în ton cu prezența globală a unui astfel de spion. Da, sunt pe alocuri texturi suspect de simpliste, aici îmi vine în minte instant ca exemplu verdeața sau frunzele din scenele tropicale. Dacă te uiți atent vei observa că sunt destul de unidimensionale dar sincer nu mi-a păsat prea tare. În rest jocul arată foarte bine și se mișcă excelent.
Trebuie menționat însă că grafica jocului este incompletă, cel puțin momentan, pentru că vom mai primi și un mare update gratuit cu Path Tracing și tot ce presupune noul DLSS 4.5. Acesta va veni cândva în vara anului 2026 și mă aștept să îngenunchieze majoritatea sistemelor, cum a făcut acest Path Tracing și la alte jocuri în trecut. Abia atunci vom vedea forma finală a lui First Light.
Muzica compusă de duetul The Flight păstrează tema clasică Bond, cu tente moderne desigur. Lana Del Rey a făcut o treabă foarte bună cu melodia principală, în mod evident nu vă pot arăta pentru că ne demonetizează Youtube, dar vă pot garanta că o să vă placă și că se potrivește. În rest muzica intervine la fix în timpul acțiunii ca să-ți completeze dinamica momentului. Și da, ai fix theme song-ul clasic Bond din când în când care vine la fix, ca punctul pe i.
Probleme mari cu jocul nu am avut. Am jucat atât varianta pre-launch dar am jucat și după lansare, indată ce am descărcat update-urile day1. Ok, am jucat în principal pe hardware destul de potent, mă refer aici la combinații de Ryzen 7 9800 sau 9850X3D și RTX 4090 sau 5080, care clar ar trebui, cel puțin în teorie, să facă față la absolut toate jocurile, în 1440p dar și în 4K și au făcut cu brio.
Dacă ar fi să dezvolt mai mult, pe platforma de acasă, cu RTX 4090 am obținut următoarele valori, la 1440p: Avem cam 100FPS în formă pură, rasterizare și atât, 130-140 cam așa cu DLSS pe Quality și cam 180FPS cu DLSS + Single Frame Generation.
Și nu ne oprim aici, pentru că acest joc a fost jucat în mai multe locații, pe mai multe sisteme. La birou am avut avantajul de a avea inclusiv seria 5000 de la NVIDIA la-ndemână. Așadar, pe proaspăt lansatul Ryzen 7 9850X3D în combinație cu un RTX 5080 Founders Edition am scos, de data aceasta urcând rezoluția la 4K, bineînțeles cu totul dat la maxim, pe Ultra, cam 60 de FPS în funcție de cât de încărcată este scena. Minimul jucabil, dacă mă întrebi pe mine, dar asta nu e tot. Bineînțeles că am dat drumul și la DLSS, întotdeauna pe Quality, pentru o valoare medie de data asta mai ridicată, de 80 de FPS, cu mici dip-uri către 75 în momentele de acțiune maximă precum scena aleasă unde ai constant 4-5 inamici care trag în tine. Și din nou, pentru că e vorba de seria 5000 aici, avem acces nu numai la Single Frame Generation, care a dus media și mai sus, la 140-145FPS, Multi Frame Generation 4X care ne sare de 200 de FPS, cu un 230 minim și cam 245-250FPS.
Acum 007: First Light, fiind un titlu mai nou, a implementat inclusiv noile adiții din DLSS 4.5, deci avem praguri și mai mari pentru Frame Generation, praguri pe care abia am așteptat să le testez, desigur. Deci 245 nu este acum maximul absolut, pentru că ne putem duce și mai sus, la rezoluție 4K, cu toate detaliile pe Ultra desigur. Activând MFG 6X sărim laaa 345FPS, cu minime de 320-330FPS. Fascinant, nu? Dar poate cea mai interesantă chestie este fără îndoială. Ei bine, cu acel Dynamic MFG, jocul ar trebui să mențină un FPS constant, cât mai aproape de refresh rate-ul monitorului și să folosească fix cât Frame Generation are nevoie pentru o experiență cât mai fluidă și sincronizată, fără screen tears sau alte probleme. În cazul de față a stat pe cât posibil cât mai aproape de refresh rate-ul OLED-ului 4K de pe care m-am jucat, adică 165Hz, dar a avut ceva scăpări în momentele mai intense de firefight, când a scăzut către 140Hz. Ideea Dynamic MFG-ului este să nu faci risipă de resurse dar și să ții input lag-ul la minim, tocmai pentru o experiență nu neapărat mai rapidă dar clar mai bună per total.
Jocul s-a mișcat impecabil cu orice setări am activat, atât pe 4090 dar și pe RTX 5080 cu toate bells and whistles pe care le aduce extra DLSS 4.5.
Totuși, ca să fim corecți până la capăt, Glacier Engine este destul de bine optimizat și pentru sisteme mai pământene, deși în zonele extrem de aglomerate din cazinou sau din oraș, procesorul va transpira puțin dacă nu aveți o generație recentă. Am avut în primele versiuni ale jocului mici probleme cu sunetul, în dialoguri mai exact. Dacă nu mă uitam exact la persoana cu care vorbeam pur și simplu nu se auzea. Au rezolvat în unul din multele update-uri, deci nu pot scădea mult pentru asta.
Acu recunosc că sunt ultra curios când naiba vine odată update-ul de Path Tracing și cât de tare va îngenunchia acest mod grafic majoritatea plăcilor video. Voi încerca să revin cu updates îndată ce am pe mână acest update, desigur.
Concluzii
007: First Light este o experiență James Bond de la cap la coadă. Mi-a plăcut mult faptul că au ales un James Bond mai tânăr și un stil mai aproape de Daniel Craig decât de versiunile clasice ale lui Bond, care deși aveau șarmul lor, parcă erau prea imbatabili. Acest James Bond nu câștigă întotdeauna, își ia bătaie, este mult mai uman și vulnerabil, fără să-și piardă șarmul de agent secret încrezător în forțele proprii. Abordarea de nu putem accepta înfrângerea chiar dacă este scenariul cel mai probabil, nu putem salva pe toată lumea dar trebuie să încercăm oferă o greutate emoțională pe care seria nu a mai avut-o de mult. Personajele secundare sunt bine conturate și chiar mi-a plăcut rolul jucat de Lennie James, iar antagonistul este chiar familiar cumva, o să înțelegeți voi.
Acțiunea te va ține în priză 15-20 de ore, plus cât mai decizi să bagi în TacSim, numa bine pentru un weekend getaway. Recomand cu drag.
Cam atât pentru astăzi, vă mulțumesc pentru atenție. Vă aștept în comentarii cu păreri, impresii, cum vi se pare acest nou Bond? E ce trebuie sau preferați stilul clasic, mai aproape de Roger Moore sau Sean Connery decât de Daniel Craig? Dacă v-a plăcut acest material sunteți încurajați să ne răsplătiți cu un like and subscribe.
Și dacă aveți nevoie de un PC de pe care să jucați atât 007: First Light, dar și cele mai noi jocuri lansate în 2026, ei bine puteți să apelați cu încredere la colegii noștri de la zona.store. Următorul vostru PC va fi asamblat și testat fix cu aceiași atenție cu care am asambla și testa propriile noastre sisteme lucru de care suntem foarte mândri.
Autor
